Stresul profesional

1. Stresul profesional

2. Etimologie, istoric • fr. estrece= îngustare, opresiune • Lat. stringere= a strange • Sec XVI –eng.- încercare, mâhnire • Sec .XX • W. Cannon- reacţia de luptă sau fugă (“fight or flight”) • Hans Selye – SGA- stres

3. Ce este stresul ? • stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung are efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi productivităţii • reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte

4. La locul de munca, stresul apare atunci când exigenţele profesionale depăşesc resursele de care dispune fiinţa umană. “Când constrângerile ating o valoare critică specifică materialului,se produce ruptura.” J. Courbon , Curs de rezistenţa materialelor, 1955

5. Este important de amintit că stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore negative ci de asemenea al unor tensiuni şi presiuni zilnice. • Acestea din urmă, prin frecvenţa lor, au un rol important în mediul profesional şi afectează mai mult individul, decât evenimentele negative majore, dar mai rare.

6. Uneori, stresul profesional este considerat ca un element pozitiv, cu efect benefic asupra performanţelor. Aceasta se referă la “EUSTRES” care se traduce prin activarea, mobilizarea resurselor individuale. • Este important să se facă distincţie între “eustres” şi “distres”, ca o stare de stres cu efecte benefice, respectiv cu efecte negative asupra sănătăţii.

7. În condiţiile în care o exigenţă a mediului profesional este motivantă pentru individ, aceasta acţionează ca un factor de stres pozitiv. În acelaşi timp, dacă o constrângere este percepută ca neplăcută, dificilă şi se manifestă permanent, ea poate conduce la stres (“distres“) şi la efectele sale negative.

8. Termenul de stres a fost introdus de Hans Selye în anul 1950. El defineşte stresul ca un “sindrom general de adaptare” pentru a desemna un ansamblu de reacţii adaptative ale organismului la acţiunea nespecifică a unor “agresori fizici”. • Diferiţi agenţi stresori produc nu numai un efect specific (leziuni, arsuri, reacţii imunitare, maladii infecţioase etc) ci şi un efect nespecific, comun tuturor acestor agenţi: starea de stres.

9. Sindromul general de adaptare comportă trei stadii: de alarmă, de rezistenţă şi de epuizare

11. Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea “Stresul psihic şi Bolile Interne” editura ALL, Bucureşti, 1993, defineşte stresul psihic “…Stresul psihic reprezintă un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în legatură, cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic “de ameninţare” (percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect).

12. Ioan-Bradu Iamandescu, în lucrarea “Stresul psihic şi Bolile Interne” editura ALL, Bucureşti, 1993, defineşte stresul psihic Alteori constituit de o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive (atenţie, operaţii ale gândirii etc) şi voliţionale, cel mai frecvent stresul psihic este caracterizat printr-o participare afectivă pregnantă (ce poate însoţi ca rezonanţă afectivă negativă şi formele de stres psihic prin suprasolicitare sau subsolicitare “ fizică şi intelectuală.“

13. Mihai Golu, în “Dicţionar de Psihologie Socială” editura Enciclopedică, Bucureşti, 1981 stresul psihic - ” o stare de tensiune, încordare şi disconfort determinată de agenţi afectogeni cu semnificaţie negativă, de frustrarea sau reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor probleme”.

14. Paul Popescu Neveanu, în ”Dicţionar de Psihologie”, editura Albatros, Bucuresti, 1978, atribuie termenului de stres …" doua accepţiuni: • situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune; • însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice (emoţie puternică).

15. Stresul se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreţie masivă de adrenalină. Se produc de asemenea modificări morbide (hipertensiune, ulcere gastrice etc.). • Stresul psihologic este provocat de emoţii prelungite datorate în primul rând frustraţiei, conflictelor, anxietăţii. • Există stres de suprasolicitare dar şi stres de subsolicitare. Un stres moderat antrenează şi stimulează vitalitatea organismului. • Caracterul nociv al stresului apare atunci când degradările produse sunt prea ample, depăşind capacităţile adaptative.”

16. Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea atunci când simt că nu se pot adapta solicitărilor şi presiunilor cărora trebuie să le facă faţă în viaţa de familie, personală sau la locul de muncă.

17. Solicitările nu conduc neapărat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce la satisfacţia în muncă. Problemele apar atunci când solicitările sunt prea mari şi pe termen lung sau acţionează din mai multe direcţii; unele persoane işi pot pierde controlul ceea ce poate conduce la stres.

18. Stresul poate fi cauzat de diferiţi agenţi stresori atât la locul de muncă cât şi în afara acestuia. • El poate avea diferite cauze şi diferite forme de manifestare. • Unele persoane se pot adapta mai bine la agenţii stresori, altele mai puţin, în funcţie de personalitate şi circumstanţe.

19. Cauzele stresului profesional • Cerinte –cunostinte si abilitati- capacitatea de adaptare Cunostinte si Abilitati Cerinte Capacitatea de adaptare

20. Factorii de stres care acţionează în viaţa de familie sau în viaţa personală pot afecta comportamentul la locul de muncă sau se pot cumula cu cei de la locul de muncă, rezultând probleme de sănătate.

21. Fiecare manager şi angajat trebuie să cunoască factorii care conduc la stres (agenţii stresori), cum poate fi identificat acesta şi ce se poate face pentru eliminarea sau reducerea lui. • Lucrând împreună şi utilizând tehnicile de management pot fi evitate aceste probleme.

22. Factori de stres la locul de munca

24. Stilul de conducere • lipsa unor obiective clare • slaba comunicare şi lipsa de informare în cadrul organizaţiei • neconsultarea şi neimplicarea angajaţilor în schimbările şi modificările de la locul de muncă • lipsa sprijinului din partea conducerii

25. Statutul, rolul în organizaţie • statut neclar în organizaţie • obiective şi priorităţi contradictorii • nivel înalt de responsabilitate la locul de muncă

26. Cariera • incertitudine în evoluţia carierei • frustrări în dezvoltarea carierei • statut incert şi lipsa recunoaşterii • nesiguranţa locului de muncă • insuficienţa programelor de instruire • modificarea statutului în cadrul organizaţiei

27. Decizie si control • slaba participare la luarea deciziilor • lipsa controlului asupra propriei munci

28. Relaţiile la locul de muncă • izolare fizică sau socială • legături slabe cu superiorii, lipsa de comunicare • conflicte interpersonale • diferite tipuri de hărţuire (agresivitate verbală, hărţuire sexuală etc)

29. Proiectarea locului de muncă • sarcini de muncă repetitive şi monotone • riscuri semnificative de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă (tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe chimice etc) • teama de tehnologie în raport cu responsabilitatea • lipsa de competenţă

30. Sarcina de muncă şi ritmul de muncă • lipsa controlului asupra ritmului de muncă • sarcini de muncă supra- sau subîncărcate • lipsa prioritizării activităţilor

31. Programul de lucru • program de lucru inflexibil • apariţia imprevizibilă a unor supraîncărcări ale sarcinii de muncă • ore de lucru suplimentare neplanificate • lucrul în schimburi • lucrul suplimentar excesiv

32. Performanţa în muncă • scăderea performanţei în muncă • greseli • lipsa de decizie • semne de oboseală • iritabilitate • lapsus • rezistenţa la schimbare • ore suplimentare excesive

33. Neimplicare • pierderea interesului pentru muncă • întârzieri • absenteism sau creşterea absenţelor pe motive medicale • pasivitate sau lipsă de implicare

34. Comportament agresiv • criticarea celorlalţi • abuzuri verbale, hărţuire • vandalism

35. Comportament imatur • reacţii şi răspunsuri emoţionale necontrolate • nervozitate, certuri, ton necorespunzător • căderi de personalitate

36. Comportament negativ • refuzul de a asculta sfaturile şi sugestiile celor din jur • repetarea aceloraşi argumente • utilizarea de soluţii cunoscute a fi necorespunzătoare • agresivitate

37. Alti factori stresori la locul de munca • Volumul de munca • Cultul performantei • Absenta greselilor • Timpul • Intreruperile • Invazia de e-mail-uri • Schimbarile

38. “Homo homini lupus” • Omul este un factor de stres pentru om • Clientii • Lipsa de politete • Agresivitate zilnica • Atmosfera locului de munca • Hartuire • Violenta

39. SIMPTOMELE STRESULUI • Lista de mai jos prezintă posibilele simptome ale stresului pe care oamenii le pot avea din diferite cauze. • Este necesar să poată fi cunoscute schimbările fizice, emoţionale etc. care pot indica starea de stres. • Unele persoane au o reacţie acută la stres, altele pot avea simptome în timp, acestea fiind cumulate cu diferite alte probleme de sănătate.

40. Reacţia imediată acutăeste de panică, anxietate, creşterea pulsului, transpiraţie, senzaţie de uscăciune în gură sau tremurături. • Starea de stres pe o durată mai îndelungată poate cauza cefalee, ameţeli, tulburări de vedere (vedere înceţoşată), dureri ale cefei şi umerilor, mâncărimi ale pielii etc.

41. Simptome fizice • cefalee • hipertensiune • stare de oboseală, lipsa relaxării • indigestie • palpitaţii • dificultăţi respiratorii • stare de vomă • iritaţii ale pielii • stare de leşin • transpiraţie excesivă • susceptibilitate la alergii • constipaţie sau diaree • creştere sau scădere rapidă în greutate • frecvente răceli, gripe sau alte infecţii minore

42. Simptome pe plan intelectual • dificultăţi în luarea deciziilor • tulburări de memorie • incapacitate de concentrare • tulburări ale somnului • stare de îngrijorare • lipsă de ordine în gândire • erori • intuiţie scăzută • persistenţa gândirii negative • gândire pe termen scurt mai mult decât pe termen lung • decizii pripite

43. Simptome pe plan emoţional • nervozitate şi iritabilitate • anxietate, sentiment de insecuritate • proastă dispoziţie • sensibilitate mare la critici • mai multă suspiciune • deprimare • sentiment de încordare nervoasă • mai multă îngrijorare fără motiv • lipsa entuziasmului • lipsa simţului umorului • alienare • mai puţină satisfacţie în viaţă • lipsa motivaţiei • subestimare, pierderea încrederii în sine • lipsa satisfacţiei în muncă

44. Schimbări de comportament • nelinişte, agitaţie • sociabilitate redusă • pierderea apetitului sau supraalimentare • insomnie • consum mai mare de alcool • consum mai mare de ţigarete • continuarea lucrului acasă • prea preocupat de problemele de serviciu pentru a se relaxa şi a se ocupa de propria persoană • tendinţa de a minţi pentru a acoperi greşelile • comportament necorespunzător (tendinţa de a se certa, abuzuri verbale etc.) • productivitate redusă • predispoziţie spre accidente de muncă • dificultăţi în vorbire ( bâlbâială, tremur al vocii)

47. Acţiuni de formare a strategiilor de adaptare la stres • Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus şi Launtier în 1978, acesta desemnând un ansamblu de mecanisme şi conduite pe care individul le interpune între el şi evenimentul perceput ca ameninţător, pentru a stăpâni, a ţine sub control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra stării sale de confort fizic şi psihic.

48. Lazarus şi Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive şi comportamentale destinate controlării, reducerii sau tolerării exigenţelor, cerinţelor externe şi/sau interne care ameninţă sau depăşesc resursele unui individ.

49. Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglo-saxonă în timp ce "stratégie d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989) se utilizează în cea de limba franceză.