Ce inseamna a avea o viata morala?

1. Ce inseamna a avea o viata morala?

2. Noţiunea de virtute • Cuvântul virtute nu are numai un înţeles moral. Deşi de cele mai multe ori prin virtute se înţelege o anumită purtare a noastră corespunzătore unor principii morale, alteori însa prin ea se înţelege numai o însuşire fizică sau psihică a unei persoane, însuşire ce exprimă ideea de tărie, de putere, de forţă. • La vechii greci, virtutea avea totdeauna un caracter concret: puterea lui Heracle, vitejia lui Ahile, frumuseţea Afroditei etc. Cel dintâi filosof care îi acorda virtuţii un înţeles abstract, este Platon. • In creştinism, noţiunea de virtute primeşte un înţeles mai deplin, şi totodata un înţeles moral prin excelenţă. Spre deosebire de conceptia antică, izvorul virtuţii creştine nu stă numai în puterile omeneşti, de aceea singură străduinţa creştinului nu poate da naştere la virtute, căci izvorul ei stă in harul divin. La harul divin se mai adaugă şi stăruninţa credinciosului, căci numai astfel se poate vorbi despre virtute. Aşadar, virtutea creştină izvorăşte deopotivă din harul divin şi puterile noastre.

3. Virtuţile cardinale • Virtuţile cardinale sunt o categorie de virtuţi a căror existenţă e cu mult mai veche decât creştinismul. Despre ele se vorbeşte şi în cartea Înţelepciunii lui Solomon. • În creştinism ele sunt cunoscute destul de timpuriu, fiind introduse pentru prima oara de Clement Alexandrinul, iar prin lucrarea Sfântului Ambrozie al Milanului De officiis ministrorum un adevărat manual de morală din evul mediu, ele au îmbrăcat haina creştinismului.

4. Virtuţile teologice • Virtutile teologice sunt pentru creştin mijloace suprafiresti pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu si a sta in mod permanent in legatura cu El. Fara aceste mijloace crestinul n-ar putea ajunge la desavarsire si nu si-ar putea implini scopul sau supranatural. Din acest motiv, viata crestina fara virtutile teologice ar fi un nonsens si o imposibilitate. • Virtutile teologice mai sunt numite de altii virtuti divine sau dumnezeiesti , virtuti suprafiresti sau supranaturale si virtuti insuflate. Dintre toate acestea cele mai potrivite numiri sunt de virtuti teologice si virtuti crestinesti.

5. Însuşirile virtuţilor teologice Fiind virtutile cele mai inalte, virtutile teologice se deosebesc de celelalte virtuti prin urmatoarele insusiri: • Virtutile teologice se revarsa asupra credinciosului prin lucrarea Duhului Sfant, o data cu harul sfintior dat crestinului prin Taina Sfantului Botez, deci crestinul primeste harul acestora mai inainte de a avea vreun merit personal • Ele nu izvorasc din puterile firesti ale credinciosului, ci sunt haruri date de Dumnezeu acestuia, pentru ajungerea scopului sau supranatural. • Fiind date cu haruri supranaturale, ele prin pacatele impotriva lor nu numai ca slabesc, dar raman virtuti incomplete, ori chiar dispar.

6. Importanţa şi ordinea virtuţilor teologice • Treimea virtutilor teologice constitie o unitate desavarsita in viata crestinului, ele fiind intr-o stransa legatura una cu alta. Pe Dumnezeu Il cunoastem prin credinta, si ne indreptam spre El ca spre obiectul cel mai inalt al aspiratiilor si nazuintelor noastre prin speranţa si ne unim cu El in modul cel mai deplin inca aici pe pamant prin iubire, putand sa ne atingem scopul nostru ultim: mantuirea.

7. Felurile virtuţilor • O împărţire a virtuţilor aflăm în filozofia greacă. Astfel la Socrate virtutea principală e înţelepciunea. De la Platon ne-a rămas împărţirea virtuţilor în înţelepciune, curaj, cumpătare şi dreptate. • Împărţirea virtuţii creştine se poate face ţinând seama de mai multe criterii. Astfel, daca ţinem seama de obiectul spre care se îndreaptă, precum şi de scopul lor, virtuţile se împart în virtuţi teologice, care au ca scop imediat pe Dumnezeu și în virtuți morale, care au obiect raporturile noastre față de semenii noștrii sau față de noi înșine si față de societate. La rândul lor virtuțile morale se împart în virtuți cardinale și virtuți derivate .

8. Bibliografie • Morală Creștină, Editura Renașterea, Cluj-Napoca 2006 • Teologie Morală Ortodoxă, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, BUCUREȘTI - 1980