Proceduri de redactarea materialelor ştiinţifice şi tehnice

1. Proceduri de redactarea materialelor ştiinţifice şi tehnice Redactarea articolelor ştiinţifice

2. Realizări Analizând clasamentul realizat de Consiliul Naţional al Cercetării ştiinţifice dinÎnvaţământul Superior (CNCSIS), pe baza numărului de articole indexate ISI, publicate pe parcursul anului 2005, constatăm: • Universitatea din Bucuresti ocupa primul loc, cu 352 de articole, o urmeaza, • Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, cu 269 de articole, • Universitatea Politehnica din Bucuresti, cu 258, • Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, cu 221 • Universitatea Tehnica "Gheorghe Asachi" din Iasi, cu 115 materiale publicate.

3. Realizări La distanta mare de primele trei clasate, de peste 200 de articole, se află 12 universităţi din România, care se "mândresc" fiecare cu câte un singur articol ISI, pe parcursul celor 12 luni ale lui 2005.: • Universitatea "Ion Ionescu de la Brad", Iasi, • Universitatea de Nord, Baia Mare, • Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti, • Universitatea "Spiru Haret", Bucuresti, • Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir", Bucureşti, • Universitatea Ecologica, Bucuresti, • Universitatea "Petre Andrei", Iasi, • Universitatea "stefan cel Mare", Suceava, • Academia Navala "Mircea cel Batran", Constanţa, • Academia Forţelor Terestre "Nicolae Balcescu", • Universitatea "Emanuel", Oradea, • Universitatea "Avram Iancu", Cluj-Napoca.

4. Speranţe Convenţia de la Lisabona, la care a aderatşiRomânia, prevede ca stateleUniuniiEuropenesăajungăsăinvestească, începând din anul 2010, anual, celputin 3% din PIB încercetare, din care o treime de la buget. Acestnivel de finanţareartrebuisăaducăţările UE la un regim de funcţionare a cercetăriicomparabil cu cel din Statele Unite şiJaponia.

5. Redactarea lucrărilor ştiinţifice Articolul ştiinţific reprezintă principala modalitate de valorificare a cercetărilor întreprinse de un cercetător, de un doctorand etc. Articolele ştiinţifice vor fi luate în considerare, în cadrul procesului de recunoştere şi apreciere a unei tezei de doctorat, numai dacă sunt publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice (conferinţe, simpozioane, congrese) naţionale şi internaţionale sau în revistele ştiinţifice incluse în baze de date recunoscute pe plan internaţional. În mod normal, în momentul susţinerii tezei, doctorandul trebuie să aibă publicate câteva articole ştiinţific. Prin publicarea de articole doctorandul îşi validează cercetările efectuate şi devine recunoscut din punct de vedere ştiinţific.

6. Redactarea lucrărilor ştiinţifice Când avem intenţia să scriem un articol, trebuie să ne asigurăm că ştim exact cine este publicul căruia ne adresăm. Acesta poate fi compus din persoane, care nu au nici o legatură cu domeniul nostru de cercetare. Una din cele mai frecvente greşeli pe care le putem comite este să nu stim nimic despre cititorul articolului nostru. De multe ori, specialiştii scriu într-un mod complet inaccesibil acestora.

7. Redactarea lucrărilor ştiinţifice Nu trebuie să ne apucăm de scris fără să citim mai întâi instrucţiunile pentru autori ale revistei pe care o vizăm. Un articol propus spre publicare unei anumite reviste, dar care a fost redactat dupa regulile impuse de altă revistă, poate avea mai puţine şanse de a fi publicat, acest lucru putând sugeră că articolul a fost respins anterior. Este bine ca, după scrierea fiecarei parţi din articol, să recitim instrucţiunile şi să verificăm dacă le-am respectat.

8. Lucrarea ştiinţifică Metodologia de valorificare a unei cercetări ştiinţifice prin intermediul unui articol presupune parcurgerea următorilor paşi: • Scrierea (redactarea), • Evaluarea, • Publicarea.

9. Redactarea lucrărilor ştiinţifice A. Redactarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicarii Structura (clasică) a unui articol ştiinţific este alcătuită din următoarele secvenţe: • titlu; • rezumat; • cuvinte cheie; • introducere; • alte abordări; • metodologia cercetării; • rezultate cantitative, calitative şi interpretări; • concluzii şi dezvoltări ulterioare; • mulţumiri (opţional) • referinţele bibliografice.

10. Titlu lucrării Titlu trebuie să rezume cât mai adecvat conţinutul articolului, urmat de numele autorilor, cu specificarea instituţiilor în care aceştia activează. OBS. Autori : Primul autor – cel care a realizat esenţialul (concepţie,lucru, dirijare, redactare). Ceilalţi autori, în funcţie de participare la lucru şi la redactare. Adresa de corespondenţă (e-mail).

11. Rezumat (Abstract) Rezumat (Abstract) În rezumat se prezintă în mod succint conţinutul lucrării (fiecare organizator de manifestare ştiinţifică sau redacţie de revistă precizează întinderea rezumatului, în multe cazuri, se recomandă circa 150 de cuvinte). Se precizează domeniul ştiinţific în care se încadrează articolul, cercetările ştiinţifice efectuate şi rezultatele importante obţinute împreuna cu implicaţiile aferente. Rezumatul are în principal doua scopuri: de a sublinia relevanţa, originalitatea şi calitatea cercetării respectiv de a sugera cititorului dacă lucrarea îl interesează sau nu, în continuare. Nu se recomanda utilizarea citărilor bibliografice în cadrul acestei secvenţe structurale.

12. Cuvinte cheie (Keywords), Cuvinte cheie (Keywords) În această secvenţă a articolului suntenumerate principalele cuvinte cheie, consacrate domeniului ştiinţific în care se înscrie lucrarea. Este recomandabil să se înceapă cu cele având un grad mai mare de generalitate, continuându-se cu cele particulare, eventual derivate din problematica sugerata de cele anterior scrise. În general, 5-7 cuvinte cheie sunt suficiente.

13. Introducere (Introduction), Introducere (Introduction) Introducereadescrie cadrul ştiinţific general al lucrării, scopurile, tendinţele şi importanţa lor în cercetare, ipotezele ştiinţifice ale lucrării (cele care stau la baza tezei) şi metodologia de principiu care a fost aplicată, conţinutul secvenţelor ulterioare ale lucrării. Mulţi autori obişnuiesc să redacteze introducerea şi rezumatul abia după redactarea tuturor celorlalte secvenţe (paragrafe).

14. Alte abordari (Related Work), Alte abordari (Related Work), În acest paragrafse descriu în mod critic lucrările considerate relevante, în special cele din fluxul principal de publicaţii (ISI Thomson Philadelphia - Institute of Scientific Information, Science Citation Index - SCI, alte baze de date indexate) şi care abordează căi ştiinţifice identice, similare sau chiar conexe celor abordate în articol. În această secvenţă a articolului este bine să se descrie cu acurateţe şi în mod onest, deontologic, genul proxim şi diferenţele specifice între abordările din articol şi altele prezentate în literatură, considerate importante, focalizate pe aceeaşi temă sau pe una apropiată (“Un cercetător autentic trebuie să recunoască explicit şi în mod clar rezultatele ştiinţifice ale unui coleg de-al sau, ca pe bunuri personale ale acestuia”, scrie în codul de conduita al unei academii europene). Un asemenea paragraf trebuie deci să descrie stadiul actual al cunoaşterii în domeniu, într-un mod clar, tematic, critic, coerent şi concis, raportat la realizări anterioare valoroase şi, recomandabil, recente.

15. Metodologia cercetării Metodologia cercetării, în care se prezintă metodele, tehnicile, algoritmii, tehnologiile, cadrul experimental, cadrul de evaluare a rezultatelor, materialele etc. utilizate în cadrul investigaţiei ştiinţifice. Desigur ca metodologiile diferă, fiind extrem de diverse şi specifice, de la cercetarea fundamentală la cea aplicativă, precum şi de la un domeniu ştiinţific la altul. Important este ca acest cadru al cercetării să fie unul acceptabil din punct de vedere ştiinţific, astfel încât să ofere elementele necesare reproducerii acelei cercetări în oricare alt loc, cu garanţia obţinerii, practic, a aceloraşi rezultate esenţiale, de către orice alt grup de cercetare care o utilizează întocmai (caracterul repetitiv şi reproductibil al ştiinţei). Aceste aspecte sunt legate şi de caracterul deschis al cercetării ştiinţifice de tip academic, care îşi valorifică rezultatele prin publicare. Tot aici trebuie să se specifice în mod clar şi detaliat, aspectele originale propuse în lucrare.

16. Metodologia cercetării Daca este posibil, superioritatea metodelor originale propuse se demonstrează teoretic (fapt deseori posibil în cercetarea fundamentală prin intermediul ştiinţelor tari, cele maturizate teoretic prin axiomatizare şi matematizare) sau se justifica din punct de vedere teoretic şi, ulterior, se demonstrează pe baze experimentale, statistice, euristice etc., cum deseori se întâmplă în cercetarea de tip aplicativ, ingineresc (prin implementări fizice, emulări, simulări etc.). Nu este necesar ca această superioritate a metodelor originale propuse să fie una globala, absolută. Spre exemplu, chiar daca un algoritm nou propus nu este superior altora din punct de vedere al timpului în care rezolvă problema (complexitatea algoritmului), el poate fi superior din punct de vedere al necesarului de memorie pe care îl implica sau al puterii electrice consumate, fapte remarcabile de asemenea. În cadrul acestui paragraf se recomanda folosirea timpului trecut în prezentare. Acest paragraf constituie probabil partea cea mai vulnerabila în cadrul procesului de recenzie ştiinţifică.

17. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări Se expun rezultatele obţinute, se compara cu cele cunoscute prin intermediul altor cercetări (le contrazice? le confirmă? există excepţii în cadrul rezultatelor obţinute? dacă da, de ce? etc.) şi se interpretează importanţa şi utilitatea acestora (posibile aplicaţii). Este inacceptabila prezentarea aceloraşi rezultate în mai multe forme (prin tabele, grafice, cronograme, text etc.). Graficele trebuiesc însoţite de legende lămuritoare care să utilizeze abrevieri şi notaţii consacrate. Se recomanda ca redactările metodologice şi cele cu privire la rezultate, să se facă run-time, adică chiar pe parcursul efectuării cercetării, din motive de exactitate a prezentării (altfel, fenomenul de uitare a unor detalii poate interveni în mod nedorit). În special în acest paragraf se recomanda o redactare concisă, ne-repetitivă şi obiectivă.

18. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. OBS. : 1. Stilul abordat în scrierea unui articol. Simplitatea, claritatea si concizia sunt atuuri ale oricarui articol. Acesta este, înainte de toate, o lucrare ştiinţifică, nu o opera literara…Trebuie sa folosim propozitii scurte şi expresii cât mai simple, deoarece întotdeauna ceea ce este simplu spus este şi mult mai uşor de citit. Scopul nu este de a impresiona, ci de a informa, iar cititorul trebuie să poata înainta cu lectura, nu să fie ţinut pe loc. De vreme ce acesta s-a decis să citeasca articolul, el vrea să înteleagă imediat despre ce este vorba, prin urmare, tot ceea ce stânjeneste înţelegerea rapidă este nepotrivit. Trebuie acordată mare atenţie pentru corectitudinea gramaticală, deoarece greşelile de acest gen, nu numai că distrag atenţia cititorului de la conţinut, dar ne subminează foarte mult credibilitatea. Abrevierile trebuie folosite numai atunci când considerăm ca ele îl ajuta pe cititor să înainteze cu lectura. Asadar, este bine să încercăm să rezistam tentaţiei de a le folosi doar pentru faptul că astfel este mai comod pentru noi, ca autori. Abrevierile trebuie definite la prima folosire şi trebuie păstrată o consistenţă în folosirea lor. În plus, trebuie să ne asigurăm că am luat cunostinţă de regulile stabilite de publicaţia căreia ne adresam pentru abrevierile care se folosesc de obicei.

19. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. OBS. : 2. Tabele Folosirea tabelelor este preferabilă textului, tabelele având multiple avantaje. Ele prezintă informaţia sub o forma vizuală accesibilă şi, dupa cum este cazul, descriu amanunţit sau, dimpotriva, rezuma informaţia din text. Cu ajutorul lor, putem aseza informaţia într-un singur loc, la care putem face o trimitere a cititorului (este bine însă ca trimiterea la un anumit tabel să fie făcută doar o singură data în text). Tabelele uşurează compararea informaţiilor ţi permit clarificarea relaţiei dintre unele categorii de date. Textul nu trebuie să reia integral datele prezentate în tabel, ci doar pe cele esentiale.

20. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. OBS. : Titlul tabelului. Întrucât tabelul trebuie să poată fi înţeles ca atare, titlul trebuie să îl descrie ca pe o structura de-sine-stătătoare. Acesta trebuie formulat cât se poate de precis şi cât mai la obiect, fiind preferabil să nu cităm în titlu o nota de subsol. Capetele de tabel. Capetele de coloana trebuie să spună cititorului ce reprezintă datele/informaţiile din fiecare coloană. Ele trebuie să fie organizate de aşa manieră, încât să nu mai fie nevoie să fie repetate şi ordonate, pentru ca tabelul să poată fi citit logic, de la stânga la dreapta şi de sus în jos. Când numarul de coloane este superior sau dublu faţă de numărul de linii, este recomandabil să inversăm liniile şi coloanele. Când capetele de tabel sunt prea încărcate, putem folosi abrevieri, pe care le vom explica într-o nota de subsol.

21. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. OBS. : Corpul tabelului. Informaţia din stânga, reflecta, în general, principiul de organizare a tabelului. Corpul nu trebuie să conţină decât numere sau semne simple ( de ex. ,,+" sau ,,-"). Când avem prea multe valori de ,,0", trebuie sa excludem parametrul respectiv, precizând eventual acest lucru într-o nota de subsol.

22. Rezultate cantitative şi calitative. Interpretări. OBS.: Note de subsol. Conţin informaţia care nu a putut fi inclusă în tabel, dar este relevantă pentru ideea principală. Uneori, notele de subsol pot chiar să reproducă o parte din text, dacă vrem să furnizăm detalii cu privire la metodele experimentale, de exemplu. Atunci când recurgem la tabele, trebuie să evităm unele ,,capcane", precum: tabele prea scurte sau, dimpotrivă, prea complexe din punct de vedere vizual şi deci confuze; tabele cu titlu prea lung ori prea scurt sau cu titlu care nu reflectă conţinutul sau ideea principală; tabele care conţin date eronate, informaţii inutile sau informaţii care se repetă. Prin urmare, un tabel corect alcătuit, trebuie să fie uşor de înţeles ca atare, fară alte explicaţii, şi să reflecte titlul. El trebuie să fie clar din punct de vedere vizual, organizat, non-repetitiv, să aibă consistenţă internă şi consistenţă cu ideile din text.

23. Grafice si figuri Grafice şi figuri În general, graficele şi figurile fac ca articolul să fie mai atractiv, însă trebuie să avem în vedere faptul că aceeaşi informaţie nu trebuie să apară în articol şi sub formă de tabel şi sub forma de grafic. Desigur, trebuie să alegem tipul de grafic cel mai potrivit, în raport cu informaţia pe care vrem să o furnizam. De exemplu, putem folosi: • diagrama prin benzi (dreptunghiuri cu latura mare orizontală), pentru a indica marimea diferitelor elemente sau grupuri de elemente studiate; • diagrama prin coloane (dreptunghiuri cu latura mare verticală), pentru a indica dinamica unui fenomen, atunci când se au în vedere doar câteva din datele observate de-a lungul unei perioade; • cronograma (linia frânta, rezultata din unirea punctelor succesive, având drept coordonate timpul şi nivelul caracteristicii), atunci când vrem să reprezentam întreaga serie cronologică; • diagrama de structură (segmentarea proporţională a unei figuri geometrice simple: cerc, dreptunghi etc.) permite, prin colorare sau haşurare distinctă, obţinerea unei imagini a fenomenului analizat); • cartograma, atunci când vrem să subliniem deosebirea dintre unităţile administrativ-teritoriale ale ansamblului studiat. În fine, trebuie să fim foarte precauţi în privinţa proportionalităţii scalei de reprezentare, pentru ca graficul construit de noi să nu prezinte în mod distorsionat fenomenul studiat

24. Concluzii Concluzii şi dezvoltări ulterioare (Conclusions and Further Work) În acest capitol seunde se prezintă în mod sintetic principalele concluzii ale cercetării şi, în baza acestora, viitoarele oportunităţi de cercetare considerate a fi fezabile şi fertile din punct de vedere ştiinţific. S-au întâlnit cazuri în care faptul de a nu fi scos în evidenţă în mod clar concluziile novatoare ale cercetării, de a nu da interpretările adecvate şi de a nu sublinia importanţa rezultatelor, a condus ulterior la pierderea paternităţii unor descoperiri ştiinţifice valoroase. Chiar dacă ulterior se demonstrează că autorul respectiv a avut prioritate ştiinţifică, faptul de a nu fi crezut suficient de mult în importanţa descoperirilor sale ţi deci, de a nu le fi subliniat îndeajuns la momentul publicării lucrării, îi va putea fi reproşat de către ceilalţi cercetători.

25. Mulţumiri Mulţumiri (acknowledgments) În mod opţional, lucrarea poate prezenta un scurt paragraf de mulţumiri, în care, de obicei, autorii prezintă recunoştinţa lor instituţiilor şi persoanelor fizice care i-au sprijinit, din punct de vedere ştiinţific sau/şi material, pentru buna desfăşurare a cercetării expuse.

26. Bibliografie Bibliografie(references) Articolul se încheie cu referinţele bibliografice utilizate. Acestea trebuie să fie relevante, recente şi, de recomandat, aparţinând fluxului principal de publicaţii, pentru a fi consultabile de către orice alt cercetător (exista cazuri când rezultate ştiinţifice valoroase publicate în reviste sau conferinţe obscure nu sunt citate de alţi cercetători, deşi aceştia au cunoştinţă de ele, întrucât publicaţia respectivă nu există în marile biblioteci). De menţionat faptul că fiecare referinţă bibliografică trebuie citată în textul lucrării, cu motivarea clara a contribuţiei ştiinţifice la care se face referire (în caz contrar, citarea este nejustificată, putând sugera multiple conotaţii negative precum obedienţa, dorinţa de epatare etc.). Nu este recomandat să se facă referinţe la lucrări nepublicate. Modul formal de a insera o citare în text diferă de la o publicaţie la alta.

27. Bibliografie Bibliografie (continuare) Această sectiune este capitală pentru credibilitatea noastră şi nu trebuie lasată pe ultimul moment sau încredinţată spre redactare secretarei sau celui mai tânar dintre autori. Greşelile de ortografie, în menţionarea unor titluri de lucrări sau nume de autori, ori atribuirea citatelor unor altor autori sunt, evident, neplăcute pentru aceştia şi, în plus, îl induc în eroare pe cititor. Este bine ca în aceasta secţiune să enumeram numai referintele relevante publicate, de o maniera care să corespundă condiţiilor impuse de publicaţia căreia ne adresăm. Un număr prea mare de referinţe poate sugera nesigurantă sau, mai grav, incompetenţă. Din această cauză, este recomandabil ca numărul lor să nu fie mai mare de 40.

28. Anexă Anexă (appendix) Uneori, articolul poate conţine şi o anexă în care se pot detalia anumite rezultate folosite în corpul principal al lucrării.

29. Observaţii Observaţii   În general, un articol matur ştiinţific este recomandabil să fie valorificat prin publicarea într-o revistă (journal) cu factor de impact ridicat, cu un indicator JRK cât mai mare, care-i oferă deci o bună vizibilitate. Se obişnuieşte ca pe parcursul unei cercetări serioase (inclusiv doctorat), să se publice rezultatele parţiale obţinute în cadrul unor conferinţe internaţionale special dedicate, de prestigiu. Acest fapt este foarte indicat şi pentru asigurarea priorităţii cercetării, întrucât aceste conferinţe asigura rapiditatea publicării în cazul unor lucrări de calitate, spre deosebire de reviste. Este recomandabil ca la finele proiectului, să se scrie un articol de sinteză care sa fie trimis la o revista importantă. În general, perioada între trimitere şi publicare, în cazul acestor reviste, este una lunga, uneori chiar de 1.5 – 2 ani, în primul rând datorita recenziilor ştiinţifice deosebit de exigente, care implica rafinări succesive ale lucrării.

30. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării B. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării În cele ce urmează se vor evidenţia principalele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească o lucrare ştiinţfică pentru a fi acceptată spre publicare într-o revistă de prestigiu sau într-o conferinţă de valoare internaţională recunoscută, bazat pe o excelentă lucrare a lui Dr. Alan Jay Smith [3]. Cunoaşterea acestora este de mare utilitate pentru autorii de lucrări ştiinţifice. Se va insista pe metodele de evaluare a lucrării şi de scriere a recenziei aferente, evidenţindu-se standardele şi procedurile de facto. Aşa cum am mai aratăt, aceste publicaţii ştiinţifice publică pe baza unor evaluări riguroase, făcute de experţi ai domeniului în care se încadrează lucrarea . Acesti experţi independenţi se numesc referenţi iar procedura de recenzie aferentă se numeşte peer review.

31. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării Recenzia lucrărilor ştiinţifice este considerată un serviciu public, fiind o obligaţie profesională pentru un cercetător (care şi el la rându-i, a beneficiat de serviciile profesionale ale unor alţi referenţi). Din pacate, nu exista modalităţi formale de instruire în acest sens, referenţii învaţând să scrie recenzii din practică, în baza feedback-ului de la editori, văzând referatele de recenzie ale propriilor lucrări, citind alte referate etc. Scopul final al recenziei unei lucrări ştiinţifice este acela de a decide dacă respectiva lucrare a adus o contribuţie valoroasă în domeniu, suficientă pentru publicare.

32. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării Referatul de recenzie ar trebui structurat în câteva părţi distincte. Astfel, de obicei, se începe prin prezentarea succintă a recomandării făcute, însoţită de principalele motive care o justifică. Apoi, ar trebui rezumată esenţa lucrării în maximum 5 fraze, dovedindu-se astfel că referentul a înteles, cel putin principial, conţinutul lucrării. În al 3-lea rând ar trebui evaluate semnificaţia şi obiectivele lucării. Apoi, ar trebui evaluată calitatea ştiinţifică a lucrarii (metodologie, tehnici, acurateţea rezultatelor, interpretărilor precum şi a prezentarii). Daca la un moment dat referentul a găsit una sau mai multe greşeli care compromit rezultatele lucrării, evident că recenzia în continuare nu-şi mai are rostul. În final, pe aceasta bază, trebuie dată o recomandare globală editorului (admisă spre publicare sau respinsă). Dacă această recomandare este una favorabilă, trebuie explicitate în mod clar modificările necesare precum şi cele recomandate.

33. Evaluarea lucrărilor ştiinţifice în vederea publicării În general, lucrările ştiinţifice focalizate pe cercetare originală se ierarhizeaza într-una din următoarele categorii: • Lucrare cu rezultate majore, extrem de semnificative şi consecinţe majore (statistic,mai putin de 1% din lucrări), • Realizări foarte bune, solide, interesante, cu o contribuţie originală clară (mai putin de10% din lucrări), • Contribuţii la cunoaşterea ştiinţifică minore dar pozitive (probabil 10% - 30% dinlucrări), • Lucrare elegantă, corectă din punct de vedere ştiinţific sau tehnic, dar de utilitate neglijabilă, • Nici elegantă, nici utilă, dar fără mari greşeli, • Lucrare de foarte slabă calitate.

34. Publicarea lucrărilor ştiinţifice C. Publicarea lucrarilor ştiinţifice În urma evaluării, funcţie de concluzia experţilor, unele lucrări pot primi acceptul de publicare. Bibliografie • Vintan, Lucian N.,Scrierea şi publicarea ştiinţifică • Tereanu, Carmen , Cum sa scriem un articol stiintific • Smith A. J., The Task of the Referee, IEEE Computer, April 1990