Algoritmi NCQ pentru gestiunea accesului la disc

1. Facultatea de Electronica,Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei Universitatea “POLITEHNICA” din Bucuresti Algoritmi NCQ pentru gestiunea accesului la disc Coordonator Conf. Dr. Ing. Stefan Stancescu Absolvent Adriana Odor

2. Cuprins • Capitolul 1 • Discuri magnetice: componenţă, funcţionare, parametrii • Capitolul 2 • Tehnica NCQ • Capitolul 3 • Algoritmi uzuali de planificare a accesului la disc • Capitolul 4 • Algoritmi de planificare a accesului la disc în timp real • Capitolul 5 • Simulatorul Disksim 4.0 • Capitolul 6 • Rezultate experimentale

3. Discuri magnetice componenţă, funcţionare, parametrii • Aproape orice PC şi server existent în zilele noastre conţin unul sau mai multe hard disc-uri. • Tehnologia microprocesoarelor modeme avansează foarte rapid cu o rată de 40%-60% pe an. Chiar dacă hard-urile şi-au mărit capacitatea de înmagazinare a informaţiilor (de la 60% la 80%) performanţele lor au crescut doar cu o rata de 7 până la 10% pe an. • Sunt trei moduri de a măsura performanţa unui hard disc: • Rata de transfer - numărul de octeţi pe secundă pe care discul poate sa-i transfere CPU. • Timpul de acces - timpul care trece de la cererea CPU-ului până când primul octet din fişier este trimis la CPU. • Capacitatea - numărul de biţi pe care îi poate stoca un hard-disc. În prezent există hard-disc-uri ce stochează până la 1 TB. • Un disc conţine o parte mecanică (un mecanism) şi un controller Capitolul 1

4. Componenţa unui hard disc • Componentele unui hard disc sunt următoarele: • placă electronică de control logic • platane (de obicei 2 sau 3) • platanele sunt împărţite în piste şi sectoare, capete magnetice de citire/scriere, de o parte şi de alta a platanelor, legate printr-un braţ metalic numit actuator • sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pistă de stop atunci când discul e oprit • motor electric pas-cu-pas. • Utilizarea mai multor platane poate duce la creşterea înălţimii unităţii • Cel mai utilizat material pentru realizarea platanelor a fost în mod tradiţional un aliaj de aluminiu. • Pe măsură ce avansează tehnologia, distanţa dintre capetele de citire/scriere şi platane scade, iar viteza de rotire a platanelor creşte, ceea ce impune noi cerinţe pentru materialul utilizat, Din acest motiv producătorii au început să utilizeze alte materiale, ca sticla, compuşii de ceramică sau sticlă, sau aliajele de magneziu. • Platanele sunt acoperite cu un strat subţire de material magnetic: materiale pe bază de oxizi sau materiale cu film subţire. Capitolul 1

5. Componenţa unui hard disc (schema) Capitolul 1

6. Materialele cu film subţire permit capetelor de citire/scriere să aibă înălţimi de plutire mai reduse, ceea ce face posibilă creşterea densităţii de înregistrare. Pentru depunerea materialului pe suprafaţa platanelor se utilizează tehnici speciale, de exemplu, depunerea în vid. Prin utilizarea acestei tehnici, se obţine un strat magnetic cu o grosime de 0,04-0,08 μm. Înălţimea de plutire a capetelor de citire/scriere poate fi de 0,1 μm. Pentru protecţia capetelor şi a suprafeţei discurilor împotriva contactului ocazional dintre acestea, stratul magnetic este acoperit cu alte straturi subţiri care să asigure atât o duritate ridicată, cât şi o lubrifiere. Unul din materialele cele mai utilizate pentru asigurarea durităţii este carbonul amorf. Grosimea filmului de carbon este în jur de 0,03 μm. Stratul de lubrifiere este un film organic de fluorocarbon. • Pentru a se compensa evaporarea filmului şi a se asigura păstrarea acestuia pe suprafaţa discurilor, există un rezervor prin care se menţine o presiune de echilibru a vaporilor. Astfel filmul va rămâne intact, evaporarea fiind compensată prin redepunere. Capitolul 1

7. Mecanisme de poziţionare a capetelor Capitolul 1

8. Metode de a masura performanţele unui hard disc • Rata de transfer • numărul de octeţi pe secunda pe care discul poate sa-i transfere CPU • Timpul mediu de căutare (Seek Time) • timpul în care discul îşi mişcă capul de citire de pe sectorul curent pe sectorul unde are următoarea cerere • Timpul de aşteptare (Rotation Latency) • timpul în care discul roteşte poziţia capului la începutul sectorului de destinaţie • Timpul de acces (n) =Tsk + T1 + Tt • timpul care trece de la cererea CPU-ului până când primul octet din fişier este trimis la CPU • Capacitatea • numărul de biţi pe care îi poate stoca un hard-disc. În momentul actual există hard-disc-uri ce stochează până la 1 TB Capitolul 1

9. Interfeţe şi controlere • Controlerul ESDI a fost dezvoltat după controlerul ST506, şi a fost unul din primele controlere de hard discuri pe calculatoare x86. • Hard discurile ESDI stochează informaţii despre formatul fizic şi adresele sectoarelor defecte şi poate transmite aceste informaţii controlerului, pentru identificare şi corectare de erori. Nu mai este utilizat decât pe scară redusă. • Controlerele SCSI (Small Computer System Interface) sunt folosite în special în sistemele care au nevoie de performanţă şi stabilitate ridicată (servere, staţii de lucru performante). • Magistrala SCSI nu comunică direct cu echipamentele periferice, cum sunt unităţile de discuri, ci cu controlerul care este inclus în aceste unităţi. O singură magistrală SCSI poate accepta până la 8 unităţi fizice numite unităţi SCSI, dintre care una este adaptorul SCSI. Unităţile fizice pot fi unităţi de discuri fixe, unităţi de bandă, unităţi CD-ROM, scanere, imprimante. Majoritatea sistemelor pot accepta până la patru adaptoare SCSI la sistemul gazdă, fiecare din acestea permiţând cuplarea a până la şapte echipamente periferice. Capitolul 1

10. Controlerul IDE (Integrated Drive Electronics), cel mai folosit în calculatoarele personale de astăzi foloseşte un singur cablu de 40 pini care combină funcţiile unui cablu de date şi al unuia de control care conectează discul IDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem. Controlerele IDE au abilitatea de a emula orice format de disc. Din cauza consumului redus de energie, este una din soluţiile folosite pentru calculatoarele portabile. Controlerul IDE permite legarea pe acelaşi cablu a două hard discuri sau a unui hard disc şi al unei unităţi optice în sistem master/slave. • Controlerele SATA (serial ATA) plasează fiecare disc pe propriul canal (cu un set propriu de porturi intrare/ieşire). Astfel se elimină problemele cauzate de arhitectura PATA (parallel ATA). • USB/Firewire (IEEE 1394) - Există şi discuri portabile (externe faţă de PC şi cu carcasă proprie) care folosesc interfaţa USB sau Firewire pentru a transmite datele. De obicei discurile acestea sunt ansambluri formate dintr-un disc IDE sau SCSI, un controler pentru acestea şi un controler USB/Firewire. Capitolul 1

11. Structura pistelor şi a sectoarelor • La formatarea fizică (de nivel scăzut) a unui disc fix, se creează anumite zone de control care sunt utilizate pentru numerotarea sectoarelor şi identificarea începutului şi sfârşitului fiecărui sector. • Aceste zone preced şi urmează după zona de date a fiecărui sector, existenţa lor explicând diferenţa dintre capacitatea neformatată şi cea formatată a unităţii. Zonele de control sunt independente de sistemul de operare şi de sistemul de fişiere. Noile unităţi de discuri nu utilizează asemenea zone de control, astfel încât la acestea practic întregul spaţiu de pe disc este utilizat pentru memorarea datelor. Fiecare sector de pe disc are o zonă de prefix, sau antet, care identifică începutul sectorului şi conţine numărul sectorului. Urmează apoi zona de date, care este iniţializată la formatarea fizică cu o anumită valoare, iar apoi o zonă de sufix. Structura exactă a acestor zone diferă în funcţie de tipul unităţii de discuri. In mod tipic, zonele de control corespunzătoare unui sector ocupă 59 de octeţi, astfel încât un sector va ocupa în total 512 + 59 = 571 octeţi. Capitolul 1

12. Începutul fiecărei piste este indicat de o marcă de index, după care urmează un interval post-index (Post-Index Gap). Acest interval asigură un anumit timp pentru comutarea între capete, astfel încât la trecerea de la o pistă la alta sectoarele consecutive pot fi citite fără a se aştepta o rotaţie suplimentară a discului. La cele mai multe unităţi acest timp nu este suficient, motiv pentru care se asigură un timp suplimentar prin decalarea sectoarelor aflate pe piste diferite, astfel încât apariţia primului sector să fie întârziată. • După intervalul post-index, urmează zonele de control şi de date ale sectoarelor. Pentru fiecare sector, zona de prefix conţine identificatorul sectorului. Acest identificator este precedat de un octet de sincronizare, care este utilizat de controler, şi o marcă de adresă, care indică faptul că urmează identificatorul de sector. Identificatorul este format din câmpuri separate pentru numărul cilindrului, al capului şi al sectorului. Există de asemenea un câmp de control ciclic redundant (CRC - Cyclic Redundancy Check) pentru verificarea identificatorului de sector. Controlerele de disc utilizează de obicei bitul 7 al câmpului rezervat pentru numărul capului în scopul marcării sectorului ca fiind defect, în timpul formatării fizice sau al testării suprafeţei discului. U Capitolul 1

13. Structura unui disc magnetic Capitolul 1

14. Înregistrarea pe zone • Pentru a creşte capacitatea discului pe unitatea de volum, cele mai multe motoare de discuri modeme partiţionează seturile de cilindri în mai multe zone. Numărul de sectoare pe pistă creşte odată cu raza pistei în zonă. De exemplu, pista cea mai depărtată de axul discului poate avea un număr dublu (sau chiar mai mare) de sectoare pe pistă faţă de pista cea mai din interior. • La o viteză unghiulară constantă, vitezele lineare sunt mai importante pe pistele exterioare: un număr mai mare de sectoare poate fi citit în acelaşi timp. In consecinţă programele înscrise pe pistele exterioare au performanţe mai bune. în mod implicit, datele sunt înscrise pe disc începând cu pistele exterioare. Deşi viteza unghiulară a sectoarelor de pe pistele cele mai exterioare depinde de mai mulţi factori (geometria discului, densitatea în biţi. viteza unghiulară etc.), în general, viteza liniară a sectoarelor exterioare este de două ori mai mare decât viteza sectoarelor de pe pistele centrale. Capitolul 1

15. Tehnologia NCQ Capilotul 2 • Native Command Queuing (NCQ) este o tehnologie concepută pentru a spori performanţele hard discurilor SATA, în anumite situaţii, permiţând discului să optimizeze ordinea în care sunt executate comenzile citire şi scriere. • Acest lucru poate reduce deplasarea inutilă a capului de citire/scriere, rezultând creşterea performanţei (şi reducerea sensibilă a uzurii discului) de lucru în cazul în care mai multe cereri simultane de citire/scriere sunt solicitate de aplicatii. • Tehnologia NCQ are performanță ridicată mai ales în sarcini de lucru foarte mari si se utilizează de obicei la staţiile de lucru foarte performante, servere de reţea, servere multi-media si staţii de lucru de editare. Dar NCQ poate, de asemenea, să îmbunătățească performanțele sistemului de la secvenţa de pornire până la copierea de fişiere. • Este un element cheie pentru tipul standard de Serial ATA II. Cu noile SATA NCQ dispozitivele SATA au evoluat de pe piața computerelor personale pe piaţa de servere. Capitolul 2

16. Diferenţa între căutări pentru o unitate cu o NCQ şi fără NCQ. • În ambele unităţi de stocare blocurile sunt solicitate în ordinea 1, 2, 3, 4. • Dispozitivul hardware cu NCQ poate sa executa patru comenzi (A, B, C si D) cu o rotaţie si un sfert datorită ordonării proprii a operaţiilor. Cel fără NCQ necesită două rotații și trei sferturi ca să execute aceleaşi patru comenzi (A,B,C si D) ca rezultat al ordonării neadecvate al operaţiunilor. Capitolul 2

17. Capitolul 2

18. Trei elemente cheie ale NCQ • RFSRM (Race-Free Status Return Mechanism) • RFSRM permite dispozitivului să comunice statusul fiecărei comenzi in timp real. • Interrupt Aggregation • Oricând o comandă este completă, o întrerupere este generată astfel încât gazda sa ştie statusul comenzii cât si celei care aşteaptă în coadă • numărul de întreruperi poate afecta semnificativ performanța sistemului dacă activitatea este intensă. • FPDMA (First Party Direct Memory Acces) • Acesta permite dispozivitului să gestioneze transferul de date fără intervenţia software. • avantajul FPDMA este acela ca dispozitivul însuşi cunoaşte exact unde este relativ la informaţia de pe disc Capitolul 2

19. Algoritmi de planificare a accesului la disc Capitolul 3 • Timpul de acces a unui hard cu n piste distanţă de capul current este dat de suma dintre: • Timpul de căutare - care include head setting time (Ts) - timpul necesar capului să se oprească din vibraţie/oscilaţie la sfârşitul căutării – Tsk- miscarea capului de citire de pe sectorul curent pe sectorul unde are urmatoarea cerere • Timpul de aşteptare (rational latency) T1-timpul în care discul roteşte poziţia capului la inceputul sectorului de destinatie • Timpul de transfer • Timpul de Acces (n) =Tsk + T1 + Tt Exista 3 categorii de algoritmi • algoritmi bazaţi pe reducerea timpului de căutare • algoritmi bazaţi pe reducerea întârzierilor de poziţionare • algoritmi bazaţi pe reducerea latenţei de rotaţie. Capitolul 3

20. Cele 3 categorii de algoritmide planificare a accesului la disc • algoritmi bazaţi pe reducerea timpului de căutare • SSTF (Shortest Seek Time First) • LOOK, C-SCAN şi C-LOOK • algoritmi bazaţi pe reducerea întârzierilor de poziţionare • SPTF (Shortest Positioning Time First) • ASPTF (Aged Shortest Positioning-Time First) • SATF, şi GSPTF (Grouped Shortest Positioning-Time First) • algoritmi bazaţi pe reducerea latenţei de rotaţie • SLTF (Shortest Latency Time First) Capitolul 3

21. Algoritmi de planificare a accesului la disc (descriere) • FCFS (First Come First Served) • Cererile sunt îndeplinite în ordinea în care intra în coada de cereri. Cererile care ar necesita un timp scurt pentru a fi îndeplinite trebuie să aştepte mult timp în coadă până când sunt îndeplinite toate cererile dinaintea lor. Numeroase studii au arătat că politica de planificare FCFS dă adesea performanţe slabe. • SSTF (Shortest Seek Time First) • se îndeplineşte cererea cea mai apropiată de capul de citire/scriere • SCAN(Elevator) • braţul discului oscilează înainte şi înapoi pe întreaga arie a cilindrilor, cererile sunt indeplinite in ordinea in care le intalneste • C-SCAN • Capul de citire se mişcă de la un capăt al discului la celalalt capăt îndeplinind cererile pe care le întâlneşte. Când ajunge la celălalt capăt se întoarce la celălalt capăt al discului fără a îndeplini cererile pe carele întâlneşte. Tratează cilindrii ea o listă circulara care se înfăşoară de la ultimul cilindru la primul cilindru. Prezintă avantajul că tratează la fel toţi cilindrii fără a favoriza regiunile de mijloc. Capitolul 3

22. LOOK • capul de citire/scriere îşi schimbă direcţia de parcurgere dacă nu mai exista cereri in acea directie • C-LOOK(Circular LOOK) • Capul de citire/scriere se mişcă la fel ca la algoritmul SCAN cu deosebirea că aici se mişcă doar până la ultima cerere în fiecare sens, după care inversează direcţia de deplasare imediat, iar pe calea de întoarcere , capul de citire al discului se opreşte. îndeplineşte cererile din exterior spre interior într-un mod circular,după aceea sare la cele mai remarcabile cereri. • VSCAN (Shortest Positioning Time First) • Acest algoritm combină algoritmul SSTF (Shortest Seek Time ) şi algoritmul SCAN ( Elevator) în fiinctie de parametrul R. • Distanţa până la cererea care necesită schimbarea direcţiei:D=S+R*C • C= nr. de cilindri ai discului • S= nr. de cilindri dintre poziţia curentă a capului şi poziţia următoarei cereri Capitolul 3

23. SPTF (Shortest Positioning Time First) • Pentru a reduce variaţia răspunsului în timp, se dă prioritate cererilor care sunt în aşteptare în coadă de o perioadă prea lungă de timp. Prioritatea creşte pe măsură ce cererea aşteaptă mai mult în codă, sau se poate stabili o limită de timp, după care cererilor în aşteptare să li se dea prioritatea maximă • SLTF (Shortest Latency Time First) • Acest algoritm examinează toate cererile şi le deserveşte pe cele care au latenţa de rotaţie cea mai mică. Cererile sunt puse în coadă în funcţie de poziţia sectorului de pe disc, astfel cel mai apropiat sector este primul servit. Capitolul 3

24. Algoritmi de planificare a accesului la disc în timp real • În sistemele în timp real fiecare entitate computaţională (sarcină, proces, thread sau tranzacţie) are un termen limită în care trebuie să fie îndeplinită aceea entitate. • Acestea trebuie să fie programate si procesate în aşa fel încât timpii în care au fost programaţi să se termine să fie respectaţi. 3 algoritmi de planificare in timp real • SSEDO (Shortest Seek and Earliest Deadline by Ordering ) • SSEDV (Shortest Seek and Earliest Deadline by Value) • WRR-SCAN Ideea de bază • Acordarea cererilor cu un timp limită mai mic o prioritate mai mare, dar dacă o cerere cu o prioritate mai mare este mai aproape de capul de citire/scriere este îndeplinită prima. Capitolul 4

25. Algoritmul SSEDO • Acest algoritm sortează toate cererile într-o coadă în funcţie de limita în care trebuie îndeplinite cererile. 0 fereastră de mărimea m este definită ca fiind prima m cerere în coadă. • Ideea de bază a algoritmului SSEDO este de a reuşi îndeplinirea cererilor care au un timp limită mai mare dar sunt mai aproape de poziţia curentă a capului de citire/scriere. • Algoritmul SSEDV • SSEDV este similar SSEDO cu diferenţa ca ponderile repartizate cererilor în fereastră se fac după valoarea limitelor cererilor nu după ordinea limitelor. • Se asociază Wi = a * di + (1 - a) * li unde: • a este u parametru ajustabil de programare a accesului la disc, • di este distanţa între poziţia curentă a capului de citire/scriere și poziţia de dorit a capului de citire • li este partea liberă definită ca diferenţa intre timpul curent și timpul absolut (limita) a cererii ri Capitolul 4

26. Algoritmul WRR-SCAN • WRR-SCAN (Round – Robin – ponderat – SCAN)Un nou algoritm în timp real de accesare a discului constă din patru componente: • O(1) - recunoaştere de control online • un sistem de management de lăţime de banda • un mecanism care permite o compensare între calitate şi cantitate • şi un sistem agresiv, de recuperare de lăţime de bandă • WRR-SCAN divide cererile la disc în cereri garantate şi solicitări opţionale. Cereri aperiodice sunt adăugate în coadă şi îndeplinite de un server virtual căruia îi este asignată o coloare fixă. • Admiterea de control al WRR-SCAN utilizează în mod eficient aceste atribuiri pentru a garanta calitatea fluxurilor de servicii şi oferă timpi de răspuns rezonabili pentru cererile aperiodice. Capitolul 4

27. Simulatorul DiskSim 4.0 Capitolul 5 • Din punct de vedere structural simulatorul se compune din mai multe module care permit configurarea diverselor componente ale unui sistem de stocare. Astfel au fost făcute configurabile în simulator discurile, controller-ul, buss-urile, cache-urile precum şi componentele de software care dirijează activitatea acestora: driverele, algoritmii de planificare a transferului, organizarea structurilor RAID. • Simulatorul poate primi că parametru de intrare un fişier cu înregistrări (trace-uri) ale activităţii pe magistrala 1/0 provenite de la un sistem real sau poate fi dirijat de un generator intern de sarcini de lucru (workload). Modulul de generare a trace-urilor (generatorul de workload) este foarte flexibil, permiţând modelarea cu acurateţe a diverselor rate de sosire a cererilor. • DiskSim 4.0 simulează şi raportează numai aspectele legate de performanţa sistemelor de stocare şi nu modelează comportamentul restului de componente ale unui sistem de calcul sau interacţiunea dintre acestea şi sistemul de stocare pe discuri. Cu toate că simulează aspectele legate de stocarea datelor pe discuri DiskSim nu salvează sau reface efectiv datele provenite de la o cerere. • Partea de cod a simulatorului este scrisă în limbajul C şi necesită pentru compilare compilatorul GCC al sistemului de operare Linux. Capitolul 5

28. Pentru rulare DiskSim necesită cinci parametri în linia de comandă: DiskSim <parfile> <outfile> <tracetype> <tracefile> <synthgen> unde: • DiskSim - numele fişierului executabil. • parfile - numele fişierului cu parametrii. • outfile - numele fişierului de ieşire. • Ieşirea poate fi şi monitorul dacă se specifică stdout în locul acestui parametru. • tracetype - identifică tipul de trace care se află în fişierul de trace-uri (ascii, validate). • tracefile - numele fişierului de trace-uri care va fi folosit la intrare. Dacă datele de intrare sunt luate de la tastatură se va specifica stdin pentru acest parametru. • synthgen - specifică dacă generatorul de workload este activ sau nu (orice valoare diferită de "0" activează generatorul). Generatorul este configurat de parametrii din fişierul cu parametrii.

29. Comenzile utilizare pentru simulările în mediul DiskSim 4.0 • Specificaţiile discului sunt de obicei foarte detaliate şi de aceea ele sunt stocate în fişiere separate şi incluse apoi în fişierul principal de parametri • Seagate-Cheetah15k5.parv • Linia de comandă utilizată pentru simulări: • ./disksim Seagate-Cheetah15k5.parv T1.trace ascii T1.out 0 • pentru fiecare algoritm se va modifica succesiv valoarea parametrului Scheduling policy (1,2,5,7,11,12,18,22) din fişierul Seagate-Cheetah15k5.diskspecs Capitolul 5

30. Generarea fişierelor workload pentru experimente • Cu ajutorul generatorului de workload am creat 2 seturi de fişiere *.trace. • În fiecare workload s-au generat 3300 de cereri pentru o distribuţie ±5000 de blocuri in jurul unui bloc central, la intervale de timp stabilite. • Cazul I • T1: bloc central – 16000, interval cereri 1.8 milisecunde • T2: bloc central – 32000, interval cereri 1.95 milisecunde • T3: T1 intercalat cu T2 • Cazul al II-lea • T1: bloc central – 16000, interval cereri 2 milisecunde • T2: bloc central – 32000, interval cereri 2.5 milisecunde • T3: T1 intercalat cu T2 • Cazul al III-lea • T1: bloc central – 16000, interval cereri 1.8 milisecunde • T2: bloc central – 32000, interval cereri 1.95 milisecunde • T3: bloc central – 64000, interval cereri 2.2 milisecunde • T3: T1 intercalat cu T2 si T3 • Cazul al IV-lea • T1: bloc central – 16000, interval cereri 2 milisecunde • T2: bloc central – 32000, interval cereri 2.3 milisecunde • T3: bloc central – 64000, interval cereri 2.5 milisecunde • T3: T1 intercalat cu T2 si T3 Capitolul 6

31. Schema bloc a generatorului de workload Capitolul 6

32. Scopul acestei lucrări este urmărirea parametrilor discului utilizând diferiţi parametrii de performanță • timpul mediu de căutare • timpul mediu de aşteptare • timpul mediu de transfer • timpul mediu de acces • Se vor urmări variaţiile parametrilor de măsurare a performanței hard discului, distribuțiile de sarcini îndeplinite si timpul total de executare • Algoritmii testaţi sunt: • ELEVATOR_CYL • FCFS • SDF_Aprox • SSTF_CYL • VSCAN_CYL • WPCTF_OPT • WPTF_OPT Capitolul 6

33. Rezultatele simulărilor algoritmilor de acces la disc • Rezultatele simulărilor sunt colectate în fişierul indicat în linia de comanda; T1.out • Disk Seek time average • timpul mediu de căutare • Disk Rotational latency average • latența • Disk Transfer time average • timpul mediu de transfer • Disk Access time average • timpul mediu de acces • IOdriver Number of batches • apare sub forma de tabel • prima coloana reprezentând timpul de răspuns • a doua coloana reprezintă numărul de blocuri care au avut timp de răspuns intre numărul din prima coloană si numărul din prima coloana a rândului următor • a treia coloana este raportul dintre a doua coloana si numărul total de blocuri (ponderea fiecărui rând) • a patra coloană reprezintă numărul de cereri rezolvate de la timpul anterior • graficul dintre prima si a treia coloană este o distribuţie normală Capitolul 6

34. DiskSim 4.0 pune la dispoziţie rezultatele experimentale sub forma unui fişier text. Capitolul 6

35. Interpretarea rezultatelor simulărilor • Interpretarea rezultatelor se va realiza cu o aplicaţie personalizată (codul sursă este scris in Visual Basic 6.0) • Aplicaţia citeşte datele din fişierul *.out rezultat in urma rulării mediului de simulare DiskSim 4.0 • Parametrii de performanță sunt afișați în sistem de coordonate cartezian astfel: • Sunt afişate datele: timpul mediu de căutare, timpul mediu de aşteptare, timpul mediu de transfer, timpul mediu de acces aferente fişierelor din directorul de simulări. • La selectarea fiecărui fişier din directorul încărcat se afişează distribuţiile sarcinilor în funcţie de timpul de răspuns. • Dacă este disponibil, se va vizualiza fişierul workload corespunzător simulării selectate . • Se poate vizualiza densitatea sarcinilor în workload la fiecare 2ms, 3ms si 4ms. Capitolul 6