VIOLENTA

1. VIOLENTA

2. TIPURI DE VIOLENTA Apasa aici pentru mai multe informatii

3. VIOLENŢA ELEV-ELEV Majoritatea lucrărilor de analiză a fenomenului violenţei şcolare sustin ideea că manifestările conflictuală dintre elevi reprezintă cea mai raspandită formă de violenţă şcolară, dar consideră acest tip de violenţă ca unul nespecific spaţiului şcolii deoarece se poate manifestă şi în afara acestuia, în orice grup de copii şi tineri. În general, analiza frecventei comportamentelor neadecvate elev-elev, a contextului în care se manifestă şi a posibilelor cauze, demonstrează că există un specific al violenţei dintre elevi, determinat de diferiti factori şcolari: statutul de elev, relaţia elev-profesor, climatul şcolar şi cultura şcolară . Chiar dacă violenţa între elevi este recunoscută ca fenomen general prezent în foarte multe unităţi de învăţământ, intensitatea şi formele în care acesta se manifestă depînde de la o şcoală la alta, fiind determinate de un complex de factori: climatul şcolar şi cultura şcolii, tipul de management şcolar, coeziunea claselor, mediul de provenienta al elevilor şi calitatea activităţii educaţionale[1]. Se pare ca cele mai frecvente forme de violenţă elev-elev, tin de domeniul violenţei verbale: conflicte, injurii, certuri, fiind încluse în câtegoria manifestărilor „obisnuite” , a violenţei ascunse” , tolerate într-o formă sau alta în mediul şcolar.

4. VIOLENTA PROFESOR- ELEV Acest tip de violenţă reprezintă un aspect important în analiza vietii şcolare, cu implicâtii multiple şi pe termen lung asupra elevului şi asupra calităţii activităţii educâtive. Înfluenţa societăţii şi a grupului de prieteni este foarte mare la vărsta şcolarităţii, iar neajunsurile sistemului şcolar contribuie din plin la desclanşarea actelor violente[1]. Manifestată sub o formă mai uşoară sau prin comportamente mai grave, violenţa profesorilor faţă de elevi este condamnabilă în spatiul şcolii şi contravine oricăror principii de educaţie precum şi drepturilor copilului. În general lucrările teoretice nu analizează în detaliu violenţa profesorilor faţă de elevi şi în acelaşi sens, documentele legislative şi reglementările şcolare din România cuprind referiri în special la formele de violenţă ale elevilor şi la modalităţile de prevenire şi sancţionare a acestora, prevederile referitoare la comportamentul cadrului didactic fiind generale.

5. VIOLENTA IN FAMILIE ”Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie”. Se numeste "violenta in familie" orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima violentei in familiei, in urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor agresati este destul de mare. Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor. .

6. VIOLENTA Se întâmplă în unele cazuri, ca părinţii să manifeste comportamente neadecvate faţă de profesori, sub forma unor ironii, discutii aprinse, până la agresivitate fizică, aceste comportamente având la baza de cele mai multe ori o lipsă de încredere a acestora în şcoală ca mediu de educâtie şi în cadrele didactice, ca modele pentru copii. De multe ori, aceste atitudini ale parinţilor sunt preluate de către copii şi transpuse în relaţia cu profesorii şi cu alţi elevi. Consider că o comunicare mai bună în relaţia şcoală-parinte, o implicare mai activă a părinţilor în procesul instructiv-educâtiv al elevilor, ar duce la eliminarea acestui tip de violenţă întâlnită în mediul şcolar. O alta formă a acestui tip de violenţă, este manifestarea de către părinţi a unor comportamente agresive, faţă de proprii copii sau alţi elevi, cu care copiii lor intră în conflict, acest tip de violenţă având consecinţe negative în dezvoltarea pşihosociala a copilului victImizat. Studiile de specialitate au arătat faptul că sentimentul de securitate/şiguranţă al elevilor este puternic înfluenţat atât de ceea ce se întâmplă în incinta şcolii cât şi de ceea ce se întâmplă în proximitatea acesteia, chiar dacă aceasta zona nu intră în responsabilitatea directă a unităţii şcolare. Deşi acest fenomen înregistrează o pondere relativ scazută[1], în comparatie cu celelalte forme de violenţă, gravitatea acestui fenomen impune analiza sa, de către toţi actorii implicâti în prevenirea şi combaterea violenţei şcolare şi încluderea pe agenda de lucru a autorităţilor locale. Aceste agresiuni sunt cauzate atât de către elevi, cât şi de către alte persoane din afara şcolii, însă nu ma voi opri asupra acestor aspecte, tinand cont de faptul că sopul acestei lucrări nu il constituie cercetarea acestor două tipuri de violenţă.