BIOLOGIA

1. File din istoria biologiei BIOLOGIA Auxiliar didactic realizat de : profesor drd. Valentina Stupineanu

2. Istoria biologiei urmăreşte evoluția studiului lumii vii din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.

3. Termenul biologie provine din combinarea cuvintelor grecești βίος (bios, "viață") și λεγειν (legein, "a aduna", "a strânge", cf. λόγος, logos, "cuvânt").

4. Acest termen, în accepțiunea sa modernă, a fost introdus independent de către Karl Friedrich Burdach (în 1800), Gottfried Reinhold Treviranus (Biologie oder Philosophie der lebenden Natur, 1802) și Jean-Baptiste Lamarck (Hydrogéologie, 1802). Jean-Baptiste Lamarck Karl Friedrich Burdach

5. Încă din cele mai vechi timpuri, pentru a putea supravieţui, omului primitiv îi erau necesare cunoștințele legate de plante și animale. De exemplu, trebuia să știe cum să utilizezeplantele,să evite animalele veninoase sau cum să captureze și să imobilizeze animalele aparținând diferitelor specii. Așadar, putem spune că primele cunoștinte biologice sunt anterioare apariției scrisului în istoria omenirii.

6. Primul mare salt în evoluția cunoașterii biologiei s-a înregistrat o dată cu așa-numita revoluție neolitică. Atunci comunitățile umane au trecut de la modul de viață nomad, bazat pe cules, vânătoare și pescuit, la cel sedentar, bazat pe agricultură. Perioada este plasată cu peste zece milenii în urmă, în zona Orientului Mijlociu. Aici încep să fie cultivate plantele și domesticite animalele.

7. Biologia în antichitate Aristotel a fost personalitatea cu cea mai mare influență în întreaga antichitate clasică. Deși întreaga sa operă a fost mai mult speculativă, ultimele sale scrieri sunt caraterizate printr-o mai multă atenție acordată cauzalității și diversității biologice. Aristotel a clasificat peste 540 de specii de animale și a disecat cel puțin 50. • Aristotel clasifica lumea vie în trei nivele: • plantele, înzestrate cu spirit vegetativ, care le permitea să crească și să se înmulțească; • animalele, dotate atât cu spirit vegetativ, cât și senzitiv, ceea ce le conferea mobilitatea și capacitatea de a recepta senzații; • - omul, care, în plus, posedă capacitatea de a gândi, de a reflecta. Aristotel

8. Teofrast, succesorul lui Aristotel, în cărțile sale, ce alcătuiesc Istoria plantelor, își expune rezultatele cercetării amănunțite pe care a efectuat-o asupra plantelor. Opera sa va servi drept model pentru studiul botanicii secole de-a rândul. Astfel, Teofrast descrie amănunțit înmulțirea sexuată la plantele superioare și introduce termenii de carp pentru fructe și pericarp pentru vasele conducătoare din țesutul vegetal. Teofrast

9. Ştiințele biologice au apărut din medicina tradițională și din științele naturii, pornind de la medicina Egiptului antic, lucrările lui Aristotel și Galenus din antichitate. Au evoluat în evul mediu în cadrul medicinei islamice, unde s-au remarcat savanți ca Al-Jahiz, Avicenna, Ibn al-Baitr, Ibn al-Nafis și alții. Galenus Al-Jahiz Avicenna

10. Exemple de practicare a medicinei în Islamul antic

11. În vechiul Egipt s-au făcut descrieri ale metamorfozelor insectelor și broaștelor. Egiptenii și babilonienii stăpâneau o serie de cunoștințe privind anatomia și fiziologia omului. Medic egiptean tratând un pacient

12. Polen Mesopotamienii cunoşteau faptul că polenul joacă un rol important în fertilizarea plantelor. O serie de texte indiene înfațișau aspecte din viața păsărilor.

13. Către sfârșitul antichității, una dintre cele mai importante personalități din domeniul medicinei și anatomiei este Claudius Galenus. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, opera sa a influențat evoluția de mai târziu a medicinei islamice și, timp de peste un mileniu, medicina vest-europeană. Claudius Galenus

14. Andreas Vesalius Masa de disecţie ( Vesalius ) Renașterea europeană și începutul epocii moderne au adus o revoluție în gândirea biologică prin readucerea în centrul atenției a metodei științifice empirico-experimentale și printr-o serie de descoperiri mai ales în domeniul anatomiei. Principalii exponenți ai acestei perioade au fost Andreas Vesalius și William Harvey, care au făcut apel la experiment și observație minuțioasă în domeniul fiziologiei

15. … Primele studii şi experimente din domeniul fiziologiei. William Harvey

16. Şi naturaliști ca Linnaeus și Buffon, încep să realizeze clasificarea diversității vieții, studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și comportamentul organismelor. Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută a microorganismelor, punând bazele teoriei celulare. Filă din ierbarul lui Linnaeus Linnaeus Buffon

17. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, științe ca botanica și zoologia au devenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei. Naturaliști exploratori, precum Alexander von Humboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediul înconjurător, punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și etologiei. Laboratorul lui Lavoiser Lavoisier

18. Celebrul explorator naturalist şi corabia sa … ! Alexander von Humboldt

19. Istoria continuă .... La începutul secolului al XX-lea, se dezvoltă rapid noi discipline biologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia se ramifică în două mari direcții, un referitoare la studiul organismelor și a grupurilor de organisme și o alta referitoare la domeniile celular și molecular. Francis Crick James D. Watson