DESPRE VIOLENTA

1. DESPRE VIOLENTA Cabinetul de Asisienta Psihopedagogica GRUP SCOLAR ECONOMIC DE TURISM, IASI

2. Impactul violentei asupra copiilor În DEX, violenţa este indicată ca forţă, putere, ceva care ţine de o vitalitate copleşitoare. Nu este o atitudine, ci o realitate fizică, prin excelenţă dinamică, manifestată. Este un proces, un act de desfăşurare. Apoi intervine umanizarea definiţiei şi se vorbeşte despre furie, siluire, violare. Conceptul este moralizat, i se caută temeiuri şi i se judecă urmările.

3. Violenţă şi stil de viaţă • media, încurajează acest nou stil de viaţă care a devenit aproape normal şi care a fost acceptat; • încurajarea unor stiluri de viaţă noi, altfel, în sens negativ (lumea drogurilor şi a comportamentelor specifice acesteia, prezentată ca un lucru natural) • lumea „celor cu bani multi” – un nou mod de a te impune şi de a câştiga, un nou stil de viaţă)

4. Violenţa? “Cred însă că violenţa este în primul rând o problemă de comunicare. Acolo unde individul nu este capabil să comunice, intervine violenţa. Mass-media promovează non-comunicarea, iar incitarea la violenţă este amplificată” Prof. Dr. Tiberiu Mircea(şeful Clinicii de Psihiatrie Infantilă din Timişoara)

5. Cum ajunge copilul violent? 1. Imitatie • Copiii imită acţiunile părinţilor lor, ale altor copii şi ale eroilor din media, în special când acţiunea este recompensată şi copilul admira şi se identifică cu acel model. • Când se generalizează, acest proces creează ceea ce uneori se numeşte scenarii cognitive pentru rezolvarea problemelor sociale complexe: programe interne care ghidează comportamentul social de zi cu zi într-un mod automat şi sunt foarte rezistente la schimbare.

6. Cum ajunge copilul violent? 2. Stimulareaagresiuniiprininsensibilizarealaefecteleviolenţei • Cu cât un copil priveşte mai multă violenţă televizată, cu atât acceptă ca valid un comportament agresiv. Mai mult, copiii care privesc scene violente devin suspicioşi şi se aşteaptă ca şi alţii să se poarte violent – o înclinaţie atribuţională care promovează comportamentul agresiv.

7. Cum ajunge copilul violent? Justificarea • Un copil care s-a comportat agresiv priveşte programele cu violenţă de la televizor pentru a-şi descărca vina şi a-şi justifica agresiunea. • Copilul se simte apoi mai puţin inhibat în a fi agresiv din nou.

8. Cum ajunge copilul violent? 3. Activareagândurilor, asentimentelorşi a comportamentelor agresive existente • Asta explică de ce copiii observă un tip de agresiune în familie, pe stradă sau la televizor şi apoi comit alt tip de agresiuni. • Chiar şi un obiect inofensiv care a fost asociat cu agresiunea poate stimula mai târziu violenţa.

9. Violenţa din filme • Autorii actelor de violenţă TV rămân nepedepsiţi în 73%din cazuri. • Aproximativ 25% din actele de agresiune implică arme de mână. • 47% din situaţiile violente nu prezintă suferinţele victimelor şi 58% nu arată durerea. • Doar 4% din programele violente arată alternative paşnice de rezolvare a conflictelor. • Canalele de filme din top, au avut cea mai mare cotă a programelor violente (85%) . Reţelele de difuzare au avut un procentaj mai scăzut de violenţă (44%). • Violenţa în televiziune nu este un fenomen recent.

10. Ce văd şi ce fac copiii “Deşi scopul acestor programe nu este să înveţe, copiii învaţă pentru că ei întotdeauna învaţă“ David Walsh , Institutul Naţional de Studiu al Mediei şi Familiei • Privitorii devin insensibili şi temători şi încep să se identifice cu agresorii sau cu soluţiile acestora la diferite probleme.

11. Violenţa media şi efectele asupra familiei • Studiile sugerează că ratele mari ale vizionării TV sunt corelate cu creşterea uzului de ţigări, cu sporirea consumului de alcool • 50% din copiii chestionaţi privesc la televizor singuri sau cu un prieten, dar nu împreună cu familia. • Contextul în care violenţa este portretizată este la fel de important prin impactul sau precum cantitatea violenţei. Studiul a concluzionat că 66% din programele pentru copii conţin violenţă. În trei pătrimi din emisiunile violente, actele de violenţă rămân nepedepsite, iar în 58% din cazuri, victimele violenţei nu experimentau durere.

12. Violenţa media şi efectele asupra familiei • 46% din violenţa TV identificată de studiu se petrece în desenele animate. • Programele pentru copii nu prezentau consecinţele pe termen lung ale violenţei (5%) şi descriau violenţa într-o manieră umoristică în 67% din cazuri. • Folosirea neprofesională a avertismentelor pentru părinţi şi a anunţurilor violenţei au făcut programele mai atrăgătoare decât un magnet.

13. Ce înseamnă “crescut de TV” “Am observat asta la proprii mei copii şi la copiii altora. În timp ce stăteau în faţa TV care emitea sunete puternice, privind la un film de groază, copiii erau complet tăcuţi... Erau prinşi în film.“ • Indivizii cu o expunere sporită la violenţa media văd lumea ca pe un loc întunecos şi sinistru. • Copiii care sunt expuşi la violenţă sunt mai predispuşi decât alţii să privească lumea ca pe un loc violent şi să exagereze posibilitatea de a fi implicaţi într-un act agresiv.

14. Copiii sunt afectaţi de violenţa media prin: Creşterea agresivităţii şi a comportamentului antisocial Creşterea spaimei de a deveni victime Insensibilizarea lor faţă de violenţă şi victimele violenţei Creşterea apetitului pentru mai multă violenţă în divertisment şi în viaţa reală Copiii sunt afectaţi de violenţa media prin: Violenţa media eşuează în a prezenta consecinţele violenţei Aceasta este în special adevărat în cazul desenelor animate, a jucăriilor, a reclamelor şi a videoclipurilor muzicale Copiii cred că adesea consecinţele comiterii unui act violent sunt minime şi că cei care suferă agresiunea vor reveni după un timp la viaţă sau la normalitate Violenţa media

15. Ce este de făcut? • Funcţia educativă a mass-mediei este vitală. Decât să permitem ca media să promoveze o rezolvare rapidă a soluţiilor violente, ar trebui predate posibilităţi de rezolvare a conflictelor prin răbdare şi negociere.

16. Este o leziune corporală mergând de la o echimoză până la fracturi grave sau moarte ca rezultat al înţepării, lovirii, strivirii, târârii, asfixierii, provocate cu mâna, piciorul, cureaua sau alte obiecte ce pot provoca leziuni unice sau multiple copilului. Acestea sunt considerate ca un abuz indiferent dacă persoana are sau nu intenţia declarată de a-i face rău copilului. Abuzul fizic

17. Abuzul emoţional Este un comportament care conduce copilul către o tulburare emoţională gravă şi prăbuşirea stimei de sine • Poate include critici constante, ameninţări, sau pedepse ca şi lipsa de afecţiune, aprobare sau îndrumare. • Poate fi rar identificat ca singura formă de violenţă la adresa copilului, de obicei însoţind celelalte forme de abuz.

18. Semne ale neglijării copilului • Absentează frecvent de la şcoală. • Cerşeşte sau fură hrană sau bani. • Absenţa îngrijirii medicale sau stomatologice, scădere imunitară, sau absenţa ochelarilor atunci când aceştia sunt necesari. • Este foarte murdar şi are un miros corporal neplăcut. • Lipsa hainelor adecvate pentru vremea de afară. • Consum de alcool sau alte droguri. • Senzaţia că nimeni acasă nu îl îngrijeşte

19. Semne ale maltratării emoţionale • Are comportamente extreme, încăpăţânare, respingere, agresivitate sau pasivitate, supraconformism, dependenţă. • Faţă de ceilalţi copii se comportă fie ca un adult fie ca un copil mult mai mic (se leagănă sau îşi leagănă capul). • Dezvoltarea fizică şi emoţională este întârziată. • Face tentative de suicid. • Vorbeşte despre absenţa ataşamentului parental.

20. Semne ale maltratării emoţionale -ce fac parintii? • Îl depreciază, îl critică, îl minimalizează constant. • Sunt neinteresaţi de copil şi refuză să îi ofere ajutor atunci când acesta are probleme. • Resping frecvent copilul. Cabinetul de Asisienta Psihopedagogica GRUP SCOLAR ECONOMIC DE TURISM, IASI