Poluarea alimentelor

1. Realizare, profesor: Mătrescu Maria Grup Şcolar Industrial:”Elie Radu” Botoşani Poluarea alimentelor

2. Alimentelereprezintă factori de mediu cu importanţă deosebită în asigurarea sănătăţii omului. • Orice organism viu, este strâns legat de mediul său înconjurător printr-un permanent schimb de substanţe, Alături de aer şi apă, alimentele sunt factori de mediu esenţiali pentru asigurarea substanţelor necesare desfăşurării în bune condiţii a tuturor proceselor vitale. • Aceste substanţe, sunt cunoscute sub denumirea de factori nutritivi şi sunt reprezentaţi de proteine, glucide, lipide, săruri, minerale şi vitamine şi au o serie de roluri importante ca: • - energetic, prin fumizarea energiei necesare desfăşurării oricărui proces vital; • plastic, prin asigurarea sintezei substanţelor proprii organismului şi reînnoirea • continuă a acestora; • - catalitic, prin favorizarea desfăşurării normale a proceselor biologice care se petrec în organism. Între nevoile organismului uman în factori nutritivi şi asigurarea acestora prin alimentele consumate, trebuie să existe totdeauna un echilibru. Acest echilibru se referă atât la cantitatea de trofie1 asigurate organismului prin alimente, cât şi la calitatea acestora. • Orice dezechilibru apărut în cantitatea factorilor nutritivi, are repercusiuni imediate sau în timp asupra, sănătăţii. Datorită, complexităţii sale compoziţionale a posibilităţilor de contaminare biologică, chimică cât şi nenumăratelor manipulări prin care pot trece în timpul preparării, condiţionării, stocării, desfacerii sau chiar consumului, alimentul este supus riscului dealterare, degradare, impurificare şi insalubrizare. • 1TROFÍSM,trofisme, Stare dinamică a nutriţiei; trofie. G e n e r a l i t ă ţ i

3. R i s c u r i p e n t r u a l i m e n t e Alterarea este un proces prin care alimentul îşi modifică proprietăţile organoleptice şi chiar nutritive, dobândind eventual, proprietăţi nocive (nu obligatoriu). Prindegradare se înţelege situaţia în care alimentul poate pierde din proprietăţile sale nutritive, fără să piardă obligatoriu din însuşirile organoleptice. Astfel, adeseori unul sau mai mulţi factori nutritivi mai fragili pot să dispară sub influenţa unor tratamente neaşteptate, fără ca acest fapt să se traducă în modificări organoleptice, deci fără ca acest proces să fie sesizat de consumator, deşi valoarea alimentului scade. Prin impurificare se defineşte cazul particular al apariţiei unor compuşi străini de natura alimentului, indiferent, dacă este vorba de agenţi biologici sau mecanici. Impurificarea este foarte frecventă, punctul de acces (al agentului impurificator), fiind materia primă, procedeul de condiţionare dar şi etapele de transport, stocaj al produsului finit. Prin insalubrizare se înţelege transformarea alimentului într-un produs nociv pentru organism (nu presupune neapărat coexistenţa altor modificări (alterare, degradare, impurificare)), deşi în mod practic această asociaţie se întâlneşte frecvent. Astfel, un aliment poate fi insalubrizat prin contaminare microbiologică sau chimică, fără ca aspectul organoleptic sau conţinutul în factori nutritivi să fie afectat. Impurificarea, degradarea şi chiar alterarea nu presupune neapărat insalubrizarea alimentului. Poluarea sau aşa­ zisa insalubrizare chimică a alimentelor. Principalele căi de pătrundere şi surse de poluare sunt: substanţele biostimulatoare folosite în zootehnie, substanţele care ajung în alimente din ambalaj şi utilaje (toxice, monomeri, plastfianţi etc.),substanţe chimice care se formează în alimente în anumite condiţii, la care se adaugă raportul suplimentar de aditivi alimentari (conservanţi, coloranţi, aromatizanţi etc.).

4. Ş i m â n c a r e a p o a t e f i p o l u t ă • Insalubrizarea produselor alimentare se poate face prin: • contaminare; • poluare. Contaminarea şi poluarea alimentelor au o influenţă nefavorabilă asupra organismului uman prin transmiterea unor agenţi patogeni sau substanţe toxice cu efect nociv.În cazul contaminării, apariţia de substanţe toxice este accidentală, in timp ce în cazul poluării apariţia de substanţe toxice este permanentă. Poluarea chimică se produce ca efect al industrializării producţiei alimentare, a agriculturii, zootehniei. • Poluarea chimică poate fi: • propriu-zisă (ilicită), cu: pesticide, substanţe biostimulante, substanţe care ajung in aliment de pe utilaje şi ambalaje; • deliberată, prin: aditivi alimentari, antioxidanţi, aromatizanţi, antiseptici. În general aditivii alimentari au la baza acceptării lor criteriul inocuităţii, şi deci se consideră inofensivi. Cu toate acestea, s-a constatat că in cazul folosirii lor ani la rănd aceştia au avut efect dăunător asupra organismului uman. Dietoterapia naturală este ştiinţa alimentaţiei, ce-l învaţă pe om cum şi cu ce să se hrănească, să selecteze alimentele nepoluate, ecologice, astfel ca alimentaţia să nu devină pentru el o sursă de îmbolnăvire. • Substanţele chimice anorganice(cu care este îngrăşat în exces solul), insecticidele şi erbicidele,aditivii alimentari(meniţi pentru a îmbunătăţi gustul, aspectul şi conservabilitatea alimentelor) constituie principalii factori de risc pentru securitatea şi sănătateaalimentară. Chimistul Justus von Liebig(1803-1873), cel care a pus bazele teoretice ale agrochimiei, afirma, spre sfârşitul vieţii că: ”îngrăşămintele azotate sunt atât denocive încât nu ar trebui folosite niciodată”. • Pentru o mai bună creştere a plantelor, legumelor sau fructelor, agricultorii adaugă în sol îngrăşăminte chimice, care conţin elemente nutritive: azotul, potasiul, fosforul, calciul, magneziul, sulful şi o serie de microelemente(zincul, cuprul, molibdenul, magneziul). Plantele absorb toate aceste elemente nutritive, dar odată cu ele şi substanţe cu caracter toxic(cadmiul, plumbul).

6. M e d i u l c a s n i c Detergenţii, dezinfectanţii şi substanţele de dezinsecţie şi deratizare utilizate in mediul casnic pot fi o sursă majoră de poluanţi ai alimentelor, prin contactul lor direct sau prin intermediul veselei sau ambalajelor.Toate ambalajele de substanţe de spălare şi dezinfectare trebuie aruncate şi nu reutilizate la depozitarea altor alimente. Detergenţii de vase au o capacitate de indepărtare de pe vase mult mai rapidă decăt detergenţii de rufe. A spăla vasele şi vesela cu detergenţi de rufe inseamnă a expune intreaga familie la o poluare suplimentară. Substanţele de dezinsecţie şi deratizare este bine să se utilizeze respectănd instrucţiunile de pe ambalaj. Operaţiile de dezinsecţie şi deratizare nu se pot face atunci cănd in preajmă sunt alimente. Pentru a preveni poluarea lor cu substanţe care pot produce de la vomă pănă la deces, este bine să se respecte indicaţiile producătorului sau să se apeleze la firme specializate. Excesul de sare din alimente, este dăunător sănătăţii, putând declanşa sau favoriza hipertensiune arterială sau unele boli de rinichi. În cazul animalelor care pasc pe pajişte cu încărcare radioactivă(exemplu accidental nuclear de la CERNOBÂL), laptele/produsele din acest lapte şi chiar carnea lor păstrează cantităţi semnificative de radiaţii, pe care le asimilează omul care le consumă. Efectele nocive se fac simţite atât la contemporani, cât şi la generaţiile ce le succed. Unii cercetători mai exigenţi, “ultraştiinţifici”, atribuie efecte nocive şi unor substanţe edulcorante (zaharină, aspartam) şi chiar margarinei, alţii contestă riscul alimentar al acestora şi le recomandă în alimentaţia omului sănătos şi bolnav. Alte practici nocive, ce tind să se extindă constă în tratarea sau prevenireainfecţiilor la păsări şi animale cu doze masive de antibiotice. Prin consumul cărnii sau altor produse alimentare(ouă, lapte şi derivate lactate), antibioticele trec la om. Indirect dăunătoare este şi practica zootehnică şi piscicolă de a hrăni intensivanimalele cu stimulatoribiologici, pentru câştigarea rapidă în greutate. Aceste substanţe se încorporează/acumulează în organismul uman,ducând la perturbări grave de sănătate,cum ar fiobezitatea.

8. Boala vacii nebune sau boala Jacob-Creutzfeld, s-a produs prin consumarea cărnii contaminate cu dioxină. Dioxina este o substanţă chimică, ce se formează ca produs secundar în multe procese industriale ce implică clorul(incinerarea deşeurilor, producerea pesticidelor şi a unor îngrăşăminte chimice, în procesul de fabricaţie a materialelor plastice de tip P.V.C. şi în albirea pastei de hârtie şi a hârtiei); din atmosferă ajunge în alimentaţia omului, în special în carne şi produse lactate. Dioxina se transmite uşor prin laptele matern. Consecinţele imediate ale intoxicării cu dioxină sunt grave şi cu mare indice de letalitate. Cele pe termen mai lung sunt: ~ scăderea conţinutului de spermatozoizi; ~ creşterea cazurilor de cancer de testicul şi de prostată la bărbaţi; ~ creşterea cazurilor de cancer mamar şi endometrite la femei; ~ acneea clorică; ~ diabetul zaharat. Nicotina, care poluează aerul atmosferic, dar şi vegetalele din familia solanaceelor(vinetelor, pătlăgelele roşii), pătrunde în organismul uman şi chiar nefumătorii pot prezenta unele simptome caracteristice tabagismului. Alt pericol îl prezintă tratarea culturilor cu pesticide. Deşi, folosirea DDT-ului şi a substanţelor înrudite în combaterea dăunătorilor, a fost interzisă , prin normele internaţionale, încă din 1985, tot se mai practică în unele zone ale ţării. Consumul de alimente poluate, atât cu îngrăşăminte chimice cât şi cu pesticide, îi afectează pe adulţi, dar mai ales pe copiii mici, la care sistemul nervos, aparatul renal, aparatul excretor şi ficatul sunt de zece ori mai vulnerabile la multe substanţe toxice decât la adulţi. Pe termen lung, majoritatea substanţelor toxice produc reacţii alergice, cancer sau efecteteratogene(precum anomaliile în dezvoltarea aparatului genital masculine). LETÁLmortal, ucigător. A l i m e n t e p o l u a t e

10. M e d i c a m e n t e Unele medicamente de uz veterinar, folosite în tratamentul animalelor domestice, care rămân după vindecarea lor în carne, sau se excretă în lapte poluează şi ele alimentele. Astfel, hormonii, antibioticele, pot să ajungă o dată cu alimentul la consumator şi să producă o imunizare a acestuia la antibioticele din aceeaşi clasă pentru uz uman.De asemenea, alimentele se pot polua cu metale, substanţe care pot rezulta din operaţiile tehnologice, manipulări necorespunzatoare sau ambalaje. Astfel, s-au înregistrat creşteri ale nivelului de plumb, mercur şi cadmiu provenite din utilajele cu care alimentele intră în contact pe parcursul procesării. Acesta este motivul pentru care în industria alimentară şi în bucătării s-a luat măsura eliminării oricărui vas, ustensilă sau suprafaţă de lucru din alte materiale decât inox. Staniul apare în alimente din conserve, dacă stratul interior de vernis nu este perfect aderent la suprafaţa metalului, astfel încăt să oprească migrarea metalului în alimentul pe care îl conservă. Nitraţii şi nitriţii apar în vegetale ca urmare a fertilizării solului pentru a stimula creşterea, iar în carne şi preparate din carne ca urmare a depăşirii dozelor maxime admise.

11. N i t r i ţ i i ş i e f e c t e l e l o r Nitraţii şi nitriţii se utilizează din antichitate la conservarea cărnii, fiind cunoscuţi sub numele de silitră. Aceştia se utilizează în procesul de sărare pentru formarea culorii roşu-aprins a cărnii, stabilă în timp. Aceştia au şi un efect antibacterian, mai ales nitritul care acţionează asupra Clostridium botulinum, o bacterie sporulată, extrem de rezistentă la temperaturi înalte, care provoacă una dintre cele mai severe toxiinfecţii alimentare de tip infectios: botulismul.Adăugaţi în exces, nitriţii şi nitraţii pot reacţiona cu hemoglobina formănd methemoglobină, care poate provoca stopul respirator. Nitraţii, din solul suprafertilizat se transformă, după ce ajung în organism, în nitriţi, care prin aminare, se transformă în nitozamine, substanţe cancerigene. Consumul îndelungat de legume şi fructe îmbibate cu nitraţi sau de apă cu astfel de elemente chimice, constituie mare riscpentru cancerul aparatului digestiv. Analizele efectuate la Institutul pentru Cercetări de Pedagogie şi Agrochimie-Bucureşti, au evidenţiat 400 miligrame de nitraţi în loc de 60-70 cât permit normele actuale în domeniu. Studiile realizate de Institutul de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti arată că 75% din fântânile şi puţurile existente în mediul rural conţin apă cu surplus de nitraţi, cu mult peste limita maximă admisă(apă din care se udă culturile, se adapă animalele, dar beau şi oamenii). În organismul unui sugar, ce consumă lapte praf făcut din apă cu mari cantităţi de nitraţi, apare fenomenul de methemoglobinemie, produs de oxidarea hemoglobinei, prin care fierul pierde puterea de a fixa şi transporta oxigenul la celule.

13. C e s u n t „E“ - u r i l e ? Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare a unor asemenea produse alimentare, devine o componentă a acestor produse alimentare. E-urile sunt acei aditivi adăugati în alimente cu rol de îndulcitori, coloranţi, emulgatori, conservanţi. Multi dintre aceştia erau folosiţi şi înainte de 1989. Alinierea la normele Uniunii Europene a presupus folosirea codurilor de tip „E“ pentru aditivii alimentari. Numeroase organisme internaţionale de sănătate au tras serioase semnalede alarmă cu privire la aceste adaosuri sintetice, declarându-letoxice. Folosirea lor îndelungată sau improprie poate duce, în timp, la formarea unor afecţiuni grave care nu mai pot fi tratate. Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rândulpopulaţiei globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu substanţe artificiale, se află pe locul al III-lea, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie. În România numărul bolnavilor de cancer se află într-o continuă creştere şi se estimează că această afecţiune va deveni în scurt timp „boalamileniului III“ împotriva căreia nu există încă premisele că se va descoperi un antidot.

14. Margarina are o structură moleculară identică cu cea a plasticului Aspartamul- un îndulcitor care poate ucide în 70 de feluri A l i m e n t e l e o t r a v ă Guma de mestecat şi berea – inamici ai stomacului Supele concentrate produc boala Alzheimer 

15. ALIMENTE NEAMBALATE, FĂRĂ ETICHETĂ, CE POT CONŢINE ADITIVI NECURAŢI: • paine albă care ramâne pufoasă mai mult de 2 zile; • specialităţi de panificaţie (cornuri, chifle, etc.); • paine neagră sau integrală cu seminţe (de consistenţă elastică); • toate produsele de patiserie; • toate produsele de cofetărie; • produse de tip „fast food” : pâine, maioneză, brânza topită; • toata îngheţata din comerţ; • toata frişca din comerţ. • Lista rămâne deschisă... • E-uri extrem de periculoase : • - E 211 si E 330 (în sucuri); • - E 621 si E 622 (în condimentele sintetice); • - E 250 (în mezeluri); • E 123 (bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite, creme • de brânză) – acesta este cel mai cancerigen; • - E 110 (în dulciuri, prafuri de budincă); • - E 102 (dulciuri, budinci) . E X E M P L E

17. Datoria medicilor este aceea de a explica oamenilor că este mai bine să consume o hrană naturală decât o hrană tratată chimic, cu E-uri.Cei careproduc alimente cu E-uri (substanţe care se folosesc la prepararea produselor în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare) au un interes pur comercial. Mai multe şcoli de medicină şi agenţii de protecţie a consumatorului au demonstrat că E-urile sunt nocive, chiar cancerigene, cu toate că sunt permise de lege. Deci, există o poluare legalizată a alimentelor. În istoria speciei umane, mecanismele fiziologice sunt antrenate să recunoască şi să metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul cu E-urile este enorm, pentru că organismul uman nu le recunoaşte ca hrană, nu le acceptă şi se revoltă, în felul acesta apărând bolile. Autorii americani consideră aspartamul una din cele mai periculoase substanţe de pe piaţa alimentară, notat cu E 951. Cu toate acestea, îl găsim în foarte multe produse dulci: prăjituri, gumă de mestecat, napolitane, creme. Au fost raportate 90 de simptome ca urmare a folosirii acestei substanţe, printre care cefalee (durere de cap), spasme cerebrale, îngrăşare, insomnie, tulburări de vedere, scăderea auzului, tulburări de memorie, oboseală, palpitaţii. De asemenea, aspartamul are un rol în declanşarea unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, epilepsiei, bolii Alzheimer, malformaţiilor şi a diabetului. Există un principiu străvechi în medicina naturistă care spune că, nimic nu este mai periculos decât a administra o substanţă străină timp îndelungat, în mod repetat. Metabolismul omului este făcut, prin naştere, să recunoască, să accepte şi să prelucreze un aliment natural. O substanţă străină nu poate fi administrată timp îndelungat fără să trezească anumite efecte secundare. A l i m e n t e p o l u a t e l e g a l

19. Cateva dintre cele mai periculoase “otrăvuri legalizate” în ţara noastră: E – u r i p e r i c u l o a s e E 555(silicatul de aluminiu şi potasiu) este folosit în sare, lapte praf şi făină. Deşi se cunoaşte că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii şi că este asociat cu boala Alzheimer,este permis în România. E 210 (acidul benzoic) se adaugă la băuturi alcoolice, produse de brutărie, brânzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, în special la persoane dependente de medicaţie, şi poate reacţiona, provocând hiperaciditate la copii, în urma testării pe animale de laborator, a fost asociat cu cancerul. E 211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă, băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conţin o cantitate mare de benzoat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte şi produse din carne, produse de brutărie şi dulciuri, este prezent în multe medicamente; se cunoaşte că provoacă urticarie şi agravează astmul. Asociaţia consumatorilor din Piaţa Comună Europeană îl consideră cancerigen, însă este permis in România. E 250 (nitritul de sodiu) este utilizat în stabilizarea culorii roşietice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dogs şi şuncă ar arăta gri-cenuşiu) şi dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriţi în alimente poate duce la formarea de cantităţi mici de substanţe cu potenţial cancerigen, în special în şuncă. Companiile care procesează carnea adaugă, pe lângă nitrit, acid ascorbic pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriţilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxina botulinică. E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete şi capsule, îngheţată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiţi; poate provoca greaţa, voma, hipertensiunearterială, urticarie, probleme de respiraţie şi alte reacţii alergice.Este permis în România.

21. E – u r i p e r i c u l o a s e E 123 (anaranthul) este obţinut din planta cu acelaşi nume; este folosit în amestecuri pentru prăjituri, umpluturi cu aromă de fructe, cristale pentru jeleuri. Poate provocaastm, eczema şi hiperaciditate; în teste de animale a provocat defecte neonatale şi moarte fetală. E 122 (azorubina) este un colorant roşu, obţinut din gudron (un produs petrolier), care se adaugă la dulciuri, marţipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacţii adverse la persoanele astmatice şi la cele alergice la aspirină. Este interzis înJaponia, Suedia, SUA, Austria şi Norvegia. Este permis în România. E 155 (brun HT) este utilizat în ciocolată şi prăjituri. Poate produce reacţii adverse la persoanele alergice la aspirină şi la cele astmatice. Se cunoaşte că, poate produce sensibilitate dermică. Este interzis în Danemarca, Belgia, Franţa, Germania, Elveţia,Suedia, Austria, SUA, Norvegia.Este permis în România. E 952 (ciclamat de sodiu) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene şi alte reacţii adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen; este interzis în SUA(din 1970) şi Anglia din cauza potenţialului cancerigen.Este permis în România. E 312 (galat de dodecil) se foloseşte pentru a preveni râncezirea alimentelor grase; poate provoca iritaţie gastrică sau cutanată, nu este permis în alimente pentru sugari şi copii mici deoarece provoacă tulburări hematologice; este asociat, cu tulburări nervoase; se foloseşte în uleiuri, margarină, untură, sosuri de plante. Este permis în România. E 420 (sorbitol şi sirop sorbitol) este un îndulcitor artificial şi umectant care se obţine din glucoză sau prin sinteză chimică; se foloseşte în dulciuri, fructe uscate, hrană săracă în calorii, siropuri farmaceutice şi este printre primii şapte conservanţi utilizaţi la produsele cosmetice; nu este permis în hrana pentru sugari şi copii mici deoarece poate provoca tulburări gastrice. Este permis în România.

23. P o l u a r e a c u m e t a l e Din punct de vedere nutriţional, metalele care se găsesc în produsele alimentare se pot împărţii în două categorii : metale esenţialecu rol fiziologicbine determinat : sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, zinc, mangan, molibden, cobalt, seleniu. Lipsa sau insuficienţa lor din alimentaţie duce, după o perioadă de timp la dereglări ale proceselor metabolice şi apariţia unor boli carenţiale. metale neesenţialeca : plumbul, mercurul, aluminiul, staniul, argintul, aurul, nichelul, cromul şi altele, a căror prezenţă în alimente apare ca o contaminare. Când cantităţile ingerate zilnic din aceste metale sunt mai mici decât posibilităţile normale de eliminare prin urină, sucuri digestive, bilă, celule descuamate şi alte căi, ele se comportă ca nişte impurificatori chimici care traversează organismul uman fără a produce perturbări biochimice importante. Însă pentru ambele categorii de metale creşterea concentraţiei în alimente peste anumite niveluri poate exercita efecte nocive asupra consumatorilor. Toxicitatea acestor elemente pentru organismul umaneste condiţionată în afară de frecvenţa şi importanţa aportului de: natura alimentului (în special concentraţia de proteine şi lipide), condiţia fiziologică (vârstă, sex, stare de gestaţie), natura metalului şi a sării metalice şi de solubilitatea acestora în componentele sucului gastric, sucului intestinal şi ale sângelui. Un regim alimentar bogat în proteine micşorează de obicei toxicitatea prin potenţarea mecanismelor de detoxifiere, iar unul bogat în lipide poate potenţa toxicitatea prin creşterea absorbţiei toxicului şi deprimarea mecanismelor de detoxifiere.

24. P o l u a r e a c u m e t a l e Unele metale la doze considerate fără efecte toxice, în timpul gestaţiei au acţiuneteratogenă şi embriocidă (zincul, cadmiul, mercurul, plumbul,arsenul), numai teratogenă (molibdenul), embriocidă în exclusivitate (cuprul şi manganul, aluminiul doar suspectat). Nu numai metalul, dar şi natura sării metalice constituie un criteriu de apreciere a toxicităţii. În general toxicitatea creşte cu solubilitatea şi invers.Solubilitatea metalelor şi a compuşilor acestora în sucurile digestive şi sânge, diferă de solubilitatea lor în apă. Efectele acţiunii concomitente, ale metalelor toxice depinde de doză şi de durata de administrare. Unele metale încep să-şi exercite acţiunea lor dăunătoare abia după ce s-au acumulat în organism într-o cantitate suficientă, cantitatea nou ingerată adăugându-se la cea reţinută în organism, până cînd s-a acumulat o cantitate suficientă, ce declanşază boala (efect cumulativ întâlnit la plumb, mercur, cadmiu). Acţionând mereu pe aceleaşi ţesuturi, la un moment dat, acestea devin foarte sensibile, iar pătrunderea chiar a unor doze foarte mici de substanţă toxică declanşează procesul de intoxicaţie. Plumbul, rezultat din reziduurile industriale, din arderea carburanţilor şi din conductele de apă uzate, se depun pe legume, fructe şi iarba pe care o pasc vitele şi pătrunde în apa aşa zis “potabilă”, producând alterări sanguine, renale, neurologice, întârzieri în creştere, toate denumite: saturnism. Cadmiul, ajuns în/sau/pe produsele alimentare, determină leziuni renale, hepatice, persoanelor în vârstă, favorizează apariţia fracturilor osoase diverse(prin tulburările de calciu la nivelul oaselor), poate produce cancer de prostată şi pulmonar. Mercurul, rezultat din procesele industriale, ajunge-n organismul uman prin consumul de peşte, dar şi din amalgamul dentar(astăzi, fiind abandonat în ţările civilizate). În organismul uman, mercurul este responsabil de unele boli cardiovasculare, digestive, renale şi neurologice şi de unele reacţii alergice. Aluminiul, care se găseşte în scoarţa terestră, în diverse alimente cu adaos de aditivi alimentari, în alimentele preparate în vase din aluminiu, în băuturile ambalate în cutii sau în butelii de aluminiu; acumulat în cantităţi mari, afectează memoria şi comportamentul uman, favorizând apariţia unor stări depresive, a bolii Alzheimer, produce şi fragilizarea oaselor.

25. P o l u a r e a a l i m e t e l o r Surse şi căi de poluare • Poluarea alimentelor se poate face în funcţie de tipul de alimente: • cele vegetale prin intermediul : • - apei folosite la irigaţii (ape reziduale poluate); • - tratamentelor aplicate în agricultură; • - pulberilor elaborate de industrii prelucrătoare sau industrii • generatoare de energie (termocentrale pe bază de cărbune). • cele animale prin intermediul: • - consumului de furaje poluate; • - crustaceele, moluştele, peştii şiunele organe ale mamiferelor • prin capacitatea selectivă de a le acumula şi concentra. • Alte căi de contaminare,nu mai puţin importantesunt: • - în timpul transportului, depozitării, prelucrării; • - prin materialele auxiliare; • - prin apa folosită în procesele tehnologice.

27. Procesul de impurificare chimică a alimentelor exercită efecte, atât asupra alimentului (deci în ultimă instanţă tot asupra consumatorului) cât şi asupra sănătăţii celui, care consumă aceste produse. • Efectele asupra alimentelor constau în anumite modificări ale proprietăţilor organoleptice sau inactivări şi degradări de factori nutritivi: • modificări de aromă, de gust sau miros, în urma contaminării alimentului cu elemente odorante sau metalice din ambalaje şi utilaje; • inactivarea vitaminei C din sursele sau preparatele de legume sub influenţa urmelor impurificatoare de Cu, Fe; • cantităţile de SO2 folosite ca aditivi, acţionează distructiv asupra vitaminei B1; • aditivii oxidanţi distrug vitaminele A, C, E şi unele din vitaminele complexului B (B2, B6); • Dintre efectele asupra stării de sănătate cităm: • acţiunea alergizantă – consecinţa impurificărilor cu antibiotice, a ouălor, laptelui, impurificărilor cu unele conservante, antioxidandte, aromatizante etc.; • acţiunea antienzimatică (digestivă) care provoacă în primul rând tulburări de digestie şi modificări ale coeficientului de utilizare digestivă, consecinţă, a inactivării parţiale sau totale a unor enzime la acest nivel şi care sunt determinate de obicei de substanţele conservante introduse deliberat sau fraudulos în unele alimente; • acţiunea iritantă şi cheratinizantă la nivelul mucoaselor este consecinţa, prezenţei de obicei a unor substanţe conservante, oxidate sau aromatizante (formaldehide, acid salicilic, triclorură de azot, saliciliat de metil etc.); • acţiunea antienzimatică (specifică sau nespecifică) pe plan metabolic; pentru ilustrarea căreia se poate cita efectul, anticolinesterazic al unor ­ pesticide, efectul tiolopriv (inactivarea tiolenzimelor prin blocarea grupării SH), al metalelor grele, etc.; • acţiunea spoliantă şi stresantă prin intermediul solicitării permanente a mecanismelor de detoxifiere, a stocurilor de proteine labile de rezervă ca şi a stocurilor de purine. • Acest gen de efecte în metabolice, nu se traduc obligatoriu simptomatic, ci nu manifestări nespecifice, afectând potenţialul de reacţie al organismului, încetinesc ritmul de creştere, afectează capacitatea de reproducere, potenţialul imunitar al organismului etc. E F E C T E

28. C O N C L U Z I I • Modalitatea de a evita efectele nocive pe termen lung ale • poluăriialimentaţiei constă, pentru fiecare dintre noi, în a • consuma pe câtposibil numai fructe şi legume care nu au • fostsupuse în prealabil tratamentelor chimice şi de a mânca • numai carne produsă în ferme în care animalele sunt hrănite • strictnatural. • Să avem grijă să spălăm bine şi îndelung alimentele de • origine vegetală. • Să cumpărăm produse animale numai de la comercianţi • autorizaţi. • Majoritatea alimentelor trebuie supuse prelucrării termice, o • serie desubstanţe toxice putând fi astfel neutralizate, deşi, • chiar prin prelucrarea termică a alimentelor se pot produce • unele substanţetoxice, nocive organismului.

30. S U R S A http://christianferoviarul.blogspot.com/2008/09/poluarea-alimentelor-cu-metale.html http://www.armonianaturii.ro/Alimente-poluate-legal.html*articleID_319-articol http://www.ecomagazin.ro/nitratii-au-ajuns-in-farfurie http://www.jurnalul.ro/stire-bun-de-consum/si-mancarea-poate-fi-poluata-93912.html