Baltagul

1. Grupa nr. 4: Armășelu Elena DobrinLaura Dulcă Constantin Baltagul Caracterizarea personajelor secundare

2. Nechifor Lipan. Gheorghita Lipan Nechifor Lipan, personaj secundar, eroul absent în jurul căruia se organizeaza toate acțiunile, toate mișcările femeii, în căutarea adevărului despre omul dispărut. Gheorghiță Lipan, personaj secundar, fiul personajului absent pe tot parcursul operei, Nechifor, și al personajului principal, Vitoria Lipan.

3. Nechifor Lipan Portretul său fizicesterealizatprinintermediulcaracterizăriiindirecte, din amintirea soției: avea ”mustața groasă adusă a oală. La mustața aceeaneagrăși la ochiiaceia cu sprânceneaplecateși la toatăinfățișarea luiîndesatăși spătoasă”. El se contureazămai ales din memoriaafectivă a Vitoriei: “Așa-mi fusese drag în tinerețe Lipan, așa-mi este drag ș-acum, cândavemcopiimari cât noi ”.Din legendape care obișnuia să o spună la nunțiaflăm căNechifor era un muntean ca toțiceilalțimunteni - un om cu “inima ușoarășiblândă” căruiaîi plăcea săpetreacăși săbinedispunălumea la nunți. Prinintermediulenumerațiilor, autorulpovestește că soțulVitoriei “este un bărbatputernicșivoinic, harnicșipriceput într-ale oieritului”, care continua ocupațiamilenară a familiei sale - păstoritul. “Stânilei-au fostbine rânduiteșiciobaniiascultători. Bacii nu știaunumaiistorisiri, ciștiautainalapteluiacruși a brânzei de burduf.”

4. Trăsăturilefundamentale ale personajului le regăsimîn portretulcolectiv al oamenilor de la munte, pe care-l alcătuieștenaratorul : ”locuitorii aceștia de sub brad suntniște făpturi de mirare. Iuțișinestatornici ca apele, ca vremea, răbdatoriîn suferință ca și-n iernicumplite, fărăgrijiîn bucurii ca și-n arșitelelor de cuptor, plăcându-le dragosteasi bețiașidatinilelor de la începutullumii, ferindu-se de alteneamuriși de oamenii de la câmpieșivenind la bârlogullor ca fiara de codru, mai cu seamăstauei in fața soarelui c-o inimă ca din el ruptă: celmaiadesea se desmiardășilucește - de cântec, de prietenie. Așa siacelNechifor Lipan care acumlipsea”. El este un personaj emblematic. Chipulșifirealui Lipan se imbogățesc treptat, prinrelatările celorpe care oieruli-a cunoscutîn drumul său dupămioare. Astfel, la Bicaz, la han la Dorna, Vitoria află căNechifor era “obrazcunoscut”,”omvrednicșifudul”,”care nu se uita la parale, numai săaibătoatedupagustullui”; recunoscut după căciulabrumărie, oamenii spun căeste ”vrednicromân” și “meșter la vorbă”. El se dovedește un bărbatcurajos, “nu-iera frică de oamenii răi” șiaveapentru dânșii pistoaleleîncărcateîn desagi. Dar mai ales Vitoria ișisimtesufletul incălzit cândvorbește de Lipan : ”De hoți nu se temea, aveastăpânireasupralor”.

5. În toate locurile prin care a trecut Lipan, cei care l-au cunoscutvorbesc cu prieteniedespreomulcu căciulabrumărie” ca fiind”cinstit, plătindu-șidatoriile, iubitor de animale: a hrănit el cu mânalui un câinepe care-l avea. Mi-a plăcut șiasta. Au plătit cinstitce-aveau de plătit și s-au dus”.”Apoi, el a avut gust să-ifacă părintele o cetanieși-o aghiazmă să-istropeascaoile”, deoarece era un creștin adevărat și care era de părere ca Dumnezeu ii vaocrotimioareleastfel.” Nechifor Lipan se aseamănă cu ciobanașul din “Miorița” pentru că amândoisuntdoibacipricepuți, deținândtainele păstoritului, ce-șiiubescanimalele, darșipentru căîmpotrivalor se complotase, ceilalțidoiciobanași plănuindu-imoarteaîn perioadatranshumanței. Munteni cu sufletemari, lipsaloresteremarcatărepede de ceiiubițișiastfel mama/soțiaporneșteîn căutarea lui. Ceidoi dețin tainafilozofiei vieții pe pământ cât șide dincolo.

6. Gheorghiță Lipan Încă din expoziţiune, portretulbăiatuluiestefăcutîn mod direct, prindescriere, de cătreautor: ”Gheorghiţă era un flăcăusprâncenat ş-aveaochiiei. Nu prea era vorbăreţ, darştiasăspuiedestul de binedesprecelecelăsaseşicelecevăzuse. Avea un chimirnouşi-iplăcea, vorbind, să-şidesfacăbondiţaînflorităşisă-şicufundepalmeleînchimir. Întorcea un zâmbetfrumos ca de fatăşiabiaîncepeasă-iînfierezemustăcioara.” Din aceastădescrierededucemcăavea 17 ani, deci era la vârstatrecerii la maturitate. Eroul era un flăcăusprâncenatşisemăna cu mama saavândochiicăprui. De asemeneaavea un zâmbetfrumos.Gheorghiţăaparecaracterizatşi indirect, prinfaptele sale: “iaroilesuntbine, sănătoase (…) şinoi din milaluiDumnezeu, asemenea; şivremea-iîncăbunăşi mi-idor de casă. Sărutmânamamă, sărutmânatată.” Erarespectuos cu părinţiişiaveacredinţăînDumnezeu, așa cum aceştia l-au educat. El era sensibilşiataşat de familie. Prinmonologul interior, ce-l caracterizează tot indirect: “femeile-s maiviclene (…); ele-s maiiscusite la vorbă, iarbărbaţiiîsmaitari de virtute”, deducemcă se simte inferior femeilor, deoarece o vedepe mama saatât de hotărâtă. Băiatul se vedeobligatsăexperimentezesituaţiidificileşisă se maturizezeînainte de vreme.

7. Gheorghiță este construit pebazauneirelații antitetice, remarcându-se fireasfioasă, nesigură, inocentă, evidențiatăprinpasajeleacordatedescrieiriicopilărieisale, in opozițiecuspirituldecisivși maturitateaVitoriei. Astfel, apatia si melancoliabaiatuluireies indirect din gândurile sale, dar femeia ii acordăun sprijin moral, menționând cătrebuie săuiteframântărilecopilărești și să se maturizeze(« Ințelege căjucăriileau stat. De acutrebuie să te arați bărbat »).. Peparcursuldrumuluiinițiatic, Gheorghițăevoluează, transformându-se treptatîn adult. La început, teama de necunoscut si pregătireapsihicăîncănedezvoltatăîl determină să păstrezeo relațiefoartestrânsăcumama sa, bazatăpe respect și ascultare. Momentul care încheieseriatemerilorcopilărești și marcheazăpunctul culminant al evoluțieisale este descoperireacadavrului lui Nechifor. Șoculacestuievenimentîi provoacăemoții puternice, care se concentreazăîntr-un profundconflictinterior. Trăirilehaotice, contradictoriigenerate de acestconflict nu și le poatestăpâni, reieșinddincaracterizareadirectăstarea sa confuză("Flăcăul păreacutotulzăpăcit[...] Plângea ca un copilmic, cuochiimititei si buzelerăsfrânte").

8. Odatăcudepășireaacestei situații, marcantepentru viața sa, fapteledinfinalulopereiînfățișeaza un noupersonaj: prinputereași dinamismulgeneratedindorința de dreptate, Gheorghița reușește să-și asumeresponsabilitatea răzbunării tatălui său. Astfelacționează ca un matur, lovinducigașulcubaltagulcu care crimafusesecomisă, însădin față, reieșind indirect hotărârea sa (« feciorulmortuluisimți în el crescând o putere mai mare și mai dreaptădecât cea a ucigașului »). El plecase un copil, însăexperiența pe care o capătăde-alungul călătorieiîl transformăîntr-un bărbatcapabil nu numai să facădreptate ci și să ducă mai departepovaragospodăriei. Modalitățile de caracterizare ale personajuluisunt multiple, folosindu-se descriereapentruportretulfizicși moral, dialogul, pentrucarcterizarea făcută de celelaltepersonaje, monologulinterior, • de undereies gândurileși sentimentele sale și narațiuneapentru a fi evidențiatportretul moral indirect dinfaptele sale. • Naratorul are o atitudineobiectivă față de personaj, păstrându-și caracterul omniscient, deși îi atribuie diverse însușirisau pare să-i exprime aparent gândurile.

9. Bibliografie Literatura română pentru elevii de gimnaziu, Mariana Badea, Mariana Negru; Limba română, manual pentru cls. a VIII-a, Ed. Humanitas; Scriitori români, Doina Ruști; http://ro.wikipedia.org/wiki/Baltagul .