EXPRESIVITATEA LIMBII ROM Â NE

1. EXPRESIVITATEA LIMBII ROMÂNE DE IULIANA CĂPĂȚÂNĂ

2. Expresivitatea poemului eminescian ”Călin (file din poveste)” Cadrul natural ”Codrul de aramă” ”Pădurea de argint” • La îndemnul unui prieten am reușit să citesc și eu poemul eminescian ”Călin (file din poveste)”. Mi se părea că tot poemul este pe atât de lung tot atât de filosofic, precum știam că sunt poeziile lui Mihai Eminescu. Astfel, bogata paletă coloristică a cadrului natural surprindea descrierea ”codrului de aramă”, precum și a ”pădurii de argint”. Ulterior vă voi prezenta descrierea unei nunți, care nu este întocmai una obișnuită.

3. Nunta împărătească Atmosfera de basm Nuntă de basm • Nu pot să-ți spun cât de frumoasă era mireasa, ce emoții avea și cât de grațios se mișca. Trena lungă a albei rochii atingea pământul, fața roșie ca mărul oglindea bucuria împlinirii maturității prin căsătorie, ochii umezi anunța totuși tristețea fetei care părăsește casa părintească, iar părul ei lung denotă frumusețea fetei cu origini regale. • Ceea ce m-a surprins a fost mulțimea oaspeților, care proveneau din diferite ranguri sociale. • Acțiunile proiectate în fabulos se regăsesc prin prezența aștrilor nopții, luna și stelele, elemente cosmice care veghează împlinirea iubirii prin căsătorie. • Ceremonialul solemn

4. Nunta gâzelor Atmosfera de basm Nunta de basm • În aceeași atmosferă de basm am observat un alt eveniment de proporții cosmice și spre surprinderea mea ceremonialul nunții era tot cu ritual țărănesc, iar mireasa era o viorică. • M-am transpus din timpul fabulos în cel real și natura a participat și ea la bucuriile micilor viețuitoare. Tot surprinzător a fost și alaiul gâzelor cu îndeletniciri omenești care pregăteau ospățul, mesele întinse, precum și cadrul de basm.

5. Mi-e dor de zilele când bunica îmi citea povești și basme, unde limbajul scriitorilor diferea de cel al nostru. Din experiența ei am putut reține foarte puține cuvinte pentru că vremea a trecut și acestea nu mai sunt de actualitate. Cuvintele în limba română De când am început să gânguresc , să silabisesc și să vorbesc, mama îmi amintea că foloseam cuvinte atât în mod frecvent, cât și cuvinte pe care le auzeam de la vecini, de la prieteni, de la colegii de școală, precum și de la educatoare și învățătoare, ulterior de la profesoara de română. De asemenea, am avut ocazia să citesc povești unde apăreau cuvinte mai puțin folosite în zilele noastre, specifice zonei scriitorilor .

6. Înfrumusețarea cuvintelor Obținerea cuvintelor frumoase Exemplificareacuvintelor • Din lecturile copilăriei am observat că există sunete sau grupuri de sunete care adăugate la începutul sau la sfârșitul cuvintelor de bază se obțin cuvinte noi, cuvinte folosite în vorbire atât de oamenii de rând, cât și de oamenii de literatură. • Ca sa pricepeți mai bine o să vă dau și câteva exemple. Iată: preșcolar, nevinovat, auriu, semifinală, anticameră, arhiplin, vulpoi, vorbuliță, supracopertă, gogoșerie, nedrept, (a)îmbărbăta, (a)înroși, (a)înflori, (a)închipui

7. O să vă exemplific aceste cuvinte noi cu sensuri noi. Astfel, am alcătuit propoziții cu următoarele cuvinte: zgârie-nori, fărădelege, Plafar, niciodată, R.A.T.B, S-E, C.F.R, Câmpulung, d-ta, d-voastră, cal-putere, du-te vino, argint-viu, încurcă-lume, a.c., î. Ch, pag., ș.a.m.d. Cuvinte noi, sensuri noi Consultând mai multe cărți am observat că scrierea unor cuvinte era prescurtată pentru utilizarea vorbirii de specialitate , dar și a vorbirii curente. Am constatat că punctele cardinale, cărțile de călătorie pe căile ferate, cuvinte adresate în mod politicos unor persoane respectă această prescurtare. Astfel, din unirea , alăturarea sau prescurtarea a doi sau mai mulți termeni se formează cuvinte noi, cu sensuri noi.

8. Elevul are scrisul frumos. • Elevul scrie frumos. • Frumosul place tuturor. • Matei este un copil nebun. • Matei este nebun. • Un nebun întreabă, zece înțelepți nu-i pot răspunde. • Oful nu-l poți spune oricui. • Of! Ce griji are o mamă! Schimbarea valorii cuvintelor in contexte Din exemplele doamnei profesoare am observat că anumite părți (cuvinte) ale vorbirii se întâlnesc în diferite contexte și care au alte valori. Astfel, ne-a dictat propoziții utilizând cuvintele frumos, nebun, ofși am observat că nu au acealși înțeles în toate propozițiile formate.

9. Cu ajutorul Dicționarului explicativ al limbii române, am identificat sensurile împrumuturilor care au provenit din: • A) limba latină: litera, fabula, superstiție • B) limba italiană: solfegiu, agenție, cazier, valută • C) limba germană: cocs, matriță, șină, fasung • D) limba franceză: bacalaureat, coșmar, certificat • E) limba rusă: dezinsecție, procuratură, fotocameră • F) limba engleză: blue-jeans, rugbi, hamburger, speech, tobogan, transplant Împrumuturile limbii române La ora de limba română amconstatat că există cuvinte care au origini diferite de limba română. Astfel, limba română a facut împrumuturi din limbile apusene ori direct din latina pe cale savantă (traduceri din cărți). Printre aceste influențe amintesc limbile: franceza, italiana, germana, rusa, engleza.

10. De asemenea, bunica îmi citea versuri precum: “Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”, îmi și dădea comenzi: “Adu-mi , te rog, bluza de la piciorul patului!” sau “Acoperă-mi și mie piciorul că mi-a amorțit!” Din aceste exemple am constatat căpicior are mai multe ințelesuri, adică așa cum am învățat ulterior la ora de limba română, că aceste cuvinte exemplificate sunt sinonime, respectiv antonime. Formele și sensurile cuvintelor Atât la școală, cât și acasă sau afară cu prietenii de joc, am observat că anumiți copii folosesc pentru zăpadă, cuvântul nea sau omăt, iar pentru anumite cuvinte folosesc opusul acestora (frumos/urât, prost/deștept).

11. In cercul de prieteni am auzit foarte mulți copii care utilizau în exprimare foarte multe greșeli. Eu învățasem la școală că expresiile de genul: Coboară jos, se bifurcăîn două, mujdei de usturoi, caligrafie frumoasă, dune de nisip, finalurile cu happy-end se numesc pleonasmeși trebuie eliminate structurile subliniate pentru a avea o vorbire corectă. Greșeala de exprimare

12. Doamna profesoară ne-a cerut să stabilim sensurile cuvântului subliniat din exemplele date: • 1. Limba română este foarte expresivă. • 2. Mă usturălimba. • 3. Limba de la ceas indică ora patru. • 4. Aceasta este o limbă de pământ. • 5. Limba de la pantof s-a rupt. • 6. Cuvântul îmi stă pe limbă. • 7. Copilul a scos limba cu obrăznicie. • 8. L-am tras de limbă și a mărturisit. După identificare ni s-a spus că acest cuvânt subliniat este polisemantic. Cuvinte cu un sens și cuvinte cu mai multe sensuri Pentru a îmbunătăți exprimarea orală, precum și cea scrisă am fost sfătuită la școală să folosesc cuvinte din vocabularul de bazăși de cele mai multe ori să găsesc expresii care dau expresivitate limbii române, mai ales în compunerile școalare. Ni s-a spus la scoală că există cuvinte cu un singur sens (contor, strung), iar altele cu mai multe sensuri(înrudite sau apropiate): limbă, ochi, picior, a bate, a face, a lua.

13. Limba română este expresivă! • După experiența ce am avut-o ca cititor, dar și ca utilizator al limbii române am constatat că expresivitatea acesteia o regăsim în opere literare unde întâlnim expresii populare, expresii artistice care înfrumusețeazătextele autorilor. • În compunerile pe care le-am realizat despre întâmplările hazlii am folosit cuvinte diferiteși expresii foarte frumoase.