360 likes | 858 Views
Universitatea Alexandru Ioan din Ia ș i Facultatea de Drept. Toxicitatea plantelor. Masterand : GRIGORE ANA-MARIA Licen ț iat î n Drept Prof. Coordonator : Prof. dr. GABI DROCHIOIU. Toxicitatea plantelor.
E N D
UniversitateaAlexandruIoan din Iași Facultatea de Drept Toxicitateaplantelor Masterand: GRIGORE ANA-MARIA Licențiatîn Drept Prof. Coordonator: Prof. dr. GABI DROCHIOIU
Toxicitatea plantelor • Se spune că primul medic pe care l-a cunoscutplanetanoastră a fostanimalul, care a știutsă-șiostoiascădurerileconsumândanumiteorgane de plante, iaromul a fostprimulînvățăcel al dascăluluipatruped, de la care a preluatprimelecunoștințe de fitoterapie, urmărindcomportamentulacestuia. • Inteligențașistrădania de a cunoașteputerealecuitoare a plantelor au constituitparghia care l-a propulsatpeomînipostaza de stăpân al planetei. • Înprezent se stiecăproprietățileterapeutice ale plantelorsuntdatorateunorsubstanțeconținute de acestea, substanțecesuntdenumiteprincipii active, însăuneoriconsumarealorînexcesduce la efectenedorite, chiartoxicepentruorganism. • Noțiunea de otravă, sinoimă cu cea de toxic, estecunoscutăîncă din Antichitate, iaruniiautoriconsiderăcă la origineatermenului “toxic” a stat cuvântulegiptean “tako” care inseamnadistrugere, moarte. • Înlimbaromână, sinonimpentru toxic, se foloseștecuvântulotravă care derivă din verbulslavon “otrăviți” (a se amărî, a produce mâhnire).
Toxicitatea plantelor • Știința care studiazănaturașiproprietățilefizico-chimice ale substanțelortoxice, acțiunealorasupraorganismelor vii, metodele de identificareșidozare a acestorașimijloacele de combatere a efectelor produce asupraorganismelor, se numeștetoxicologie • Susbstanțeletoxice pot fi de naturăminerală, vegetalășianimală. Substanțeletoxice de naturăvegetală se pot clasificadupăorigineșiproprietățilelorfizicesauchimice, dupămodul cum acționează, dupaefecteleproduseorganismelor, dupăcriteriilebotanice etc. • Desi s-au incercat mai multe definiții pentru ceea ce inseamna mai exact cuvantul “toxic”, uniiautorisustin ca otravaeste“un medicament mortal” sau ca “astazi se considerătoxic, oricesubstanță care introdusăîn organism provoacăalterărifuncționalesauleziunicedetermină o stare patologicaputând duce la moarte”
În cazul Copilului/Adultului: • Intoxicațiilecelemaifrecventesuntceleaccidentale, foarterarplantelesuntutilizateînscopsuicidar. Încelemaimultecazurivictimelesuntcopii. • Înfuncție de faptulcăvictimaestecopilsau adult, circumstanțeleîn care au loc incidenteleșiaccidentele cu plantesuntdiferite, după cum urmează: • La copiifrecvențaintoxicațiilor cu plante se explicăprinfaptulcăpână la 1 an el duce la gurăfrunzele, florile, fructeleplantelor de apartament, la fel cum face și cu obiectele din mediulînconjurător. • Apoi la toatevârstele, la fel ca șiadultulpoatefivictimaefecteloralergizante, fotosensibilizante ale diverselorplantesauvictimaunorotrăviricolective, legate de contaminareasauconfundareaplantelorutilizateînalimentațiesauterapie. • La adult incontact cu pielea, plantele pot provocareacțiiprecum: urticarie, iritațieprimară de originemecanicăprinspiniiRosaeceaelor, Cactaceaelorsauprinsubstanțeminerale etc. reacțiilecutanateprovocate de plante din natură pot fi consecutive întreținute de plante de apartament.
Ingestia de plantetoxicepoateficoncomintenta cu: 1) utilizareaplanteloralimentare 2) utilizareaplantelorpentruvirtutile sale terapeutice • Tratamentele tradiționale sunt extrem de utile, nu întotdeauna tot ce e natural este bun și sigur. Și plantele de leac pot fi dăunătoare, dacă se administrează în doza greșită, la fel ca medicamentele. • Practici, înaparentălipsite de pericol, pot devenipericuloase; o căpățână de usturoiținutătimp de 6 ore înpumnulunuicopilașpoatesă-iproducăacestuia o arsură de gradul II. • De asemenea, poate deveni periculoasă folosirea altor părți ale plantei decât cele cunoscute ca având efecte terapeutice. Plantele medicinale trebuie folosite cu prudența, efectul lor terapeutic se poate transforma în otrava, dacă nu știm doza optimă. Iată ce trebuie să știm despre modul de administrare a remediilor naturiste pe bază de plante medicinale:
rostopască Rostopasca, administrată în doze mari, produce vertij, vomă, senzație de sete, convulsii. Intoxicația cu ciumafaie înseamnă înroșirea pielii, uscarea gurii, creșterea pulsului, dilatarea pupilei și, într-un stadiu mai avansat, halucinații și reacții psihomotorii anormale.
PELINUL Pelinul e o plantă aparent nepericuloasă, sub formă de infuzie are efecte benefice în diverse afecțiuni cum ar fi gastritele cronice, biliare și chiar în caz de gripă. În doze mari, pelinul este toxic, provocând tremur și convulsii, apoi o stare de stupoare, apoi, comă.
TĂTĂNEASĂ Poate provoca paralizie centrală sau leziuni hepatice severe în cazul administrării zilnice de ceai sau capsule de tătăneasă.
Vâsc Vâscul, util în tratamentul hipertensiunii arteriale, conține și principii cu acțiune toxică asupra inimii și un toxic respirator. Toxicitatea cea mai pronunțată o are vâscul care parazitează arțarul, frasinul și salcâmul, mai puțin toxic fiind vâscul ce crește pe măr și păr.
mĂtrĂguna Cinci, șase fructe ale mătrăgunei pot fi fatale pentru om. Intoxicațiile se manifestă prin uscarea gurii și a faringelui, urmate de senzația de sete puternică, halucinații, delir, dureri de cap, erupții ale pielii și convulsii. Pupila se dilată și devine insensibilă la lumină. Atât fructele cât si frunzele extrem de toxice; se cunosc cazuri în care copii au murit după ce au mâncat doar două fructe.
ricinul Ingerarea provoacă tulburări digestive, nervoase, cardiovasculare; dozele mari provoacă moartea prin stop cardiac sau complicații renale. Doza letală este de 0,003- 0,10 g sau 20 semințe de ricin. Uleiul de ricinnu este dăunător organismului, însă o singură boabă a plantei din care este extras poate ucide un om în doar câteva minute. Primele simptome sunt greață, amețeală, tahicardie, atacuri cerebrale și tensiune scăzută – simptomele pot ține câteva săptămâni.
fasolea Consumată timp îndelungat, conduce uneori la apariția durerilor de picioare și la periostită dentară. De asemenea, ceaiul din păstăi de fasole, recomandat bolnavilor de diabet zaharat, reduce nivelul zahărului dar afectează și vederea pacientului. Fasinaeste o toxină din boabele de fasole (Phaseolusvulgaris) care provoacă moartea prin enterita hemoragica
Bostanul şi dovleceii Conțin alcaloizi care provoacă inflamarea amigdalelor, iar folosirea îndelungată a semințelor poate provoca uneori furunculoză. Consumul de bostan este contraindicat în gastrite, ulcer și în formele grave de diabet zaharat.
Folosit timp îndelungat și în cantități mari duce la slăbirea vederii și a apetitului sexual la bărbați. MĂRARUL
Menta Morcovul În exces împiedică femeile să rămână însărcinate. Poate fi o otravă pentru fumători, înlesnind apariția cancerului.
SCORTIŞOARA ŞI SEMINŢELE Nu este bună pentru femeile însărcinate și cei afectați de epuizare nervoasă. Consumate în exces pot provoca leucoree.
RODIILE ŞI NUCILE Înrăutățescvederea, strică smalțul dentar, irită membrana mucoasă a stomacului, provoacă în unele cazuri vertij, crampe musculare și slăbiciune. Mâncate în cantități mari provoacă constipații, spasme ale vaselor sanguine din creier și dureri de cap.
SUCUL DE SFECLĂ ROŞIE SI VINETELE Proaspătă ridică tensiunea arterială și poate provoca spasmul vaselor sanguine. Se recomandă să fie consumat la două ore după stoarcere, și în amestec cu alte sucuri (morcovi, mere, varză). Conțin o substanță otravitoare, solanina, care se anihilează dacă, înainte de preparare, legumele se țin câteva minute în apă clocotită.
USTUROIUL CEAIUL VERDE În cantități mari irită mucoasa tractului digestiv, inhibă centrul respirației și provoacă uneori diaree și voma. Previne cancerul, scade colesterolul, întărește pereții vaselor sanguine, încetinește procesele de îmbătrânire. Dar este contraindicat celor cu predispoziție la lipotimie, gastrită cu hiperaciditate, ulcer stomacal și duodenită.
plantele de decor, ce pot provoca reacţii nedorite. Narcisele sunt extrem de toxice, atât pentru om, cât și pentru animal. Bulbul în special este foarte toxic și cauzează probleme stomacale, voma și diaree. Zambilele sunt foarte toxice și, la fel ca și narcisele, pot fi fatale. Când sunt înghițite, au aceleași simptome ca și narcisele, în plus se manifestă și prin senzații severe de greață și ameteală.
Aloe Vera a fost folosită încă de pe vremea incașilor pentru tratarea arsurilor. Cei care au înghitit planta în forma bruta au raportat amețeli severe, diaree, erupții pe piele și colorarea urinei în rosu (nu de la sânge). Printre simptomele intoxicației cu iedera se numără dificultățile de respirație, convulsiile, vomă și, în cazuri extreme, paralizia și coma. Este însă foarte benefică pentru purificarea aerului, la fel ca și palmierul. ALOE VERA IEDERA
LĂCRĂMIOARAŞI LEANDRUL Ingerarea unei cantităti mici din tulpină sau flori, probabil că nu te va afecta prea mult, însă în cantități mai mari vei putea experimenta senzații precum greață, vărsături, dureri abdominale și diaree. Este una dintre cele mai toxice plante, cultivate în gospodării, deoarece provoacă probleme intestinale și dureri puternice. De asemenea, leandrul poate provoca probleme de inimă, proastă circulație, frisoane, atacuri cerebrale, comă și chiar moarte.
C Persoanele care au înghițit frunze din această plantă (crăciuniţa),s-au plâns că au suferit de diaree și de erupții cutanate. În unele cazuri, persoanele care au atins frunzele și mai târziu globul ocular au suferit de tulburări temporare de vedere. În cele mai multe din cazuri, pacienții care s-au prezentat la medic din cauza intoxicației cu această plantă sunt copii. Simptomele intoxicației cu frunze de azalee pornesc de la vomă, salivație excesivă, umezirea exagerată a ochilor și a nasului, dureri abdominale, probleme respiratorii, paralizia mâinilor sau picioarelor și într-un final coma care duce la deces. CRACIUNIȚA ȘI AZALEEA
DieffenbachiCALA Este însă extrem de toxică, sucul frunzelor sale fiind folosit de amazonieni pentru prepararea de otrăvuri speciale pentru săgeti. Dacă este înghițită, planta duce la simptome precum inflamarea limbii, senzația de arsură în cavitatea bucală și respirație îngreunată. În cazuri grave, planta este fatală atât pentru oameni, cât și pentru animale. Este una dintre cele mai apreciate plante pentru buchetele elegante însă puține persoane știu că întreaga floare este toxică. Înghițirea unei părți din această plantă poate provoca greață, dureri abdominale și diaree.
CRINUL PĂCII CRIZANTEMA Crinul păcii este una dintre cele 36 de specii de plante tropicale veșnic verzi. Floarea acestei plante este asemănătoare unei cale, mică și delicată. Atât frunzele cât și florile Crinului păcii conțin oxalați de calciu care pot provoca arsuri, mâncărimi, amețeli și o stare de vomă, în caz de ingerare. Gradinarii plantau crizanteme pentru a ține iepurii departe de recolte. Acest lucru este posibil datorită conținutului mare de toxine.Sunt toxice și pentru oameni, însă nu la fel de mult ca alte plante. Atingerea florilor poate provocă mâncărime și usturime locală.
FICUS FLAMINGO Ficusul, deși este îndrăgit de multe persoane, conține în frunze și în tulpină o sevă lăptoasă care este toxică.Ţinut în exterior, în zonele calde, poate ajunge până la înălțimi de 75 de metri. Odată ce intri în contact cu seva acestui arbust, vei acuza mâncărimi locale ale pielii, înroșiri și mici basici. Acestea se tratează cu medicamente contra alergiilor și antiinflamatoare. În cazul în care oricare dintre părțile acestei plante (flunze, flori, tulpină) sunt ingerate, pot apărea efecte negative imediate asupra gurii și a gâtului, provocând iritații dureroase.Intoxicația cu Flamingo poate fi recunoscută după simptome precum arsuri în gât, răgușeală și disfagie (dificultate în înghițirea alimentelor).
Cum se acorda primul ajutor in caz de astfel de intoxicatii? 1) Îndepărtarea persoanelor din jurul intoxicatului; 2) Menținerea bolnavului în poziția optimă, în așa fel încât să se evite traumatismele fizice sau psihice; 3) Provocarea vomei. În cazul în care nu există niciun vomitiv la îndemână, se vor ingera rapid 1-2 litri de lapte fierbinte și se va gâdila omuşorul.
Bibliografie • Cornelia Prisacaru, Anca-Irina Burlacu, Plantemedicinaleșitoxice, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2005. • Daniela Hanganu, Honorius Popescu, Plante toxice, Editura Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, Cluj, 2002 • Gabi Drochioiu, Elemente de toxicologie medico-legală, Iași, 2013. • Gabi Drochioiu, Robert Vasile Grădinaru, Ioan-Marian Rîsca, Ionel Mangalagiu, Toxicologie. Aplicații în protecția mediului, industrie, agricultura, biologie și criminalistică, Iași, 2013. • ServiliaOancea, Nutrițiaminerală a plantelorșiimplicațiileecotoxicologice, EdituraPim, Iași, 2009. • ValeriuZanoschi, EugenTurenschi, MihaiToma, Plantetoxice din România, Editura Ceres, București, 1981. • http://sanatate.acasa.ro/naturist-8/plantele-medicinale-toxice-in-combinatie-cu-medicamentele-361.html#ixzz2PLX3sR8q (accesat in data de 02.04.2013) • http://gradina.acasa.ro/plante-de-apartament-112/cele-mai-periculoase-plante-de-apartament-177435.html#ixzz2PLUw3aZo (accesat in data de 02.04.2013) • http://plantemedicinale.wikia.com (accesat in data de 02.04.2013) • http://www.eplante.ro/galerie-foto/plante-toxice/1.html (accesat in data de 03.04.2013)