180 likes | 449 Views
VEGETA ŢIA LEMNOASĂ DIN PĂDURILE ROMÂNIEI. Larix decidua (larice, zadă). specie europeană, cu areal fragmentat şi localizat pe teritorii montane arbore de talie mare (atinge până la 50-60m), cu înrădăcinare puternică tulpina dreaptă, bine elagată, frecvent arcuită sau îngroşată la bază
E N D
Larix decidua (larice, zadă) • specie europeană, cu areal fragmentat şi localizat pe teritorii montane • arbore de talie mare (atinge până la 50-60m), cu înrădăcinare puternică • tulpina dreaptă, bine elagată, frecvent arcuită sau îngroşată la bază • coroana rară, luminoasă, conică şi îngustă • scoarţa cenuşie (conţine tanin) cu ritidom gros, crăpat longitudinal
Larix decidua (larice, zadă) • lujerii lungi sunt subţiri, flexibili, pendenţi, gălbui iar cei scurţi negricioşi, având un mugure terminal • frunzele aciculare, caduce, de culoare verde deschis vara şi gălbui toamna, aşezate spiralat pe lujerii lungi şi în smocuri pe cei scurţi • florile unisexuat monoice, apar odată cu frunzele • conurile mici, scurt ovoide sau sferice • seminţele mici, concrescute cu o aripioară, nu au pungi de răşină
Larix decidua (larice, zadă) • specie de lumină, repede crescătoare, realizează, în staţiuni fertile, creşteri de până la 9mc/an/ha • lemnul foarte elastic, dens, greu, durabil în aer şi apă, frumos colorat • conţine răşină din care se extrage ulei de terebentină • are multiple utilizări (construcţii civile şi navale, industria mobilei, decoraţiuni interioare, etc.) • laricele îndeplineşte funcţii protective complexe
Pinus sylvestris (pin silvestru) • are o largă răspândire în emisfera nordică • în postglaciar era specia predominantă în cadrul răşinoaselor, treptat pierzând teren în favoarea molidului • în prezent ocupă suprafeţe relativ restrânse (circa 9.000 de hectare) • este utilizat cu precădere în reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate
Pinus sylvestris (pin silvestru) • arbore de mărimea a-Ia, cu înălţimi cuprinse între 25m şi 40m • temperament pronunţat de lumină, cu coroane transparente • înrădăcinarea, de la superficială în turbării sau pe stâncării, până la profundă pe solurile nisipoase • tulpina mai puţin dreaptă, pierzându-şi rectitudinea în partea superioară • scoarţa dezvoltă un ritidom de culoare roşie spre cărămizie
Pinus sylvestris (pin silvestru) • coroana la început piramidală, la maturitate căpătând formă neregulat ramificată • fructifică devreme, cu o periodicitate de 3-5 ani • conurile scurt pedunculate, ovo-conice, brune cenuşii • ajung la maturitate în al doilea an • creştere viguroasă în tinereţe, sensibil la doborâturi de vânt şi la atacuri de patogeni • lemn cu duramen roşiatic şi conţinut ridicat de răşină • utilizări în construcţii, minerit, mobilă, tâmplărie, decoraţiuni interioare, etc.
Pinus sylvestris (pin silvestru) • arborele cu cea mai mare amplitudine ecologică dintre răşinoasele din România • suportă în bune condiţii gerurile şi arşiţele prelungite • adaptabil la umiditate şi tolerant faţă de condiţiile edafice • exigenţele climato-edafice modeste îl recomandă ca o specie pionieră tipică (după mesteacăn şi plop tremurător)
Pinus nigra(pin negru, pin austriac) • arbore de talie mare, atingând înălţimi de până la 40m şi înrădăcinare puternică • coroana piramidală, deasă, devine frecvent tabulară • scoarţa cenuşie, cu ritidom negricios, adânc crăpat • lujerii bruni cenuşii sau negricioşi, foarte groşi • frunzele aciculare, perene (4-6ani) cuprinse câte două la bază, într-o teacă • fructifică la 2-3 ani, conurile ovoid-conice, brun gălbui, lucitoare
Pinus nigra(pin negru, pin austriac) • maturaţia conurilor este bianuală • lemnul trainic, puţin elastic, bogat în răşină, cu duramen roşu-brun destul de lat • calitatea acestuia inferioară celui de pin silvestru • se foloseşte în telecomunicaţii, construcţii, minerit, etc. • este o excelentă specie folosită în reconstrucţia ecologică a terenurilor cu fenomene de degradare
Fagus sylvatica(fag) • specia cu cea mai largă răspândire, în suprafaţa pădurilor României, ocupând 1.985 mii hectare (31,% din total) • în Europa, ocupă o suprafaţă de peste 14 milioane de hectare (7-8% din total) • are nevoie de un nivel al precipitaţiilor superior cotei de 750 mm şi o umiditate atmosferică ridicată (peste 70%) • preferă soluri neutre, carbonate până la acide, profunde
Fagus sylvatica(fag) • realizează dimensiuni semnificative (înălţimi de până la 40-45 m şi diametre maxime de 2m) • rădăcina fagului este pivotantă, ulterior, pe măsura creşterii şi dezvoltării, desfăcându-se în numeroase ramificaţii • trunchiurile cilindrice, drepte, perfect curăţate de crăci pe lungimi apreciabile • coroana are forma ovoidă îngustă la exemplarele din interiorul arboretelor şi mult dezvoltată la cele izolate.
Fagus sylvatica(fag) • scoarţa este netedă, cenuşiu albicioasă, cu pete, fără ritidom • frunzele alterne, scurt peţiolate, eliptice, pieloase, pe faţă verde întunecat, pe dos verde gălbui • fructul (jir) este achenă cu trei muchii, brun roşcată, de 1-1,5cm • miezul acestuia este comestibil ce conţine, în procent de 15-17% un ulei gras, nesicativ şi o substanţă toxică, numită fagină • achenele sunt dispuse de regulă câte două, într-un involucru fructifer lemnos, de forma unei cupe
Fagus sylvatica(fag) • lemn de calitate excepţională, cu multiple utilizări (mobilier, parchet, furnire, combustibil, etc.) • importanţă silviculturală (specie de amestec, rezistenţă la boli şi dăunători, amelioratoare de sol, etc.) • funcţii protective (drenarea şi stabilizarea solului, reţinerea apei din precipitaţii, efect sanitar şi estetic, etc.)
Quercus petraea (gorun) • areal extins, în zonele temperate şi subtropicale din emisfera boreală • la noi se găseşte aproape exclusiv în zona de deal • este mai puţin adaptat la climatul continental excesiv, cu ierni aspre şi amplitudini mari de temperatură • specie de lumină, cu sensibilitate mai mare decât stejarul pedunculat • are caracter mezofil mai accentuat decât celelalte specii de cvercinee • prezintă ecotipuri climatice distincte
Quercus petraea (gorun) • arbore de talie mare, atingând până la 40-50 m înălţime • înrădăcinare pivotant trasantă, cu rădăcini viguros dezvoltate • tulpini drepte până spre vârf, cilindrice, bine elagate • ritidom cenuşiu închis, îngust brăzdat, cu un conţinut de 10-20% tanin • coroana globuloasă, bogată, cu ramuri evident ascendente • frunzele, ca şi mugurii, sunt îngrămădite spre vârful lujerilor
Quercus petraea (gorun) • fructifică la vârste înaintate (în masiv după 60 de ani), cu o periodicitate de 6-8 ani • florile sunt unisexuat-monoice şi apar în lunile aprilie-mai • fructele sunt grupate câte 2-5, au 1,5 – 2,5cm lungime, formă caracteristică ovoid-elipsoidală şi poartă denumirea generică de ghinde • maturaţia seminţelor este anuală
Quercus petraea (gorun) • are creşteri active după 20-30 de ani, realizând, în staţiuni favorabile, creşteri de până la 8 mc/an/ha • se regenerează relativ uşor pe cale naturală (generativ sau vegetativ) • longevitatea gorunului atinge 600-700de ani • lemnul este foarte valoros, cu multiple utilizări (tâmplărie, industria mobilei, construcţii, etc.) • funcţii protective