Download
1 / 38
E N D
Pana in secolul nostru unica sursa de energie utilizata a fost energia solara. Aceasta se inmagazineaza sub forma de energie chimica, prin procesul de fotosinteza,in surse regenerative (apele, lemnul) sau in combustibili fosili (carbune,petrol,gaze) a caror formare dureaza milioane de ani.
Pentru obtinerea energiei electrice se consuma cantitati mari de carbuni,sisturi si hidrocarburi.
Surse de energieSursele de energie cele mai primitive sunt cele obţinute din cărbune şi petrol.Petrolul (titeiul) este un lichid vascos, de culoare bruna, neagra sau verde masliniu, inflamabil, cu miros caracteristic, insolubil in apa, cu densitatea mai mica decat a apei. Nu are temperatura de fierbere fixa fiind un amestec complex de hidrocarburi. Contine in cantitati mici si substante anorganice ca sulf, oxigen si azot.
Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre principalele bogatii naturale ale tarii noastre. Zacaminte de titei se gasesc in judetele: Bacau, Arges, Prahova si Gorj.
Carbunele este o roca foarte neobisnuita,din doua motive. In primul rand ,este formata din materii organice, tesuturi odinioara vii, si in al doilea rand spre deosebire de alte roci, arde si degaja caldura.
Carbunele a reprezentat primul combustibil utilizat in timpul revolutiei industriale si a jucat un rol foarte insemnat in dezvoltarea marilor tari industrializate.Carbunele contine carbon, care-i si confera acea culoare neagra,caracteristica,si gaze inflamabile cum ar fi hidrogen, azot si oxigen.
Însă petrolul si carbunele sunt epuizabile şi arderea acestora produce mari cantităţi de CO2 si de aceea sunt cautate noi surse de energie.
Se încearcă folosirea energiei solare captată cu ajutorul panourilor solare. Însă conversia energiei razelor solare în căldură sau electricitate se face cu o pierdere de 80-90% şi acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei şi astfel energia trebuie să fie stocată pentru a putea fi furnizată şi pe timpul nopţii.
O altă sursă este forţa apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obţin mari cantităţi de energie.
Se poate folosi apa termală pentru încălzire sau a aburilor de apă pentru a produce electricitate. Astfel de centrale se găsesc în Italia, Japonia şi California. La forajele de mare adâncime se poate injecta apă rece care este încălzită şi apoi extrasă pentru a produce energie electrică.Încă din 1966 la Rance în Franţa funcţionează o centrală mareeomotrică care foloseşte energia mareelor. Japonia încearcă folosirea valurilor cu ajutorul unor dispozitive plutitoare.
O altă sursă de energie este cea furnizată de curenţii de aer de suprafaţă. Teoretic, s-a stabilit că aceşti curenţi răspândesc anual o energie de 200 de ori mai mare decât necesarul mondial. Însă pentru captarea acestei energii este nevoie de eoliene foarte mari. In Europa, mai ales tarile nordice, folosesc eolienele pentru obtinerea energiei electrice. La noi in tara exista un proiect inceput in Dobrogea.
Energia nucleară este una dintre cele mai folosite noi surse de energie la acest final de secol. Energia nucleară poate fi produsă în două moduri: prin fisiune şi prin fuziune.
Prin fisiune sunt folosiţi atomi grei cum ar fi Uraniul care se dezintegrează şi generează o mare cantitate de energie. Însă reacţia este instabilă şi se produce o mare cantitate de radiaţii. Reziduurile rămase în urma reacţiilor sunt radioactive, nocive şi trebuie depozitate în condiţii speciale.
Prin fuziune se folosesc atomi uşori cum ar fi hidrogenul. Sunt folosiţi izotopii hidrogenului: deuteriul şi tritiul. Prin unirea atomilor se eliberează o mare cantitate de energie. Însă şi această reacţie este foarte instabilă. Avantajul este faptul că hidrogenul este prezent în cantităţi mari, nu este poluant, este reciclabil şi poate fi stocat.
Ce este efectul de seră? • Efectul de seră este procesul prin care atmosfera captează o parte din energia solară, încălzind Pământul şi moderând clima. Experţii în domeniul climatic sunt de părere că o creştere a nivelului „gazelor cu efect de seră”, creştere provocată de activităţile umane, accentuează în mod artificial efectul de seră, ducând la creştereatemperaturilor globale şi dereglând clima.
Gazele de seră includ dioxidul de carbon, rezultat din arderea combustibilului fosil şi defrişări, metanul, eliberat de pe plantaţiile de orez şi locurile de depozitare a gunoaielor, precum şi produse rezultate din arderi şi diferiţi compuşi chimici industriali (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon perftoric, sulf hexaflorid).
Ciclul carbonuluiDupă vaporii de apă, dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz de seră. Carbonul este stocat sub pământ, departe de biosferă, în combustibili fosili, însă ciclul organic al carbonului descrie transferul carbonului între mări, ecosistemul terestru şi atmosferă. Fără influenţa umană, transferul între aceste rezervoare de carbon este menţinut în mare în echilibru – de exemplu, plantele absorb carbonul în timp ce se dezvoltă si elimină oxigen in atmosfera. Prin arderea combustibililor fosili, se elimină în atmosferă cantităţi suplimentare de carbon, accentuând efectul de seră. Se defriseaza paduri pentru constructii, terenuri agricole, drumuri si uzine, reducandu-se astfel capacitatea biosferei de a abosrbi carbonul. Astfel se produce un dezechilibru.
Soluţii Există soluţii la problema schimbărilor climatice: energiile regenerabile, eficienţa energetică şi reducerea utilizării combustibililor fosili (petrol şi gaz). Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru producerea energiei. Singura problemă este cum să transformăm lumina solară, vântul, biomasa, energia geotermală sau puterea apei în electricitate sau căldură într-un mod ecologic şi cu costuri cât mai mici, astfel reducând emisiile de CO2 şi efectul de seră şi ajutând la protejarea climei şi mediului înconjurător.
ConcluziiAnii ´90 au fost probabil cea mai caldă perioadă din istorie, 1998 fiind cel mai fierbinte an. Concentraţiile de CO2 înregistrate în prezent în atmosferă sunt cele mai mari din ultimii 150.000 ani. Niciodată până acum umanitatea nu s-a confruntat cu o asemenea imensă criză de mediu. Dacă nu luăm urgent măsuri pentru a opri încălzirea globală, schimbările ar putea fi ireversibile şi pagubele inestimabile.
Mediul si omul sunt doua cuvinte ce nu se potrivesc din nici un punct de vedere. Problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua. Ea a apărut o data cu cele dintâi colectivitati omeneşti, caci omul cu inteligenta si spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Multiplicandu-se neincetat, specia umana a adaugat peisajului natural privelisti noi, prefacand mlastini si pamanturi intelenite in vai roditoare, tinuturi aride in oaze de verdeata, a creat noi soiuri de plante de cultura si a domesticit animale salbatice.Pana aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decat, poate, pe arii foarte restranse, care nu puteau afecta ansamblul.
Cotitura a intervenit o data cu revolutia industriala si, mai cu seama, cu noua revolutie tehnico-stiintifica, gratie careia avioane si rachete brazdeaza, astazi, vazduhul si strapung norii, nave tot mai mari si mai puternice despica luciul marilor si al oceanelor, cascade de hidrocentrale transforma puterea apelor in salbe de lumina, in energie ce alimenteaza parcul de masini in crestere vertiginoasa.Intr-un cuvant, stiinta si tehnica moderna, sporind nemasurat puterea omului, au ridicat, in medie, nivelul de viata de pretutindeni.
Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor trei decenii, timp in care populatia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori. Sunt multi sau putini ? Exercita oare numarul lor cu adevarat o “presiune demografica” asupra mediului inconjurator ? Iata intrebari ce-i framanta deja pe demografi, economisti, medici si alti specia-listi, ca si pe oamenii politici.Problema care i-a preocupat pe specialisti de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea daca se poate asigura hrana suficienta populatiei si doar in ultimile decenii si-au indreptat atentia asupra unui aspect care s-a dovedit a fi la fel de important : degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune si alte fenomene, datorate actiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afecteaza nu numai posibilitatile de procurare a hranei, ci si alte aspecte ale existentei umane, incepand cu sanatatea.
De cand primul topor primitiv a doborit intaiul arbore, padurile au pierdut jumatate din intinderea lor, in timp ce omenirea in acest rastimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de ori.Distrugerea padurilor, carora li se datoreaza in cel mai inalt grad stabilitatea si calitatea a trei elemente fundamentale ale vietii oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu efecte dezastruoase.Padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului, relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile acide”, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.
Invata sa salvezi Planeta inca de mic copil, invata-i pe ceilalti cum sa o ingrijeasca, invata sa iubesti, invata sa respiri aer curat, invata si iar invata! Energiadaviata dar Sa o folosim cu grija Acestaeste un prim pas… Vormaiurma....
Proiect prezentat de • Vladulescu Alexandra Daniela • Eleva a clasei a XI-a C • Grup Scolar “Nicolae Balcescu”, Oltenita • Profesor: Podocea Narcisa
