Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul

1. Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv ,,apropiati“ interesati prin diferite mijloace.

2. Ziua de 28 iunie 1883 este o zifoarte importanta pentruistoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu.Exact in aceasta zi, Austro- Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania saintre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

3. Iata cum este cu aceasta declarare. Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 aparea ziarul de la 29 iunie. “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, ori Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta, fusese in 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci cand se organizeaza Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

4. Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia.

5. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzicabrusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.

6. „Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele ,,interese de stat“ l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari.Tratatul a fost semnat pana la urmain septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele depunandu-le la Academie dupa ani buni.

7. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. |n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al „Societatii Carpatii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania culumea germana, proiecte cu adevarat ,,subversive“, mergand pana la orasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fostdejucate prin metodologia tipica „masurilor active“ specificeserviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pecampul ,,operativ“.

8. Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci inplina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Numai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa.

9. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, undeurmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ceva zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, aconservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede seafla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou labalamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit,iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat niciastazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campaniicontinua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, undeurmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani. romana\CAPRGFXM.jpeg In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, undeurmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ceva zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, aconservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede seafla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou labalamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se faromana\CAPRGFXM.jpegc rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani.

10. “Eminescu nu a fost nebun” Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

11. Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889,existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupaautopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe fereastra, in soare. Creierulsau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului –deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala.

12. Ineditul studiu asupra stilului publicistic eminescian contribuie la stabilirea unui profil mai exact al acestui segment prea adesea neglijat al activitatii poetului, raspunzînd la întrebarea: Care este contributia lui Mihai Eminescu la dezvoltarea presei românesti si a particularitatilor ei stilistice? Raspunsul ar fi ca, în conditiile încare publicistica româneasca de pîna la Eminescu era în generaltributara unui stil mai degraba bombastic, îndatorat, pe de o parte,modelelor retorice ale presei revolutionare de la 1848, si pe de alta,patosului romantic specific literaturii epocii, lui Eminescu i sedatoreaza instituirea unui stil modern, neologic, elevat, dar totodatalogic si accesibil, inspirat atît de limbile de cultura ale Europei, cîtsi de tezaurul de proverbe, regionalisme si expresii populare românesti, pe care poetul îl cunostea îndeaproape.

13. Omul acesta a trăit, mai ales desmâhnit, mai rar vesel, într-uncerc foarterestrânsde prieteni. Darera şi un om ciudat!El îşifăcea oplăceredin necaz şi din durereo voluptate. Dacă n-aveavreo supărare şi-o căuta; dacă nu venea să-l întâmpine durerea dinafară,el ştia să şi-o scormoneascăsingur dinrărunchi. ( I.L.Caragiale) Eminescu erabun, blând lavorbă, modest, simpatic. Pentru poporul de josel avea odragoste şi o milă nemărginită. Cu oamenii din poporse înţelegea mai bine decât cu toată lumea noastră cultă şi semicultă; o varăîntreagă o petrecea la o stână în tovărăşia câtorva ciobani. Eminescu era omul cel mai puţin personal din câţi am cunoscut. (Iacob Negruzzi)

14. Cu toate ca si-a dedicat o mare parte din viata gazetariei, MihaiEminescu a intrat în constiinta colectiva a poporului român aproapeexclusiv ca poet. În consecinta, spre deosebire de creatia literarapropriu-zisa, publicistica eminesciana nu a fost supusa unei analizecare sa-i evidentieze continutul si valoarea stilistica, fapt cu atîtmai straniu, cu cît Eminescu nu si-a recunoscut, în mod oficial, decît osingura profesiune, aceea de jurnalist. Publicistica, cealaltadimensiune a operei sale, care impune un Eminescu angajat în problemeleacute ale timpului sau, a fost, în mod paradoxal, marginalizata sau chiar ignorata sistematic de catre majoritatea comentatorilor opereisale, ceea ce a generat o apreciere unilaterala a scrisului sau, desi numai împreuna ele pot oferi o imagine completa a creativitatii eminesciene.

15. Astfel,noi am inteles de ce o bogata parte din viata sa nu ne-a fost prezentata; “Cu totii stim ca Mihai Eminescu a fost un mare poet, insa foarte putini cunosc amanunte din viata sa,care dezvaluie pasiunea,devotamentul si curajul de a-si urma cariera publicistica si de spune lucruri “incomode”.

16. Echipa MELCII VITEZIŞTI: Anghelache George Cătălin Băicoianu Ionuţ Drăghina Laura Ilie Aura Paraschivescu Lavinia PROFESOR COORDONATOR: Bădicioiu Laurenţiu LICEUL TEORETIC “GR. TOCILESCU “ MIZIL CLS. a XI-a A ANUL ŞCOLAR 2006-2007