Concursul Național de Istorie Întâmplări (ne) știute din orașul meu

1. Concursul Național de IstorieÎntâmplări (ne) știute din orașul meu • Concursulse va desfășura în parteneriat cu Ministerul Educației Cercetării, Tinetului și Sportului, Inspectoratele Județene, Asociația InteligenT și editura Nomina • Concursul se va adresa elevilor de gimnaziu. • Scopul • Dezvoltarea interesului pentru istoria locală, pentru ceea ce este reprezentativ în viața comuntății din care fac parte. • Desfășurare: • Se vor edita citeva cărți cu 160 de pagini din care 2-3 pagini din istoria/ locală, în așa fel încât copiii să cunoască și fapte, întâmplări și oameni despre care s-a scris mai puțin în manualele de istorie. • Toate aceste propuneri vor veni către o comisie centrală, comisia le va centraliza și va hotărâ ce material intră în volumele respective. • Subiectele vor fi din aceste cărti ( cărți care se pot folosi foarte bine și pentru un opțional de istorie), iar proba de cultură generală va fi proiectată respectând principiul transdisciplinarității și particularitățile de vârstă ale elevilor. • Premiile vor fi atit pentru profesori cât și pentru elevi. Asociația InteligenT va asigura fondul de premiere. • Diplomele vor fi atot pentru evaluatori, cât și pentru organizatori. Le emite Asociația InteligenT și le va semna Ministerul și ISJ-ul prin inspectorii de specialitate. • Prentru propuneri redactie.nomina@gmail.com ( pentru Florin Voinea, Alexandru Purcăruș)

2. Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu,CULEGERE DE DOCUMENTEPRIVIND ISTORIA UNIVERSALĂ, NOMINA • Întocmirea unei culegeri de documente istorice, care să reprezinte un autentic material didactic ajutător în susţinerea problematicii de specialitate, constituie o necesitate de mult simţită în învăţământul preuniversitar. • Este adevărat că un astfel de demers nu reprezintă o noutate deosebită în plan editorial. După 1989, în încercarea de a reda istoria în România, în adevărata sa lumină, a existat un remarcabil efort de publicare a unor culegeri de documente istorice. • Ceea ce este nou – în cazul lucrării elaborate de Doru Dumitrescu, Mihai Manea şi Mirela Popescu – este domeniul abordat, şi anume istoria universală. Cartea se încadrează, printre puţinele cu acest subiect din ultimii ani.

3. Temele de istorie universală nu au cunoscut de mult timp în România o culegere de documente destinată învăţământului care să acopere perioada cuprinsă între zorii civilizaţiei şi până în prezent. • Documentele prezentate au fost selectate din cadrul lucrărilor de referinţă, din scrierile unor contemporani, din operele unor iluştri istorici, din corespondenţă, din memorialistică, din articole de presă, în funcţie de criteriul cronologic şi cerinţele curriculumului şcolar de istorie. Fiecare document este datat şi este însoţit de comentariile necesare punerii în context. De asemenea, textile sunt însoţite de sugestii metodologice, ceea ce reprezintă un plus faţă de culegerile de până acum, binevenite pentru cei care le vor utiliza.

4. 101 DATE din istoria românilor • Volumul 101 date din Istoria românilor constituie mai mult decât o simplă selecţie a unor episoade semnificative din istoria noastră, reuşind să fie, mai degrabă, o veritabilă sinteză a trecutului naţional, văzut şi prezentat prin prisma evenimentelor şi fenomenelor considerate cele mai importante, şi ale căror reverberaţii persistă şi astăzi.

5. De remarcat faptul că autorii au evitat capcana comună de ancorare aproape exaustivă în politic, caracteristică unor demersuri similare, acordând deopotrivă atenţie aspectelor culturale şi sociale. În plus, fiecare eveniment este integrat în contextul epocii, dar şi al istoriei universale. • Stilul accesibil şi cursiv seduce cititorii, fie ei specialişti sau doar pasionaţi de istorie. De asemenea, ilustraţiile numeroase, pertinent alese, îmbogăţesc şi completează în mod fericit expunerea.

6. Elemente de didactică a ISTORIEIediția a II-a • Felicia Adăscăliței, Marilena Bercea, Doru Dumitrescu, Liviu Lazăr, Mihai Manea, Mirela Popescu • În ultimii douăzeci de ani, poate mai mult ca niciodată, istoria ca obiect de studiu în şcoală a devenit preocuparea tuturor: părinți, jurnaliști, politicieni etc. Bineînțeles că nu toți sunt specialiști. Unii deplâng aşa zisa cădere în desuetudine a acestei „materii”, alţii exaltă virtuţile sale educative, patriotice, generatoare de identitate naţională. Există și persoane care nu se sfiesc să declare că tânara generaţie este mutilată, ca să nu spunem amputată, intelectual şi spiritual fie pentru că nu studiază trecutul, fie pentru că dimpotrivă îl studiază prea mult.

7. De fapt, majoritatea absolută a celor care își dau cu părerea uită lucrul fundamental şi anume: indiferent cât de novatoare sau de depășite sunt programele și manualele, cel mai important este profesorul de istorie de la clasă şi modul cum acesta interacţionează cu elevii săi la „firul ierbii”. • Lucrarea de faţă se doreşte o pledoarie pentru o nouă abordare a predării istoriei, predare bazată pe competenţe, având în vedere că a preda istoria înseamnă a promova principii fundamentale, precum: multiperspectivitatea, acceptarea diversităţii şi încurajarea viziunii interdisciplinare, accentuarea învăţării active de către elevi (pe baza unei varietăţi de izvoare istorice) şi cultivarea deprinderilor lor critice, abordarea conţinutului curriculum-ului de istorie în funcţie de credinţa că istoria naţională nu este sinonimă cu istoria naţionalistă şi că istoria nu ar trebui să încurajeze atitudini înguste, şovine, intolerante ori să conducă la sentimente de superioritate etnică, naţională sau rasială. • Istoria este şi trebuie predată în şcoala românească atât în scopul cultivării valorilor civice, cât şi pentru interesul său intrinsec şi valoarea sa ca sursă de cunoaştere și formare. • Doru Dumitrescu