primul segment al intestinului subţire, continuând stomacul; situat profund, fiind fixat de peretele abdominal posterio

2. primul segment al intestinului subţire, continuând stomacul; • situat profund, fiind fixat de peretele abdominal posterior;

6. Formă: de potcoavă cu concavitatea în sus şi spre stânga; în concavitatea duodenului pătrunde capul pancreasului.

7. Limite: Superior : separat de stomac prin şanţul duodeno-piloric, în care se află vena prepilorică; Inferior: flexura duodeno-jejunală.

9. Împărţire: prezintă patru porţiuni şi trei flexuri (unghiuri). • Porneşte de la nivelul pilorului (corespunzător vertebrei L1), se îndreaptă în sus, la dreapta şi posterior pănă la nivelul veziculei biliare, nivel la care se flectează (flexura duodenală superioară); • merge de-a lungul capului pancreasului, corespunzător vertebrelor L2 şi L3 până la extremitatea inferioară a rinichiului drept; • se flectează din nou (flexura duodenală inferioară) ; • se îndreaptă transversal spre stânga, urcând apoi pe flancul stâng a lui L2; • formează un unghi ascuţit (flexura duodeno-jejunală).

10. Porţiuni: • prima porţiune (superioară şau bulbul duodenal) se întinde de la nivelul şanţului duodeno-piloric la colul veziculei biliare; • a doua porţiune (descendentă) de la colul veziculei biliare la extremitatea inferioară a rinichiului drept. Este încrucişată anterior de mezocolonul transvers; prezintă un segment supramezocolic şi un segment submezocolic. • a treia porţiune (inferioară sau orizontală) de la extremitatea inferioară a rinichiului drept la flancul stâng al coloanei vertebrale; este intersectată anterior de inserţia mezenterului; prezintă un segment situat la dreapta mezenterului şi un segment situat la stânga mezenterului. • a patra porţiune (ascendentă) urcă pe flancul stâng a lui L2.

11. Proiecţie: corespunde epigastrului şi zonei ombilicale. Superior: plan orizontal dus prin extremitatea anterioară a coastelor 8. Inferior: plan orizontal prin ombilic. Dreapta: plan sagital ce trece la aproximativ 3-4 laturi de deget de linia mediană. Stânga: plan sagital ce trece la aproximativ două laturi de deget de linia mediană.

12. Mijloace de fixare: Presa abdominală; Peritoneul; Mezocolonul transvers; Ductele coledoc şi pancreatic; Vene şi nervi; Muşchiul suspensor al duodenului: suspendă flexura duodeno-jejunală la pilierul stâng al diafragmului şi la ţesutul conjunctiv din jurul trunchiului celiac şi artera mezenterică superioară. Prin acest muşchi, flexura duodeno-jejunală, este considerată unul din punctele cele mai fixe.

13. Raporturi: duodenul, pancreasul şi ductul coledoc formează un complex şi vin în raport cu fascia de coalescenţă retroduodeno-pancreatică a lui Treiz (lamă de ţesut conjunctiv între duoden, pancreas şi peretele abdominal posterior).

14. Porţiunea I: Anterior: lobul pătrat al ficatului şi colul veziculei biliare; Posterior: în porţiunea juxtapilorică se insinuiază vestibulul bursei omentale; este încrucişată de ductul coledoc, vena portă şi artera gastro-duodenală; Superior: se inseră omentul mic; această faţă va delimita inferior orificiul epiploic (hiatusul lui Winslow); Inferior: capul pancreasului, omentul mare. Porţiunea II: Anterior: este încrucişată de mezocolonul transvers rezultând două segmente: supramezocolic: raporturi cu faţa viscerală a ficatului, vezicula biliară, extremitatea dreaptă a colonului transvers; submezocolic: raport cu ansele intestinale. Posterior: faţa anterioară a rinichiului drept, pediculul renal, vena cavă inferioară; între duoden şi aceste organe se interpune fascia retroduodeno-pancreatică a lui Treiz; Medial (faţa stângă): capul pancreasului; la acest nivel pătrund ductele excretoare ale pancreasului şi ficatului; Lateral (faţa dreaptă): ca şi faţa anterioară prezintă două segmente: supramezocolic: are raport cu ficatul pe care lasă o amprentă; submezocolic: are raport cu colonul ascendent.

15. Porţiunea III: anterior: este încrucişată de inserţia mezenterului şi are raport cu vasele mezenterice superioare; posterior: prin intermediul fasciei retroduodeno-pancreatică a lui Treiz are raport cu aorta, vena cavă inferioară şi coloana vertebrală; superior: capul pancreasului; inferior: ansele intestinale. Porţiunea IV: anterior: mezocolonul transvers; prin intermediul acestuia şi separat de bursa omentală are raport cu faţa posterioară a corpului stomacului şi antrul piloric, posterior: vasele renale drepte şi vasele ovariene sau testiculare drepte; medial (dreapta) aorta, procesul uncinat al pancreasului şi rădăcina mezenterului; lateral (stânga): marginea medială a rinichiului stâng; între cele două organe se se formează arcul vascular a lui Treiz (format din artera colică stângă şi vena mezenterică inferioară).

16. Flexura duodeno-jejunală: superior: rădăcina mezocolonului transvers şi faţa inferioară a corpului pancreasului; dreapta: L2 stânga: rinichiul stâng de care este separat prin arcul vascular a lui Treiz; posterior: stâlpul stâng al diafragmului.

17. Structură: tunica seroasă (peritoneul): prima jumătate a porţiunii I este învelită în întregime de peritoneu; în rest duodenul este extraperitoneal, fiin acoperit de seroasă numai pe faţa sa anterioară; porţiunea II este întretăiată de mezocolonul transvers; porţiunea III este întretăiată de inserţia mezenterului; peritoneul din vecinătatea duodenului formează o serie de recesuri: recesul duodenal superior, recesul duodenal inferior, recesul paraduodenal şi recesul retroduodenal; tunica subseroasă: lamă de ţesut conjunctiv lax; tunica musculară prezintă două straturi: extern format din fibre musculare netede şi intern format din fibre musculare circulare; tunica submucoasă: ţesut elastic lax; formează axul conjunctiv al plicilor circulare; conţine vase sangvine şi linfatice, nervi, plex Meissner, foliculi limfoizi; la acest nivel pătrund glandele Brunner;

18. tunica mucoasă: plici circulare Kerkning şi vilozităţi intestinale. Plicile circulare lipsesc în porţiunea superioară a duodenului. În partea medială a peretelui posterior al porţiunii descendente se găseşte o cută longitudinală a mucoasei numită plica longitudinală a duodenului şi dispusă perpendicular pe plicile circulare. Această cută este determinată de trecerea prin peretele duodenului a ductelor coledoc şi pancreatic. La extremitatea inferioară a plicii longitudinale se află o proeminenţă numită papila duodenală mare pe care se deschid împreună ductele coledoc şi pancreatic. La aproximativ 3 cm mai sus de plica longitudinală se află papila duodenală mică, prin care se deschide ductul pancreatic accesor.

23. Vascularizaţia: Arterele: din artera gastro-duodenală pleacă două artere pancreatico-duodenale superioare; din artera mezenterică superioară pleacă două artere pancreatico-duodenale inferioare; aceste ramuri se anastomozează şi formează două arcade în jurul capului pancreasului din care se desprind ramuri pentru duoden şi pancreas. porţiunea I este mai puţin vascularizată; va primi ramuri din arterele supra şi retro-duodenale (ramuri din artera gastro-duodenală). Venele: vor însoţi arterele, formându-se vene pancreatico-duodenale ce se varsă în vena mezenterică superioară sau direct în vena portă; există o venă mică, vena prepilorică, situată în şanţul duodeno-piloric.

24. Limfaticele: ajung la noduri limfatice hepatice şi celiace. Inervaţia: • porţiunea superioară primeşte filete din nervii destinaţi ficatului; celelalte porţiuni din plexul celiac; • filete nervoase pătrund în peretele duodenal şi formează două plexuri (mezenteric şi submucos).