Într-o dimineață friguroasă de iarnă....

1. Într-o dimineață friguroasă de iarnă.... de NICOLE SCHWARCOKOPF

2. Într-o dimineață friguroasă de iarnă, când somnul mă legăna în patul călduros și pufos, se întâmplă ceva ce nu mi-aș fi dorit să se întâmple. ÎMI SUNĂ CEASUL!!! Azi e luni,oooooooooof! Mă trezesc cu greu, cobor scările patului și, pentru că am aluncat, am căzut pe burtă. Auzind zgomotele, mama veni în grabă să vadă ce s-a întâmplat. Măcar m-am trezit! mi-am spus eu în gând. Timpul a trecut foarte repede și am ajuns la școală cu o întârziere de câteva minute.

3. Prima oră: ORA DE ROMÂNĂ !!! Intră profesoara și ne întrebă curioasă: -Copiii, v-ați făcut temele, nu-i asa? -Daaaa!!! strigară toți în cor. -Atunci, să verificăm! Ce ați avut de pregătit pentru azi? -O compunere cu tema: în Paradisul Cărții. -Pregatiți-vă! Vă voi asculta pe notă! spunse profesoara cu blândețe și totodată cu o seriozitate de nedescris. Eu nu-mi făcusem tema și simțeam că are să mă asculte. Eram atât de somnoroasă, încât adormisem. Ce oră plictisitoare!!!

4. Dintr-o dată se auzi cum doamna profesoară strigă:       -Abrihan Ioana ! Eleva răspunse :       -Prezentă!       Apoi din nou apăru luminița. De data aceasta era atât de aproape încât, parcă mă orbea. Se stinse din nou, apoi, după câteva secunde se aprinse:       -Aaaaaaaaa !!!!!!! strigasem eu speriată.       -Aaaaaaaaa !!!!!!! strigă și cealaltă voce.

5. Apoi s-a așternut o liniște cumplită și înfricoșătoare. În scurt timp apăru o luminiță în întunericul din depărtare. Mă ghidam, fără să știu unde mă conduce, dupa acea luminiță. Cu cât mă apropiam de ea, cu atât aceasta mergea din ce în ce mai departe. Am procedat apoi invers, m-am îndepărtat, iar luminița a început să înainteze spre mine.       -Ce ciudat ! Am spus eu cu o voce răgușită.       După vorbele mele, lumina se stinse. Am rămas singură în întunericul fără sfârșit.

6. Un pitic apăru lângă mine și îmi spuse: -Te-am asteptat de mult, fetițo ! - Poftim? Eu cred că mă confunzi, piticule! -Ba nu ! Haide dupa mine! Te așteaptă deja multă lume. Am făcut doi pași și în fața noastră a apărut o lumină puternică. Piticul, intră în ea, spunându-mi să-l urmez. Am ajuns în Lumea Poveștilor.

7. Castele, căsuțe, păduri, ape curgătoare, palate, sate, orașe, lucruri reale și lucruri imaginare, de toate erau acolo.Tot ce-și poate închipui cineva.TOT. M-au întâmpinat: Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Cenușăreasa, Scufița Roșie, Capra cu trei iezi, Cei trei purceluși, prinți și prințese, regi și regine,animale de toate Felurile . Văzând atâtea minunății, prind a întreba piticul: -Dar eu...

8. Căutând cu privirea piticul, am observat că acesta dispăruse.  Mi-am spus în gând: De ce trebuie sa fiu aici?  Apăru dintr-o dată Bestia, din povestea Frumoasa și Bestia, și m-a condus la Aurora, Zâna Poveștilor, care mă întâmpinase cu o blândețe nemaivăzută și cu un zâmbet ce a rămas și acum în mintea mea.

9.   -Te rog să ne scuzi, pentru că te-am deranjat, dar avem o problemă foarte mare. Dacă nu o rezolvăm până la sfârșitul orei de română, te va întreba profesoara ce ai pregătit și nu o să ai nici o compunere. Acest lucru se întâmplă în cazul tău. În cazul nostru, dacă nu o rezolvăm în 30 de minute, va veni Karkon și ne va lua toate puterile și va schimba el, ce ai tu de schimbat.      -Dar eu ce am de schimbat ?      -Vei afla când te vei întalni cu regina.

10. Se ridicaseră perdelele:      LUMINĂȚIA SA, CARTEA!!     Toți se aplecară în fața ei. Neștiind ce sa fac, i-am imitat.     Zâna îmi spuse încet:     -Trebuie să coși Cartea! Doar tu poți din tot acest regat, că altfel, nu se va termina niciodată povestea. Cât mai repede!..Dar ai grijă! Paginile trebuie să fie în ordine. Altfel, va veni Karkon și va distruge totul.     -Dar cine e Karkon ?     -Sssss !!...

11. M-am pus lângă Luminăția Sa Cartea, care, în rochia ei formată din nenumărate foi, conținea toate poveștile ce există. Poveștile se opreau la pagina.... O, numărul paginii era atât de lung, încat nu puteam nici să-l citesc. Niciodată nu mai văzusem un număr așa de lung. Am început să le cos. Era foarte obositor să le aduni pe toate. Zâna îmi mai spuse:

12. -Trebuie să termini la timp!!! Dacă nu reușești nu doar viața noastră se va schimba, ci și viața oamenilor.  Mai aveam o pagină când Karkon ajunse. Toți se lupatară cu el. Când am terminat, a fost nevoie să citesc ultima pagina cu voce tare :

14. FIECAREOM PE LUME,                    ARE O VIATA, ARE-UN NUME.                    ARE UN ROST                    DE CE TRAIESTE,                    ARE-UN POST,                    LA CARE MUNCESTE.                    ARE PARTE SI DE BUNE SI DE RELE,                   APOI MOARE, CA-SIA SE CERE ! "                   "FIE VIATA VESNICA !!!                    KARKON, MORI PUTERE FALSA !!!"       Cand am terminat de pronuntat ultimul cuvant, Karkon disparu. Cu el impreuna, toate minunatiile, din acel paradis, au intrat in carte. Iar eu,m-am trezit, auzind ca ma striga profesoara.Era cat pe ce sa-i spun ca nu am compunerea facuta.Caietul mi se deschise, si visul mi se implinise.        Niciodata nu am aflat ce este in ultima propozitie din cartea magica.Propozitia in care ar fi fost adevarul ascuns al lumii. Al vietii. Al faptului pentru care traim.Dar macar, stiuca nua fost doar un vis in ora de romana, ci a fost o realitate ascunsa de ceilalti, ceilalti care nu o inteleg.