Bine aţi venit la FEAA!!!!

2. Bine aţi venit la FEAA!!!!

4. Anul I BAFTĂ!!!

5. Prima întâlnire cu FEAA... Deschidere oficială.... pentru părinţi mai mult??? Grupe, serii, module???? Orar????

6. TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE PENTRU AFACERIT I A prezentare curs – octombrie 2007

7. Agenda curs introductiv • Programa cursului • Evaluare • Laboratoare - grupe • Discuţii

8. Obiectivele TIA Asimilarea conceptelor de bază privind Tehnologiile Informaţionale şi de Comunicaţie (TIC) Deprinderi şi abilităţi practice pentru exploatarea TIC Crearea premiselor pentru obţinerea certificatului ECDL (European Computer Driving Licence - Permisul European de Conducere a Calculatorului)

9. Programa cursului • Concepte de bază TIC • Sisteme de operare • Reţele de calculatoare • Procesoare de texte • Aplicaţii Internet • Programe de prezentare • Sisteme informaţionale pentru afaceri • Criminalitatea informatică, viruşi şi antiviruşi

11. Cine suntem noi? Noi??? Titularii cursului pentru anul I profil economic: Prof. dr. Dinu Airinei Prof. dr. Tudorel Fătu Prof. dr. Ana Grama Conf. dr. Doina Fotache Conf. dr. Mircea Georgescu O echipă de specialişti pregătiţi în cadrul Catedrei de Informatică Economică, de la cea mai modernă facultate de economie din ţară: Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor - FEAA.

12. Cine suntem noi? • Preocupările noastre se “văd” în imaginea digitală a facultăţii: • site-ul web (www.feaa.uaic.ro) • portalul cu o ofertă consistentă de cursuri, aplicaţia de bibliotecă digitală, aplicaţia de tip forum, secretariat şi mail... (http://portal.feaa.uaic.ro) • Atenţie! Toate anunţurile importante sunt afişate pe portal Titularii lucrărilor de laborator sunt membrii aceleiaşi Catedre de Informatică Economică titularii de curs, alături de asistenţii şi lectorii care se specializează pe domeniulInformatică Economică, doctori sau doctoranzi în acest domeniu.

15. Sistemul de operare Windows • Aplicaţii Internet: navigare Internet, portal, e-mail etc. • Procesarea documentelor în Word • Prezentări grafice în PowerPoint • Utilitare pentru întreţinerea sistemelor de calcul • (defragmentare, arhivare-dezarhivare, devirusare etc.) L A B O R A T O R

17. Evaluare • Susţinerea probei practice • ultimele 2 săptămâni din semestru, în perioada 9 -22 ianuarie

18. Alte informaţii • TIA are 5 credite • Număr de ore: 2 ore de curs şi 2 ore de laborator, pe săptămână • Prezenţa nu este obligatorie • Ponderi în structura notei: • 50 % : activitatea dn timpul semestrului • 10% - testele neanunţate (curs) • 40% - proba practică (laborator) • 50 % : examen sesiune (test final) • Proba practică cu subiecte de sinteză se sunţine în ultimele 2 săptămâni din semestru (9-22 ianuarie 2006) • Curs • ???????? ?????? în ??????? • Laboratoarele au fost stabilite potrivit orarului fiecărui titular de lucrări practice

19. Condiţii de promovare a examenului TIA • Note: • minim 5.00la Proba practică • minim 5.00 la Testul final. • Prezenţa facultativă nu-l obligă pe student să participe la cursuri şi laboratoare, dar promovarea examenului TIA, presupune demonstrarea cunoştinţelor minime necesare, atât la examenul final, cât si la proba practica . Atentie! Cei care nu sunt în sala de curs la testele neanunţate,pierd 1 punct din nota finală. Studenţii care deţin certificatul ECDL, pe modulele corespunzătoare tematicii din lucrările de laborator, şi probează existenţa acestuia, sunt consideraţi promovaţi, cu nota 10 (zece), la proba practică. • Studenţii care deţin cunoştinţe avansate se vor înscrie pentru pretestarea din săptămâna ...... şi dacă vor proba abilităţile cerute, vor fi recomandaţi pentru testarea ECDL şi se vor prezenta numai la proba practică de la finalul semestrului.

20. Ce înseamnă ECDL? Iniţialele ECDL semnifică European Computer Driving Licence şi, într-o traducere care ar mulţumi prevederile Legii Pruteanu, în româneşte ar suna Permisul European de Conducere a Calculatorului. După cum îi spune şi numele, este vorba de un certificat care atestă că posesorul are cunoştinţe/abilităţi rezonabile în folosirea unui calculator.

21. La ce foloseşte certificatul ECDL? În primul rând, la angajare. Majoritatea posturilor de tip "gulere albe" reclamă în prezent cunoştinţe minime de operare a calculatorului, Word, Excel etc. Modalitatea în care aceaste cunoştinţe sunt testate, însă, ridică destule probleme. Or, un certificat ECDL este unitar, fiind recunoscut în toate ţările Uniunii Europene, ţări în care, în administraţie şi chiar într-o serie de firme private, testarea ECDL a angajaţiloreste obligatorie.

22. În ce constă testul ECDL în vederea dobândirii certificatului (permisului) ? • Dobândirea certificatului ECDL presupune testarea a şapte module, după cum urmează: • Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei • Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor (Windows) • Procesare de text (Word) • Calcul tabelar (Excel) • Baze de date (Access) • Prezentări (PowerPoint) • Informaţie şi comunicare (Internet)

23. Cum arată certificatul (permisul ECDL) ? Pentru informaţii suplimentare: http://www.feaa.uaic.ro/ecdl/index.htm

24. ?????

25. Capitolul 1 CONCEPTE DE BAZĂ ALE TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICAŢIE (TIC)

26. Capitolul 1 Concepte de bază TIC • 1.1 Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie • 1.2Date, informaţii, cunoştinţe, entropie informaţională • 1.3Calculatoare electronice • 1.4 Evoluţia şi clasificarea calculatoarelor electronice • 1.5Microcalculatoare • 1.6Despre reprezentarea internă a datelor • 1.7 Echipamente periferice şi suporturi de date

27. Tehnologiile informaţionale reprezintă ansamblul echipamentelor, procedeelor şi metodelor utilizate pentru a produce a prelucra, a comunica, a stoca şi a utiliza informaţia, în funcţie de suportul acesteia (material sau imaterial), de natura sa (informaţii scrise, orale, sonore, vizuale, etc.) şi de alte aspecte.

28. Noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie (Information Technology – IT; Information and Communication Technology – ICT; New Information Technology – NTI; New Information and Communication Technology – NICT) se utilizează, actualmente, în trei direcţii principale pentru a ameliora performanţele disponibile : • In comunicare (“telematică”); • In informare (“informatica”, “inteligenţă artificială”); • In stocarea şi utilizarea informaţiei (“editarea electronică”, “arhivarea electronică”, “documentul electronic”).

29. TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICAŢIE Utilizarea intensivă a TIC a determinat schimbări esenţiale în societate şi economie; s-a făcut trecerea de la societatea informaţională, la societatea cunoaşterii; Astăzi, omenirea se găseşte în faza societăţii informaţionale, ca efect al celei de-a doua revoluţie industrială, în care informaţia şi calculatoarele joacă un rol esenţial; Dacă prima revoluţie industrială a însemnat transferul îndemânării omului către maşină, cea de-a doua revoluţie industrială implică transferul inteligenţei umane către maşină (calculator).

31. Herbert Simon Premiul Nobel pentru Economie, în 1978, operează cu paralela dintre: • Motorul cu aburi, care a fost declanşatorul Revoluţiei industriale; • Calculatorul, ca promotor al Revoluţiei informaţionale.

32. Avantajele noilor tehnologii informaţionale • Reducerea, până la anulare, a duratelor de aşteptare si de întârziere (datorită, in special, distanţelor, prelucrărilor, comunicării, etc); • Simplificarea substanţială a procedurilor de utilizare; • Reducerea continuă a costurilor de investiţie, exploatare si mentenanţă; • Standardizarea procedurilor si echipamentelor in scopul asigurării compatibilităţii şi interschimbabilităţii acestora

33. "Calculatoarele electronice nu sunt supraomeneşti. Ele se strică. Fac greşeli – periculoase uneori. Nu au nimic magic şi cu siguranţă nu sunt spirite sau suflete din mediul înconjurător. Cu aceste rezerve, ele rămân însă una din cele mai uimitoare şi tulburătoare realizări ale omului, pentru că ne amplifică capacitatea intelectuală, ... şi nu ştim unde ne vor duce până la urmă propriile noastre minţi." Toffler, A., Al treilea val, Ed. Politică, Bucureşti, 1983, p. 236

34. 1.2 Date, informaţii, cunoştinţe şi entropia informaţională Informarea, înţeleasă ca activitatea specific umană, de acumulare şi transmitere a cunoştinţelor opereaza cu noţiuni fundamentale, cum ar fi: informaţie, dată, cunoştinţă etc. 1.2.1.Informaţia Toate ştiinţele operează cu informaţii, ca elemente ale cunoaşterii senzoriale şi raţionale. Informaţia este o reprezentare sinbolică asupra realităţii, având caracter de noutate şi de utilitate pentru subiecţii receptori. Informaţiile se referă la date organizate, date care fost filtrate şi ordonate după anumite criterii.

35. Alte definiţii: • În filozofie, informaţia este tratată la acelaşi nivel cu noţiunile de substanţă şi energie; • În cibernetică, informaţia este privită sub trei aspecte : • Sintactic, ca mod de reprezentare prin numere, mărimi, sunete, etc; • Semantic, din punct de vedere al sensului (semnificaţiei) pentru cel ce o recepţionează; • Pragmatic, adică din punctul de vedere al utilităţii. • În informatică, informaţia este un şir de caractere dintr-un alfabet dat, ce poate fi prelucrat prin proceduri formale (manuale sau automate); • În teoria probabilităţii, informaţia este unitatea de măsură pentru incertitudinea apariţiei unui fenomen. • Economia politicătratează informaţia ca o resursă primordială, ca un factor de putere şi încearcă să-i determine valoarea.

36. Atributele informaţiei : • Adăugarea de noi cunoştinţe la fondul deja existent; • Înlăturarea oricărei incertitudini sau îndoieli pentru cel ce o recepţionează; • Utilitatea, pentru receptorul său. • Caracterul subiectiv : ceea ce poate fi o informaţie pentru o persoană, poate să nu însemne nimic pentru alta. Informaţia poate exista, fie internalizată, în intelectul uman, fie în forme artificiale, pe un suport clasic (de regulă, documente imprimate pe hârtie) sau pe suport tehnic (magnetic sau electro-optic).

37. Tipologia informaţiilor Diversitatea informaţiilor, volumul în continuă creştere, formele diferite de exprimare şi alte considerente practice sunt argumentele pentru clasificarea informaţiilor • După forma de exprimare : • Informaţii analogice; • Informaţii numerice (digitale); • Informaţii nenumerice (calitative) 2. După situarea in timp faţă de fenomenele reprezentate : • Informaţii active (dinamice, operative); • Informaţii pasive • Informaţii previzionale

38. 3. După conţinut: • Informaţii elementare; • Informaţii complexe; • Informaţii sintetice. 4. După domeniul de activitate la care se referă • Informaţii tehnologice; • Informaţii economice : • Volum şi diversitate tipologică mare; • Prelucrări specifice, relativ simple şi cu mare frecvenţă (calcule aritmetice, sortări, grupări, comparări, etc); • Timp de valabilitate relativ redus.

39. 1.2.2. Data Informaţia pentru a putea fi percepută, trebuie exprimată într-o formă concretă. Această formă concretă poartă numele de dată. Data exprimă o descriere letrică şi/sau cifrică despre un fenomen, proces, obiect, fapt, eveniment sau o acţiune din cadrul sau din afara organizaţiei. Data poate fi considerată componenta primară a sistemului informaţional. Informaţia este produsul prelucrării datelor care sunt aduse într-o formă inteligibilă şi folosită într-un anumit scop (“informaţia presupune torturarea datelor până când acestea se confesează”). O procesare de date poate genera informaţie numai dacă exista un receptor care să considere acest rezultat inteligibil şi folositor. Managerul poate fi bogat în date şi sărac în informaţii. Datele pot fi generate de două surse : interne şi externe. Corespondenţa dată-informaţie este considerată un prim nivel în informatica economică. Acestui nivel îi corespunde un al doilea nivel , acela al informaţiilor derivate din alte informaţii, pe bază de raţionament, nivel considerat a fi cel al cunoştinţelor.

40. 1.2.3 Cunoştinţa Procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor, dintr-un anumit domeniu, reprezintă un proces de cunoaştere. Cunoaşterea este o facultate mentală a omului.Platon, în lucrarea sa „Republica” a introdus concepţia mentală a cunoaşterii. P. Drucker consideră că ceea ce înţelegem acum prin cunoaştere este informatia efectivă în actiune, informaţia orientată spre rezultate. Un aspect nou al cunoaşterii este acela de factor economic.Laurence Prusak consideră cunoaşterea ca reprezentând un capital intelectual. Cunoasterea este informaţie cu înţeles şi informaţie care acţionează. Învăţarea este evolutia cunoaşterii în timp.

41. Entropia informaţională. Noţiunea de cantitate de informaţie a fost introdusă, în 1928, de către R.V.Hartley. Bazele teoriei matematice a informaţiei au fost puse de către savantul american Claude E. Shannon. Acesta numeşte măsura informaţiei entropie informaţională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară , de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen, considerând cantitatea de informaţie ca funcţie logaritmică a diversificării domeniului evenimentelor. Cantitatea medie de informaţie, produsă de un singur eveniment se poate determina prin relaţii matematice şi se va numi entropie informaţională : H – entropia inormaţională P – probabilitatea de realizare/existenţă a unui anumit eveniment/element k în cadrul sistemului

42. Entropia informaţională creşte odată cu sporirea complexităţii sistemului şi se reduce prin perfecţionarea organizaţiei. Claude Shannon a propus ca unitate de măsura a cantităţii de informaţie, informaţia furnizată, prin precizarea unei variante, din două, egal posibile. Această unitate de măsură poartă denumirea de BIT (BInary digiT – cifră binară), datorită faptului că precizarea uneia din cifrele 0 sau 1, ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informaţie-unitate.

43. 1.3 CALCULATOARE ELECTRONICE Un calculator electronic reprezintă un ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un sistem de programe (software) realizează prelucrarea automată a datelor, furnizate de utilizatori, în scopul obţinerii informaţiilor. Echipamentele (hardware) sunt formate din calculatorul propriu-zis şi echipamentele periferice.. Ele sunt folosite pentru culegerea, stocarea, prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor. Comenzile sunt date echipamentelor prin intermediul programelor de bază, de aplicaţii şi intermediare.

44. 1.3CALCULATOARE ELECTRONICE C.E. - ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un sistem de programe (software) realizează prelucrarea automată a datelor furnizate de utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor Unitate Centrală (UC) Hardware Echipamente periferice (EP) Suporturi de date Calculatoare electronice Programe de bază Programe de aplicaţii Software Instrumente software de aplicaţii

45. Hardware Termenul de calculator electronic este echivalent cu termenul "computer" (în engleză), "ordinateur" (în franceză) şi se referă la un sistem de calcul care îndeplineşte următoarele condiţii: • dispozitivele de lucru sunt realizate din circuite electronice; •  are memorie internă capabilă să memoreze date şi programe; •  efectuează prelucrări în mod automat pe bază de program.

46. Hardware • 1947, John von Neumann(SUA)- proiectul primului calculator cu program memorat (EDVAC – Electronic Discrete VAriable Computer) în care precizează următoarele componente ale unui calculator electronic: • unitatea artimetică; •  unitatea centrală de control; •  unitatea de intrare; •  unitatea de memorie pentru stocarea datelor şi a instrucţiunilor; •  unitatea de ieşire.

47. Unitate Centrală (UC) Hardware Echipamente periferice (EP) Suporturi de date UC= componenta de bază • unitatea aritmetică şi logică (UAL), capabilă să efectueze • operaţiile aritmetice şi logice; • memoria internă (MI), păstrează programele şi • datele în curs de prelucrare; • unitatea de comandă şi control (UCC) , dirijează • funcţionarea întregului ansamblu dând comenzi celorlalte • componente.

48. Unitate Centrală (UC) Hardware Echipamente periferice (EP) Suporturi de date EP = legătura calculatorului cu mediul înconjurător: • EP de intrare - citirea datelor (introducerea datelor în sistem): ex. tastatură, cititor optic; • EP de ieşire - extragerea rezultatele sub o formă accesibilă omului:  ex. imprimantă, ecran de afişare etc.; • EP de stocaj (de intrare/ieşire) - unităţi de memorie auxiliară: ex. unităţi de disc magnetic, de bandă magnetică, CD-ROM etc.; • EP de comunicaţie - permit transmiterea datelor la distanţă prin intermediul liniilor de comunicaţii: ex. cuplor, modem.

49. STRUCTURA CALCULATORULUI ELECTRONIC

50. Programe de bază Programe de aplicaţii Software Instrumente software de aplicaţii • Una din caracteristicile calculatoarelor electronice este efectuarea • automată a prelucrărilor pe bază de program înregistrat. • Programul reprezintă un ansamblu de instrucţiuni care realizează • o anumită sarcină. • Ansamblul programelor (software) permite utilizarea echipamentelor.