Micromediul şi macromediul

1. Micromediul şi macromediul conf.dr.Felicia C.MACARIE

2. Micromediul şi macromediul

3. Micromediul şi macromediul Firma

4. Micromediul şi macromediul DE CE ESTE IMPORTANTĂ CUNOAŞTEREA MEDIULUI DE AFACERI? • satisfacerea trebuinţelor umane de către firmă se realizează doar pe baza cunoaşterii evoluţiei mediului în care funcţionează; • elaborarea strategiilor şi politicilor firmei depinde de evoluţia factorilor de mediu; • asigurarea resurselor necesare firmei (umane, materiale, financiare, informaţionale) depinde de factorii de mediu; • subsistemele organizatoric, informaţional şi decizional reflectă necesităţile şi oportunităţile mediului ambiant

5. Micromediul şi macromediul A. Mediul general • Delimitarea precisă a mediului general de cel specific este dificilă deoarece graniţa dintre ele este în continuă schimbare • Ceea ce la un moment dat este apreciată ca influenţă generală, indirectă, poate deveni apoi influenţă specifică, directă şi imediată. • REGULA firmele pot influenţa mediul lor specific mai mult decât pe cel general şi factorii locali mai mult decât pe cei naţionali sau internaţionali. • Firmele mari, multinaţionale pot influenţa politica şi economia naţională şi chiar cea internaţională. • Aceşti factori interacţionează reciproc şi împreună sau de sine stătător influenţează şi sunt influenţaţi de firmă. • “mediu turbulent” mediu în continuă şi rapidă schimbare sub influenţele economice, politice şi sociale.

6. Mediul general • Economia: tipuri de economii :economia planificată (de comandă) şi economia liberă (capitalistă). În economia planificată: • deciziile economice importante sunt luate centralizat • proprietatea asupra tuturor resurselor economice este statală. • sistemul de management are caracteristici specifice • In etapa trecerii spre economia de piaţă: • mari diversităţi de firme: private, cu capital majoritar de stat, mixte, de stat; • manifestarea unor elemente de concurenţă neloială; • intervenţia încă puternică a statului în economie;

7. Mediul general • lipsa unui sistem coerent de protecţie a populaţiei; • lipsa unei strategii economice coerente şi desfăşurarea fără o planificare riguroasă a reformei economice; • etatizarea unor pârghii economice; • ritmul lent al privatizării economiei; • blocarea capitalului străin prin pârghii legislative şi inexistenţa unui puternic capital indigen; • sistem de impozite şi taxe instabil şi incoerent; • piaţă slabă a capitalurilor şi a muncii; • deprecierea galopantă a leului; • sistem de management neperformant; • inflaţie scăpată de sub control; • sărăcirea masivă a populaţiei.

8. Mediul general In economia de piaţă: • scopul funcţionării firmelor este obţinerea de profit; • cea mai mare parte a populaţiei lucrează în firme nu administrativi; • management care foloseşte pârghii economice ca: preţ, salarii, piaţă, profit, etc.; • regulatorul principal este piaţa • preponderenţa proprietăţii private.

9. Mediul general 2. Guvernul .guvernul ca reglementator: • protecţia consumatorilor; • protecţia salariaţilor prin numărul orelor de muncă şi a salariilor; • controlul monopolurilor; • controlul furnizorilor de utilităţi (telefonie, energie electrică, etc.). .guvernul ca promotor: • asigurarea instruirii şi educaţiei; • furnizarea de finanţe, subvenţii şi subsidii; • protecţia industriei naţionale prin tarife şi cote; • promovarea cercetării.

10. Mediul general guvernul ca întreprinzător: • angajări în sectorul public; • corporaţii publice; • achiziţionarea de materiale şi servicii. .guvernul ca planificator: • politica fiscală de impozite directe şi indirecte; • politica monetară şi de creditare; • planificarea regională.

11. Mediul general 3. Legislaţia • personalul firmei: legislaţie referitoare la protecţia salariaţilor, activitatea sindicală, orele de muncă, asigurările de sănătate, contractele de muncă etc.; • mediul: legislaţie referitoare la poluare, zgomot, lucrări de construcţii: • producţie: legislaţie privind calitatea, transportul; • marketingul: legislaţie privind protecţia consumatorului, reclama, preţuri, publicitate, descrierea produsului, tipizare, standardizare

12. Mediul general • finanţele şi contabilitatea: legislaţie privind organizarea contabilităţii, colectarea impozitelor şi taxelor, declaraţii, raportări, statistici, registre etc.; • managementul: legislaţie privind conducerea regiilor şi societăţilor comerciale cu capital de stat, organigrama şi regulamentele de funcţionare; • interesul public: legislaţie referitoare la fuziuni, monopoluri, carteluri, fixarea preţurilor, concurenţa neloială; • organizarea şi funcţionarea: legislaţie referitoare la formele de organizare a firmelor, drepturile şi obligaţiile organismelor manageriale, înmatricularea şi înregistrarea legală şi fiscală.

13. Mediul general 4. Ecologia În Marea Britanie guvernul a publicat în anul 1993 aşa numitele “şapte păcate importante referitoare la mediu”: • emisiuni de dioxid de carbon prin arderea de cărbune, petrol şi gaz; • înrăutăţirea poluării locale a aerului cauzată în primul rând de creşterea emisiunilor de la transportul rutier; • creşterea cererii pentru apă care ameninţă cu secarea surselor;

14. Mediul general • poluarea apei cauzată de agricultură, canalizare, industrie şi ploile acide; • pierderea de suprafeţe în zonele rurale prin construcţia de drumuri, de case şi de alte proiecte; • pagube produse habitatelor şi pierderea de animale sălbatice; • creşterea cererii pentru exploatări de nisip, pietriş şi piatră, care vatămă viaţa sălbatică, mediul şi comunităţile.

15. 5. Factorii demografici şi social-culturali a. Factorii demografici dimensiunea populaţiei; rata creşterii populaţiei; rata natalităţii şi mortalităţii; structura socio-profesională a populaţiei; ponderea populaţiei ocupate şi active; durata medie a vieţii; discriminarea pe bază de vârstă şi sex; distribuirea geografică; concentrarea urbană şi regională. Beneficii ale“teleworking” (munca la domiciliu): pentru angajat: deplasări reduse; o mai bună alegere a zonei de locuit; creşterea copiilor mici; bun pentru handicapaţi; flexibilitatea programului; responsabilitate, teoretic, mai mare. pentru angajator: productivitate mărită; costuri administrative mai mici; resurse de personal mai mari; Mediul general

16. Mediul general b.Influenţele educaţionale şi de pregătire c. Influenţele culturale d. Influenţele sociale • structura socială a populaţiei • mobilitatea populaţiei • modelul de familie • nivelul de industrializare • probleme ca: -adâncirea diferenţelor între săraci şi bogaţi, - criminalitatea, - drogurile, - alienarea, • emigrarea şi imigrarea

17. Mediul general 7.Uniunea Europeană şi politica externă Tratatul de la Roma (1957) :Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda şi Germania de Vest au pus bazele Pieţei Comune. Cauzele principale ale constituirii Pieţei Comune au fost: • ameninţarea reprezentată de Uniunea Sovietică; • planul Marshall; • avantajele economice ale integrării europene; • reconcilierea franco-germană de după cel de-al doilea război mondial; REZULTATE: • politică agricolă comună; • introducerea sistemului TVA; • uniune vamală şi comercială; • crearea sistemului monetar european; • adoptarea Cărţii Albe a Comunităţii Europene privind eliminarea barierelor din libera circulaţie a produselor, capitalului şi forţei de muncă (1985); • semnarea Tratatatului de la Maastricht privind Piaţa Europeană Unică (1992); • stabilirea strategiei de aderare a ţărilor central şi est europene; • introducerea monedei europene unice.

18. Mediul general INSTITUTII COMUNITARE Consiliul European format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre Comisia Europeană care îndeplineşte funcţiile de: iniţiere de strategii şi politici referitoare la U.E.; • reprezintă U.E. în negocierile comerciale internaţionale; • dirijează bugetul U.E. Parlamentul European ales prin vot direct de către populaţia U.E Curtea de Justiţie formată din câte un reprezentant al fiecărei ţări membre

19. Mediul general Piaţa Unica şi moneda unica –impact puternic asupra firmelor Factori endogeni: • profilul firmei; • cultura organizaţională; • mărimea firmei; • resursele; • calitatea şi caracteristicile managementului; • strategia adoptată; • relaţiile cu piaţa internaţională; • prestigiul şi competitivitatea firmei. Factori exogeni: • consumatorii produselor firmei; • barierele identificate şi eliminate de U.E.; • piaţa pe care acţionează; • nivelul concurenţei; • puterea noilor concurenţi

20. Mediul specific 1.Piaţa Formele pe care le îmbracă piaţa 1. Concurenţa perfectă - există mulţi producători, - produsele sunt omogene -accesul pe piaţa este nerestricţionat 2.Concurenţa monopolistă - există mulţi producători, - produsele sunt diferenţiate - accesul pe piaţă este fără restricţii.

21. Mediul specific 3. Oligopolul care îmbracă două forme funcţie de tipul de produs: • oligopolul pur unde produsele sunt omogene; • oligopolul diferenţiat unde produsele sunt diferenţiate. #numărul de producători este mic #producătorii au control asupra preţului # intrarea pe piaţă este restricţionată. # reclamă intensă pe marcă, produs sau serviciu. 4. Monopolul -foarte puţini producători sau chiar unul singur. - producătorii au control asupra preţului -accesul pe astfel de pieţe este dificil sau imposibil. - reclama este folosită doar pentru creşterea cererii pe piaţă.

22. Mediul specific 2. Finanţele Coordonatele politicii financiare - structura capitalurilor: proprii, autofinanţare şi capitaluri atrase; • finanţarea investiţiilor; • prognoza resurselor financiare Structura resurselor financiare - costul capitalului - deciziile de investiţii. Capitalurile proprii = creşterea capitalului social şi constituirea de rezerve.

23. Mediul specific Autofinanţarea: -amortizare, -prin partea de profit nedistribuit care rămâne în circuitele firmei, -prin vânzarea de active, - prin creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor. Capitalurile atrase: - resurse interne (salariile) - externe: furnizori, creditori şi împrumuturi. Împrumuturile: - creditul bancar - împrumutului obligatar.

24. Mediul specific 3.Tehnologia CE ESTE? - maşinile şi echipamentele - metodele - îndemânarea CE FACE? INFLUENTEAZĂ: - structura organizaţiilor, - stilul de management - organizarea muncii.

25. Mediul specific “noua tehnologie”: • în comerţul cu amănuntul casele de marcat electronice şi-au modificat parametrii tehnici reuşind în prezent să ofere informaţii asupra încasărilor, structurii stocului etc.; • în producţie introducerea roboticii şi a producţiei asistate de calculator; • în activitatea de birou utilizarea pe scară largă a performanţelor calculatorului, internetul, faxul au dus la creşterea eficienţei şi a calităţii muncii. CU CE REZULTATE? - creşterea calităţii muncii -rezultatul muncii

26. Mediul specific 4.Concurenţa Cea mai evidentă formă a concurenţei este cea în care producătorii unui anumit bun economic se întrec între ei pentru a vinde acel bun într-o cantitate cât mai mare. Există tipuri de concurenţă mai puţin evidente: - facultăţile concură spre a avea cât mai mulţi candidaţi la admitere, - posturile de televiziune să aibă cât mai mulţi spectatori, - fundaţiile umanitare să obţină cât mai multe fonduri din donaţii şi sponsorizări. Intensitatea concurenţei - direct proporţională cu gradul de dificultate al accesului noilor operatori pe acea piaţă. Exemplu: în comerţul cu amănuntul intensitatea concurenţei este mult mai mare decât în producţia de oţel.

27. Mediul specific CINE CÂŞTIGĂ? consumatorul bunuri şi servicii de bună calitate la un preţ corect. Exemplu: “Anshinkan” (asigurarea siguranţei şi protecţiei clienţilor) stă la baza activităţii firmelor nipone deviza: calitate-preţ-livrare şi service. firmele nord-americane si vest-europene au obiectivul “de-a vinde” firmele nipone au obiectivul “satisfacerii complete a necesităţilor şi preferinţelor clienţilor firmei”

28. Mediul specific 5.Personal şi sindicate Organizaţia are relaţii directe cu mediul pentru a putea recruta personalul cu pregătirea dorită. Structura ofertei de munca -pe vârstă, -nivel de educaţie şi pregătire, -experienţă, RECRUTAREA SI SELECTIA Organizaţiile mari: manageri de personal Organizatiile mijlocii şi mici: managerul general.

29. Mediul specific Structura cererii de personal TRECUT scădere a cererii în agricultură, minerit şi pescuit în favoarea industriei PREZENT creştere a cererii în sectorul serviciilor în defavoarea industriei. sunt angajate mai multe femei şi cu mai multe norme parţiale. Sindicatele şi-au modificat de-a lungul timpului poziţia şi rolul datorită schimbărilor produse în structura industriei dar şi reglementărilor legale.

30. Mediul specific 6.Furnizorii Furnizorii de bunuri şi servicii au o mare pondere în costuri. CONSECINTA : s-a dezvoltat o ramură a managementului care gestionează această relaţie din perspectiva planificării, cumpărării, transportului, depozitării şi utilizării materiilor prime şi materialelor. Organizaţia poate dezvolta: - o singură relaţie pentru aprovizionarea cu un material - mai multe relaţii pentru cumpărarea unui material

31. Mediul specific CUM SE EVITA RISCUL IN APROVIZIONARE? -cumpărarea în avans, -rigurozitate în constituirea stocurilor de siguranţă şi de lucru, -contracte conţinând clauze speciale cu furnizorii -cumpărarea companiilor furnizoare.

32. Firma Firmareprezintă grupul de oameni organizaţi după reguli juridice, economice, tehnologice şi manageriale care desfăşoară cu ajutorul mijloacelor de muncă, procese de muncă pentru obţinerea unor produse şi servicii în scopul realizării de profit.

33. Firma Trăsăturile definitorii ale firmei ca sistem sunt: 1. firma este unsistem complex deoarece încorporează resurse: • umane (salariaţii); • materiale (materii prime, materiale, utilaje, clădiri); • financiare (banii în numerar şi la bancă); • informaţionale (previziuni, tehnologii, norme de consum, evidenţe, etc.); 2. firma este un sistem socio-economicadică oamenii desfăşoară procese de muncă generatoare denoi valori de întrebuinţare. Cei mai mulţi oameni din populaţia unei ţări lucrează în firme;

34. Firma 3. firma este un sistem deschis adică este componentă a numeroase alte sisteme având fluxuri de intrări şi ieşiri; 4. firma este un sistem adaptiv (la piaţă, la alte sisteme): este influenţat de factori endogeni şi exogeni şi influenţează sistemele cu care intră în contact; 5. firma este un sistem tehnico-materialstabilind legături de producţie între componente (fabrici, secţii, ateliere).

35. Firma Tipologia firmelor A. după forma de proprietate: • întreprinderi private: individuale; de grup (familială, cooperatistă, pe acţiuni); • întreprinderi de stat: de tip socialist; de tip capitalist (publice); • întreprinderi mixte. B. după apartenenţa naţională : • naţionale: tot ce posedă este proprietatea unei persoane fizice sau juridice din statul respectiv; • multinaţionale: îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări; • mixte (joint-venture): participă persoane fizice sau juridice din mai multe ţări. C. firmele româneşti se divid potrivit legislaţiei (Legea 15/1990 şi Legea 31/1990, republicată) în: • regii autonome • societăţi comerciale

36. Firma Regiile autonome se caracterizează prin: • se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale; • înfiinţarea este decisă de Guvernul României sau organele judeţene • funcţionează cu realizarea de profit; • prin actul de înfiinţare se stabilesc: obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea, sediul principal; • întocmesc buget de venituri şi cheltuieli şi bilanţ; • conducerea este asigurată de un Consiliu de administraţie ( 7 – 15 persoane).

37. Firma Societăţile comerciale • societate în nume colectiv (SNC): obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor membrilor săi; • societate în comandită simplă (SCS): obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor; • societate în comandită pe acţiuni (SCA): capitalul social este împărţit în acţiuni; obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; • societatea pe acţiuni (SA): obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi acţionarii sunt obligaţi doar la plata acţiunilor lor; • societatea cu răspundere limitată (SRL): obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social.

38. Firma D. după mărimea firmei: • microîntreprinderi: 1-9 salariaţi; • întreprinderi mici: 10-49 salariaţi; • întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi; • întreprinderi mari: cu peste 250 salariaţi. E. după caracterul obiectului muncii utilizat: • firme extractive; • firme prelucrătoare.

39. INTREPRINZATORUL • Jean Marie Toulouse: persoana care creează o nouă întreprindere; • J.A.Schumpeter: o persoană devine întreprinzător numai când efectuează o nouă combinaţie economică.

40. INTREPRINZATORUL Caracteristicile întreprinzătorului : • este o persoană cu reacţii rapide în dublu sens: • încep de foarte tineri (pleacă de acasă, abandonează studiile); • percep rapid posibilităţile unui produs sau a unei pieţe. • este o persoană cu grad mare de implicare în introducerea noului adică îşi asumă riscuri majore (cariera, familia, imaginea, banii) având profilul unui aventurier.

41. INTREPRINZATORUL Motivarea pentru acţiune rezultă din insatisfacţii de natură: • materială; • morală (poziţia în societate). • finalizarea eforturilor prin crearea firmei.

42. INTREPRINZATORUL O persoană devine întreprinzător ca urmare a acţiunii următoarelor variabile (Albert Shapero ): • de situaţie – se modifică o situaţie existentă (copii, divorţ, părinţi, colegi, firmă); • psihologică – predispoziţie la acţiune (aşa s-a născut); • sociologică – există un model de urmat, are încredere că va reuşi, se imaginează ca întreprinzător; • economică – existenţa resurselor materiale, financiare, umane.

43. Strategia şi politica firmei 1.Conceptul de strategie şi politică 2.Componentele strategiei 3.Clasificarea strategiilor şi politicilor 4.Opţiuni strategice majore 5.Metodologia elaborării strategiilor şi politicilor

44. CE ESTE STRATEGIA? Peter Drucker: “strategia arată în ce constă afacerea şi care ar trebui să fie obiectul de activitate al firmei” “Este nevoie de obiective în fiecare domeniu în care performanţa şi rezultatele afectează direct şi vital supravieţuirea şi prosperitatea activităţii aconomice” Alfred Chandler: “determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei întreprinderi, adaptarea cursurilor de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor” G. Hofer şi D. Schendel: “structura fundamentală a desfăşurării resurselor prezente şi previzionate şi a interacţiunilor cu mediul care indică cum organizaţia îşi va atinge obiectivele”.

45. CE ESTE STRATEGIA? B. Quinn :“Strategia este un model sau un plan ce integrează scopurile majore ale organizaţiei, politicile şi secvenţele de acţiune într-un întreg coerent” Gerard A. Cole : “Managementul strategic este un proces, condus de managementul de la vârf, perin care se determină ţintele sau scopurile fundamentale ale organizaţiei şi se oferă o varietate de decizii, care vor permite atingerea acelor ţinte sau scopuri pe termen lung, dar, în acelaşi timp, oferind şi reacţii de adoptare pe termen scurt” K. Andrews : „unitatea, coerenţa şi consecvenţa internă a deciziilor strategice ale companiei, care aşează o companie în mediul său şi îi dau firmei identitatea, puterea de-a se mobiliza şi perspectiva sa de succes pe piaţă”.

46. CE ESTE STRATEGIA? M. E. Porter : „strategia constă în specificarea abordării fundamentale pentru obţinerea avantajului competitiv urmărit de firmă, ce furnizează contextul acţiunilor de întreprins în fiecare domeniu funcţional [...]. În practică multe planuri strategice sunt liste ale fazelor de acţiune, fără o articulare clară cu avantajul competitiv urmărit a se realiza şi a căilor de urmat”.

47. CE ESTE STRATEGIA? Ansoff defineşte managementul strategic ca: “… o abordare sistematică în vederea controlului schimbării care constă în: poziţionarea firmei prin strategie şi planificarea abilităţilor; răspuns strategic în timp real prin managementul problemelor; manegementul sistematic al rezistenţei în timpul implementărilor strategice”.

48. CE ESTE STRATEGIA? Thomson şi Strickland susţin că managementul strategic are 5 (cinci) sarcini (S): • S1 – definirea afacerii globale şi dezvoltarea misiunii (scopului principal); • S2 – detalierea misiunii în obiective de performanţă pe termen lung şi scurt; • S3 – stabilirea acţiunilor organizaţionale şi a abordărilor manageriale pentru realizarea misiunii şi obiectivelor; • S4 – implementarea şi realizarea strategiei; • S5 – evaluarea, controlul şi adaptarea activităţilor la necesităţi.

49. CE ESTE STRATEGIA? Strategia reprezintăobiectivele organizaţiei pe un orizont îndelungat de timp, modalităţile de realizare a acestora şi resursele necesare în scopul asigurării competitivităţii.

50. Trăsăturile definitorii ale strategiei • are un scop sub forma obiectivelor; • priveşte perioade viitoare din existenţa organizaţiei; • priveşte organizaţia în ansamblu sau părţi importante ale acesteia; • se rezumă la elementele esenţiale; • se bazează pe abordarea organizaţiei în contextul mediului; • reflectă interesele stakeholderilor; • prefigurează comportamentul competitiv al organizaţiei; • urmăreşte obţinerea unei sinergii cât mai mari; • favorizează procesul de învăţare organizaţională; • este un rezultat al negocierii stakeholderilor; • îmbracă forma unui plan.