1 / 80

Vocabularul limbii române

Vocabularul limbii române. I.Structura vocabularului Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective. Vocabularul limbii române: aproximativ 140.000 de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca. 170.000 de cuvinte. Criterii de clasificare a cuvintelor

aerona
Download Presentation

Vocabularul limbii române

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Vocabularul limbii române

  2. I.Structura vocabularului Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective. Vocabularul limbii române: aproximativ 140.000 de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca. 170.000 de cuvinte

  3. Criterii de clasificare a cuvintelor 1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare avem: • Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); b. Masa vocabularului.

  4. Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);

  5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental: • Să denumească noţiuni importante; • Să fie cunoscute de toţi vorbitorii; • Să fie folosite foarte frecvent; • Să fie vechi în limbă; • Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.

  6. De exemplu: Scrie:scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc. Om: omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.

  7. Expresii şi locuţiuni cu termenul om: de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.

  8. Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc: • Obiectele cel mai uzuale: ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.; • Acţiuni importante: a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;

  9. Părţile corpului uman: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.; • Animale, păsări, insecte: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.; • Arbori şi fructe: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.

  10. Însuşiri:amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.; • Culorile cele mai importante: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.; • Relaţii de familie: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;

  11. Alimente, băuturi: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.; • Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.; • Majoritatea pronumelor: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;

  12. Adverbe: acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.; • Numerale: unu, doi, zece, sută, mie, etc.; • Prepoziţii: pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.; • Conjuncţii: că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.

  13. b. Masa vocabularului Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană. În această categorie se încadrează: • Arhaismele: toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate. • Expresii arhaice: a da ortul popii, a nu avea habar, a veni (cuiva) de hac;

  14. Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat. • Arhaisme fonetice: forme sonore vechi; derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc. • Arhaisme lexicale: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.

  15. Neologismele: - cuvinte împrumutate recent; abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.

  16. Termenii tehnico-ştiinţifici: - sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă, atom,(fizică);

  17. Regionalismele: - cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării; păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.

  18. Termenii argotici: - cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur: abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut-beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;

  19. Termenii de jargon: - cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate; darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.

  20. 2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor • Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină (cca. 2000 de cuvinte, dintre care cca. 1300 au peste 7 cuvinte derivate) Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:

  21. Acţiuni şi procese: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.; • Părţi ale corpului: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;

  22. Nume de rudenie: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.; • Numele zilelor şi anotimpurilor: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.; • Numele aştrilor: lună, soare, stea, cer, etc.; • Numele animalelor domestice şi sălbatice: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;

  23. Casa şi obiectele din ea, din jurul ei: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.; • Mâncăruri şi băuturi: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.; • Prepoziţii, conjuncţii: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.

  24. b. Cuvinte de origine slavă • Acţiuni şi procese umane: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.; • Părţile corpului: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.; • Casa, obiectele din ea, din jurulei: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;

  25. Hrană şi îmbrăcăminte: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.; • Însuşiri: bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel; • Natură: deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.; • Faună şi floră: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;

  26. c. Cuvinte de origine maghiară a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.

  27. II. Îmbogăţirea vocabularului De-a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt: A. Mijloace interne de îmbogăţire: • Derivarea • Compunerea • Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) B.Mijloc extern de îmbogăţire:împrumutul de cuvinte din alte limbi.

  28. A.1. Derivarea Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare. Afixele sunt de două feluri: • prefixe • sufixe

  29. Derivarea cu prefixe Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:

  30. des- (des-): a descalifica, a desface, a desfiinţa, a despăgubi, a descifra, a dezrobi, a dezlega, a dezumfla, a dezmorţi, a dezgropa; dezumaniza; dezacord; răs- (răz-):răscopt, răscumpărat, răstălmăcit, a răsturna, a răzbate, răzgândi, etc.;

  31. în- (îm-): a încuraja, a înflori, a întrista, a înveseli, a (se) înfrăţi, a înzăpezi, a înlesni, a îmbunătăţi, a împături, a împietri, a îmboboci, a împovăra, etc.; ne-:necitit, nevăzut, nespus, neadevăr, nestatornic, nespălat, neomenesc, etc; re-:recitit, revăzut, recalificat, reorganiza, rememora, reorienta, regândi, rescrie, etc.

  32. Observaţii: Prefixul în- devine îm- când cuvântul de bază începe cu consoanele b,p. Prefixele des-, răs-, devin dez-, răz-, când cuvântul de bază începe cu consoanele b, d, g, l, m, n, r, v sau cu o vocală.

  33. După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim: • Prefixe privative:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”: des- (dez-): dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.; de-: deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.; a- (an- în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;

  34. Prefixe negative: - cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie: Ne-:neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.; i-: imoral, ilogic, etc.; in- (im-): intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;

  35. Prefixe iterative: - cuvintele derivate au sensul de repetare: răs- (răz-): răscumpăra, răsciti, răzgândi; re-: reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.

  36. Prefixe care exprimă ideea de superlativ: arhi-: arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat; extra: extrafin, extraurgent; hiper-: hipersensibil, hipercorect; ultra-: ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.

  37. Prefixoidele: -în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi: acvi-, acva-,aqua-(apă): acvaduct; aero- (aer): aeroport, aeronavă; anti- (contra): antigripal, antirabic; algo- (durere): algocalmin; amfi- (în două feluri): amfiteatru;

  38. api- (albină): apicultură; arhe(o)- (vechi): arheologie; antropo- (om): antropomorf, antropofag; auto- (însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol; cali-,calo- (frumos): caligrafie, calofil; cardi(o)- (inimă): cardiovascular, cardiografie;

  39. claustro-(loc închis): claustrofobie; clepto- (a fura): cleptomanie; cosmo- (univers): cosmogonie; dactil(o)- (deget): dactilograf, dactilografie; deca- (zece): decametru, decalitru; deci- (a zecea parte): decilitru, decimetru; dermato-(piele): dermatolog, dermatologie;

  40. etno- (popor): etnografie, etnogeneză; fon(o)- (sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă; foto- (lumină): fotografie, fotosinteză; fratri-(frate): fratricid; frazeo- (frază): frazeologie; geo-(pământ): geografie, geologie; horti- (grădină): horticultură;

  41. legumi-(legume): legumicultură; lexico-(lexic): lexicologie, lexicon; macro- (mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism; micro-(mic): microorganism, microsocietate; mezo-(mijloc): mezosopran, mezozoic; mili-(a mia parte): milimetru, mililitru; multi-(mult): multicultură, multimilionar;

  42. ped(o)- (copil): pedofil; pedagogie; semi- (pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric; silvi(o)- (pădure): silvicultură; tele- (departe): televizor, telefon; teo- (zeu, dumnezeu): teologie; vice-(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar; xeno-(străin): xenofobie; zoo- (animal): zoologie.

  43. b. Derivare cu sufixe Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după: b.1. valoarea morfologică b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.

  44. b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat: • Sufixe substantivale:- cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv; -ar: bucătar, lăutar, fierar, strungar; -easă: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă; -ime: muncitorime, prospeţime, tinerime; -iţă: casieriţă, portiţă, fetiţă; -uş: culcuş, gălbenuş, urcuş,

  45. Sufixe adjectivale: - cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv: -esc: muntenesc, pământesc, tineresc; -iu: argintiu, vişiniu, ruginiu; -os: osos, botos, dureros, furios; • Sufixe verbale: - cuvântul derivat este verb: -a: brăzda, îndopa, înnoda, cânta; -i: coti, roti, întineri, înlesni, -iza: româniza, muşamaliza, orăseniza; -ui: chinui, înfăptui, mânui,

  46. Sufixe adverbiale: - cuvântul derivat este adverb: -eşte: româneşte, mişeleşte, vitejeşte; -iş: chioriş, cruciş, pieptiş; -mente: moralmente, realmente, socialmente.

  47. b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat: • Sufixe augmentative:- arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei; -an: băietan, grăsan, -oi: băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi; -oaie: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;

  48. Sufixe diminutivale – arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei: -aş; băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş; -el: băieţel, scăunel, tinerel, tinerel; -ică: tinerică, burtică, mâncărică; -iţă: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă; -uş: căţeluş, greieruş, viţeluş; -uc: năsuc, pătuc, sătuc; -uţ: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ; -uleţ: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.

  49. Sufixe pentru denumirea agentului: - arată cine face acţiunea: -ar: argintar, fierar, sifonar, aurar; -aş: arcaş, nuntaş, poştaş; -giu: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu; -ist: ceferist, gornist, tractorist, maşinist; -tor: ascultător, fumător, călător;

  50. Sufixe pentru denumirea însuşirilor: -ar: inelar, insular, stelar; -aş: codaş, fruntaş, nărăvaş; -at: buzat, catifelat, pistruiat; -esc: românesc, muntenesc, tineresc; -ist: idealist, realist, umanist; -iu: auriu, argintiu, arămiu, pământiu; -os: fricos, lunecos, lucios, mucos.

More Related