DILEM A PRIZONIERULUI

1. DILEMA PRIZONIERULUI ŞI TEORIA JOCURILOR

2. DILEMA PRIZONIERULUI • Doi golani au ucis pentru cîţiva bani. Poliţia n-are însă probe. • Poliţiştii îi pot încălţa pentru port ilegal de armă (1 an fiecare). • Dacă numai unul dintre ei recunoaşte crima, poliţia capătă proba aşteptată şi îl eliberează pentru cooperare. Celălalt va fi spînzurat. • Dacă recunosc amîndoi, gestul nu mai are valoare, şi iau 20 de ani fiecare.

3. DILEMA PRIZONIERULUI

4. DILEMA PRIZONIERULUI • Dacă vor coopera unul cu altul, au de cîştigat. • Dacă în loc să coopereze cu tovarăşul, cooperează cu poliţia, iau 20 de ani. • Dar cel care îl păcăleşte pe celălalt şi e singurul care se înţelege cu poliţia, poate obţine eliberarea.

5. DILEMA PRIZONIERULUI • Interpretarea clasică a jocului este că jucătorii sînt cei doi criminali (Poliţia nu e partener). Ei joacă unul cu celălalt. Au de ales între solidaritate şi trădarea tovarăşului. • Cooperarea oferă cîştigul cel mai mare, dar depinde de comportamentul celuilalt. • Întrucît trădarea oferă totuşi un avantaj, nu se poate avea încredere în celălalt.

6. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Cursa înarmărilor: fiecare ţară are interes să investească în educaţie şi tehnologie, dar se teme să nu fie atacată de vecini. • Cursa salariilor: creşterea salariilor generează inflaţia şi scăderea puterii de cumpărare. Dar sindicatele nu pot avea încredere unul într-altul şi cer creşteri de salarii, care slăbesc competitivitatea ţării.

7. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Competiţia lui Cournot : • Două companii fabrică acelaşi produs la acelaşi preţ, cu aceleaşi costuri; • La acest preţ, piaţa poate absorbi o anumită cantitate maximă; • Dacă una dintre companii şi-a stabilit un volum de producţie, celeilalte nu-i rămîne decît să producă restul pînă la maximul ce poate fi absorbit.

8. Cournot 1838, Recherches sur les principes mathématiques de la théorie des richesses

11. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Competiţia lui Bertrand: • Două companii fabrică şi vînd acelaşi produs. Piaţa cere o cantitate determinată din acest produs, să spunem 100. A produce 20, B 80.

12. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Compania B va scădea imediat şi ea preţul la 7. La preţul de 7 în loc de 10, piaţa va absorbi un total de 120. • Dacă ambele companii vînd acelaşi produs cu acelaşi preţ la aceleaşi costuri, producţiile lor tind să devină egale. • Dacă preţul produselor se diferenţiază, cine cere preţul cel mai mic acaparează toată piaţa. • Dacă ambele scad preţul în mod egal, ambele vor vinde mai mult, dar nu vor mai avea profit. • Piaţa poate absorbi numai o valoare de inventar (preţ x cantitate) maximă, care creşte puţin cînd scade preţul.

13. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Exemplul preţurilor tutunului, alcoolului, al impozitelor pe jocurile de noroc şi pe avere. • Exemplul paradiselor fiscale şi al companiiloroffshore. • Pieţele au limite, sensibilitatea lor la fel. • În comunicare se vorbeşte despre principiul broaştei puse la fiert.

14. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Cursa după SUV:cumpăr o maşină 4 x 4 ca să fiu în siguranţă pe drum. Vecinul meu care are Dacia nu mai e în siguranţă. Îşi cumpără şi el o 4 x 4. Nu mai suntem niciunul în siguranţă. Consumăm mai multă benzină, aglomerăm străzile şi poluăm oraşul.

15. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Tragedia părţilor comune : • Pe islazul comunal pasc 6 vaci apraţinînd la 6 fermieri, în total 3.600 kg (6*600). • Unul dintre fermieri cumpără o a doua vacă. • Toţi fermierii fac la fel. Au acum 12 vaci, de 300 kg fiecare (12*300=3600). Atît suportă islazul comunal, unde iarba s-a rărit din cauza păşunatului.

16. DILEMA PRIZONIERULUIvariante • Încălzirea globală: • Protocolul de la Kyoto din 1997 cere ca Uniunea Europeană să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% pînă în 2012. În 2009 la Copenhaga se va propune 20%. • Dar Statele Unite şi Australia n-au ratificat protocolul. • Un stat poate cumpăra credite-carbon de la un alt stat care nu emite la fel de mult.

17. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Putem trişa, minţi, înşela. Ce şanse avem să scăpăm nepedepsiţi? De ce depinde asta ? • Se trăieşte mai bine şi mai uşor pe spinarea celorlalţi, primind mai mult decît dai. Cît timp ? • E posibil să furăm, să păstrăm prada şi să trăim fericiţi?

18. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Să luăm ca exemplu blatul pe transportul în comun. • O călătorie = 8.000, cu 2 călătorii/zi, 5 zile/săptămînă, 40 săptămîni pe an universitar – cost total3.200.000 lei • E încă rentabil să plăteşti de trei ori pe an o amendă de 1 milion, sau o dată o amendă de 2 milioane.

19. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Pentru RATB, dacă pierderile produse de blat sînt prea mari, rentează să angajeze controlori. Salariile controlorilor trebuie să fie ceva mai mici decît pierderile cu blatul. • Dacă nu mai există blatişti, nu se justifică salariile controlorilor. Există un optimum de costuri pentru RATB. • Există un număr “optim” de blatişti, faţă de care nu rentează să angajezi mulţi controlori.

20. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Cîţi şoferi de taxi ţepari poate suporta un oraş ca Bucureştiul? • Cîţi cuci poate suporta o populaţie de 1.000 de lăcari? • O populaţie de oameni cinstiţi va fi penetrată de ţepari. Ea va învăţa să se apere. Dacă numărul ţeparilor creşte, viaţa lor va fi mai grea.

21. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Paradisul ţeparilor este o populaţie cinstită care nu cunoaşte practicile lor. Ei trăiesc bine dacă nu depăşesc 10% din efectivul sectorului de activitate. • Nu poate exista o populaţie de ţepari, fiindcă nu au ce prădui unii dela alţii, iar cei care se apucă de muncă se vor apăra de ceilalţi.

22. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Strategia de a ţepui mereu face să fii identificat şi invită la represalii. • Strategia de a coopera mereu invită ţeapa. • Dacă te baţi mereu ca să-i alungi pe competitori trăieşti mai puţin. • Dacă o iei mereu la fugă atunci cînd apare un concurent rămîi păgubaş.

23. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Masculul îşi apără teritoriul, cucereşte o femelă şi lasă descendenţi – acesta e succesul în viaţă. • Îşi apără mai bine teritoriul dacă are aliaţi (cazul leilor – grupuri de masculi) • Lasă descendenţilor mai multe din genele proprii dacă neamul lui are mai mulţi descendenţi.

24. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • Pentru un mascul, o strategie este să-şi apere mereu teritoriul, iar dacă intrusul insistă, să o ia la fugă (lei). • O altă strategie este să ucidă toţi descendenţii celorlalţi masculi (cimpanzei). • Alta e să coopereze ori să trişeze după avantaje.

25. RESQUILLE et ARNAQUE(blatul şi ţeapa) • John Maynard Smith : o strategie este evolutiv stabilă într-o populaţie dacă nu este mai avantajos să fie înlocuită cu alta. • Cum se poate şti dacă o strategie este stabilă? Se poate face un model pe computer şi se iterează.

26. TIT FOR TAT • Robert Axelrod a avut ideea să modeleze un joc, în care ai de ales între cooperare şi trădare. • I-a invitat pe toţi programatorii cunoscuţi să-i sugereze diferite strategii. • După sute de iteraţii ale jocurilor cu aceste strategii, s-a identificat cea mai bună strategie.

27. TIT FOR TAT • Cîştigătoarea a fost “tit for tat”, strategia răspunsului cu aceeaşi monedă, care consistă în a începe mereu prin a coopera, iar la mutarea următoare repeţi mutarea anterioară a adversarului. • Celelalte candidate, cum ar fi “tit for two tats” (nu trădezi decît după două trădări succesive ale adversarului) se descurcă mai puţin bine.

28. TIT FOR TAT • Cooperare = C • Trădare = T • Partide :

29. TIT FOR TAT • Jucînd cu cel care trişează mereu, TFT începe prin a coopera, apoi trişează mereu. • Jucînd cu cel care cooperează mereu, TFT cooperează mereu. • Jucînd cu TFT, TFT cooperează mereu. • În cazurile în care cooperarea dă cele mai bune rezultate, TFT este strategia cea mai bună.

30. DILEMA PRIZONIERULUI • Puşcăriaşii au interesul să se înţeleagă între ei. Rezultatul ar fi că am avea mai mulţi criminali în libertate. • Companiile au interesul să se înţeleagă între ele. Rezultatul ar fi că ar crea carteluri şi noi toţi am plăti preţuri mai mari. • Sindicatele au interesul să se înţeleagă. Am avea atunci salarii mai scăzute dar o putere de cumpărare mai stabilă (mai mare ?).

31. DILEMA PRIZONIERULUI • Ţăranii au interesul să se înţeleagă. Atunci ar dispune de resurse durabile. • Ţările au interesul să se înţeleagă în problema emisiunilor de gaz carbonic. Am avea atunci un climat mai stabil, un aer mai curat. • Atunci cînd vorbim unii cu alţii, sperăm că ne vom putea înţelege. • Dar nu putem avea încredere în partener.

32. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Să ne întoarcem la dilema lui Bill şi Jack. Privită mai atent, situaţia poate fi mai complicată. • Nu ştim neapărat care e valoarea subiectivă a fiecărui rezultat pentru cei doi jucători. • Bill a ajuns poate la concluzia că viaţa nu-i oferă nimic şi e mai bine să se sinucidă. De aceea nu va spune nimic, sperînd să fie spînzurat. • Jack a ajuns boschetar şi preferă închisoarea decît să doarmă pe stradă. Povesteşte imediat tot, sperînd să ia 20 de ani.

33. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI Rezultatul nu corespunde cu aşteptările lui Jack.

34. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Bill, care dorea să se sinucidă, tace mîlc şi este spînzurat, pentru că poliţia obţine mărturisirea lui Jack. • Jack, care dorea să aibă casă şi masă gratis la puşcărie, se grăbeşte să toarne. În schimb ajunge din nou pe stradă.

35. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Valoarea de comparaţie a evenimentului este pragul valoric de la care, în sus, mi se pare acceptabil să se întîmple acel eveniment. • Suntem într-o situaţie S şi ne gîndim la o alternativă A. • Alternativa nu e serioasă decît dacă nivelul nostru de comparaţie pentru A este mai mare decît valoarea lui S.

36. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • O soţie rămîne cu soţul ei violent dacă nu vrea să locuiască alături de părinţi. • Adjunctul unui director abuziv îl serveşte pe acesta atît timp cît are un salariu mai mare decît în orice alternativă care i se oferă.

37. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Experienţa ne face să avem anumite aşteptări. • Aşteptările determină gradul nostru de satisfacţie. • Dacă ştim că ne putem aştepta la mai bine, părăsim situaţia actuală. • Gradul de satisfacţie în situaţia actuală determină probabilitatea subiectivă a schimbării.

38. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Satisfacţie > nivel de comparaţie = stabilitate • Satisfaction < nivel de comparaţie = instabilitate • Satisfaction > nivelul alternativei = dependenţă • Satisfaction < nivelul alternativei = ruptură

39. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Nivel de comparaţie > satisfacţie> nivelul alternativei = stabilitate nefericită • Nivel de comparaţie > satisfacţie < nivelul alternativei = căutăm fericirea în altă parte • Nivel de comparaţie > alternativă < satisfacţie = dependenţă nefericită • Nivel de comparaţie < alternativă> satisfacţie = instabilitate nefericită

40. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Trebuie să înţelegem condiţiile de satisfacţie în care se desfăşoară comunicarea. • Trebuie să ştim în ce măsură putem influenţa (prin comunicare sau altfel) aceste condiţii.

41. TREI FORME DE CONTROL (c) EM GRIFFIN

42. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • A avea controlul reflexiv într-o relaţie înseamnă că satisfacţia ta nu depinde decît de acţiunile proprii. • A avea controlul fatal înseamnă că satisfacţia celuilalt nu depinde decît de acţiunile tale. • A avea controlul comportamental înseamnă că satisfacţia fiecăruia depinde şi de acţiunile proprii, şi de acele ale celuilalt.

43. CONDIŢIILE PARTENARIATULUI • Un adevărat parteneriat nu există decît dacă • Fiecare are control asupra comportamentului celuilalt, îl poate influenţa şi încearcă s-o facă; • Fiecare are generozitatea să se lase controlat fără să treacă la represalii; • Fiecare propune obiective comune şi încearcă să le facă adoptate de amîndoi; • Fiecare îl place sau măcar îl respectă pe celălalt.