CAP. 6. POTEN ŢIALUL TURISTIC

1. CAP. 6.POTENŢIALUL TURISTIC 6.1. Conţinutul şi structura potenţialului turistic 6.2. Principalele atracţii turistice ale României 6.2.1. Potenţialul turistic natural 6.2.2. Potenţialul turistic antropic 6.3. Valorificarea potenţialului turistic al României

2. 6.1. Conţinutul şi structura potenţialului turistic • Potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea călătorilor. • Atracţiile turistice au o sferă de cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc impresie, incită la călătorie. Se apreciază că noţiunea de atracţie defineşte cu precădere latura afectivă a diferitelor componente ale potenţialului. • Resursele turistice acoperă o prolematică mai largă. Pe de o parte, noţiunea este utilizată pentru a desemna motivul de vizitare şi, în acest caz, se referă atât la atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare, la implicaţiile de ordin economic asupra turismului iar, pe de altă parte, este folosită pentru a defini mijloacele, sursele necesare desfăşurării activităţii turistice, respectiv resurse naturale, materiale, umane şi financiare. • Fondul turistic reprezintă totalitatea resurselor naturale şi culturale cu destinaţie turistică.

3. Clasificarea atracţiilor turistice (potenţialului) • După conţinutul lor: • Atracţii naturale – reprezintă ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural (relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente ale naturii, rezervaţii, etc.) • Atracţii antropice – creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemnte de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-economice, socio-demografice etc. • După gradul de polarizare: • Resurse concentrate • Resurse dispersate • Într-o abordare mai complexă, dar păstrând în esenţă acelaşi criteriu al răspândirii în teritoriu: • Atracţii nodale (se concentrează pe o arie teritorială mai restrânsă şi sunt pretabile în principal, pentru turismul de sejur) • Atracţii liniare (de-a lungul unui circuit sau de-a lungul coastelor, destinate turismului itinerat) d)După valoare (originalitate şi unicitate): • Resurse unice (rare şi originale) la scara întregii planete; • Resurse de creaţie – originale dar înregistrându-se în mai multe zone – oraşe, cetăţi, parcuri naţionale • Resurse atractive – comune celor mai multe zone turistice ale lumii (plaje întinse, peisaje deosebite, mări liniştite, manifestări culturale)

4. Structura potenţialului turistic • Potenţialul antropic: • Socio-demografic: aşezări umane: - localităţi urbane - sate (turistice) • Tehnico-economic: - construcţii contemporane - unităţi economice • Instituţii şi evenimente cultural-artistice: - muzee şi case memoriale - instituţii cultural-artistice - evenimente • Atracţii cultural-artistice: - vestigii istorice şi monumente de artă: - vestigii arheologice, cetăţi, castele - monumente istorice şi de artă - etnografie şi folclor: - arhitectură populară - creaţie şi tehnică populară, meşteşuguri - obiceiuri, tradiţii, manifestări folclorice • Potenţialul natural: • Relief • Climă • Hidrologie • Floră • Faună • Monumente naturale

7. 6.2. Principalele atracţii turistice ale României 6.2.1. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL RELIEFUL - exprimat printr-o paletă generoasă de forme: munţi, dealuri şi podişuri, câmpii, chei şi defilee, fâşie de litoral, deltă etc. – oferă condiţii pentru o complexă exploatare turistică. Munţii Carpaţi acoperă o treime din suprafaţa ţării şi se impun ca zonă turistică importantă prin: - diversitate peisagistică, asociată structurilor geologice şi tipurilor de relief precum şi alternanţei unităţilor montane cu cele submontane şi depresionare; - accesibilitate, datorită poziţiei centrale, configuraţiei, faptului că sunt străbătuţi de numeroase văi şi cursuri de râuri, altitudinii mai reduse; - potenţialul speologic bogat: peste 10.000 de peşteri - complexitate – varietatea formelor de relief, asociată cu prezenţa unei bogate reţele hidrografice, fond cinegetic, domeniu schiabil, aşezări umane, oferind posibilitatea practicării celor mai diverse forme de turism: drumeţie, alpinism, schi, odihnă, vânătoare şi pescuit, cercetare ştiinţifică.

8. Zona dealurilor subcarpatice şi podişurilor, deşi mai modestă din punctul de vedere al potenţialului, se impune atenţiei în special prin bogăţia şi varietate resurselor balneare (cu peste 200 de localităţi ce dispun de factori naturali de cură, cu resurse ce pot fi utilizate în tratarea a 14 tipuri de afecţiuni). Între elementele potenţialului balnear se remarcă: - apele minerale şi termale - lacuri terapeutice - nămoluri terapeutice - emanaţii naturale de gaze terapeutice de tipul mofetelor şi solfatarelor specifice munţilor vulcanici - salinele - aeroionizarea • Zona de câmpie se înscrie în circuitul turistic cu puţine atracţii naturale, reprezentate de vegetaţie (areale forestiere şi floră specifică), fond cinegetic şi piscicol, reţea hidrografică (râuri şi lacuri) şi resurse balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale, bioclimat)

9. Litoralul prezintă o mare varietate de atracţii, oferind condiţii pentru o gamă largă de forme de turism: cură heliomarină, sporturi nautice, odihnă şi recreere, tratament balneo-medical, cercetare ştiinţifică. Dintre elementele sale definitorii se impun, prin valoarea lor, plaja, apa de mare, bioclimatul marin, resursele balneare, vegetaţia. • Delta Dunării reprezintă prin suprafaţă (4.375 kmp împreună cu sistemul lagunar Razim-Sinoe), alcătuire (o reţea densă de canale, gârle, bălţi şi lacuri alternând cu uscatul – grindurile), varietate şi originalitate peisagistică şi faunistică, una dintre cele mai valoroase şi complexe zone turistice din ţara noastră. Printre componentele sale de mare atracţie se numără: • Plajele întinse, în zona litorală • Prezenţa dunelor de nisip • Vegetaţie de mare varietate • Faună piscicolă şi ornitologică, cu multe specii ocrotite • Fond cinegetic şi piscicol bogat şi variat Delta Dunării are statutul de rezervaţie a biosferei.

10. HIDROGRAFIA – definită de o vastă reţea de râuri de graniţă (Dunăre, Prut, Tisa) şi interioare (Olt, Argeş, Mureş, Siret, Jiu, Someş, Târnave) şi debitul acestora, de numeroasele lacuri naturale de factură foarte diversă şi situate pe toate treptele de altitudine, de varietatea apelor subterane, constituie o remarcabilă atracţie turistică. • CLIMA – ca element component al potenţialului turistic natural, contribuie, pe de o parte, la crearea ambianţei favorabile călătoriilor, în general, prin valorile de temperatură înregistrate, regimul eolian şi pluviometric şi, pe de altă parte, constituie un motiv special de deplasare. Este vorba de calitatea sa de factor de cură (climat excitant-solicitant în zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş şi tonic-stimulent în zonele montane), climatologia fiind un mijlc terapeutic eficient în cazul multor afecţiuni, şi de element indispensabil practicării unor sporturi. • VEGETAŢIA – este şi ea un factor de stimulare a călătoriilor turistice; reprezentată prin pajişti, arborete, areale forestiere – valoroase prin suprafeţele pe care se întind, bogăţia şi varietatea speciilor, distribuţia teritorială – ca şi prin existenţa unor specii deosebite, rare, monumente ale naturii, vegetaţia are o multiplă funcţie turistică (cercetare ştiinţifică, organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă, odinhă, recreere, tratament). • FAUNA – are, din punct de vedere turistic, importanţă cinegetică, estetică şi ştiinţifică. Fondul cinegetic şi piscicol, prin bogăţia şi varietatea speciilor, densitatea, valoarea trofeelor reprezintă principala atracţie pentru turismul de vânătoare şi pescuit sportiv.

11. 6.2.2. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC • România dispune de un bogat şi valoros potenţial antropic, rezultat al istoriei de peste două milenii a poporului nostru în acest spaţiu geografic. • Vestigiile arheologice sunt numeroase, de factură diversă, de mare valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia poporului nostru, cât şi pentru cele universale: • Cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre • Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei • Cetăţile (castrele romane) • Cetăţile medievale • Monumentele istorice, de artă şi arhitectură, de o mare varietate, datând din perioade istorice diferite şi reflectând evoluţia culturii şi civilizaţiei autohtone şi influenţele diferitelor culturi ale lumii cu care au intrat în contact: • Mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina, în stilul arhitectonic moldovenesc, cu influenţe bizantine şi gotice • Bisericile de lemn din Maramureş, construite în sec. XVIII, în stilul arhitecturii populare specifice zonei • Biserici şi cetăţi ţărăneşti fortificate din Transilvania şi Oltenia • Castele şi palate • Edificii religioase, monumente şi statui

12. Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice găzduite în principalele centre urbane ale ţării, reflectă intensitatea vieţii spirituale, tradiţia şi modernismul în cultură: • Edificiile unor instituţii culturale • Reţeaua de muzee şi case memoriale • Evenimente culturale (festivaluri, expoziţii, târguri, serbări) • Arta şi tradiţia populară, prin specificul său, originalitate, bogăţie şi varietate, reprezintă un motiv inedit de călătorie. Între elementele de această factură, care generează fluxuri turistice, se evidenţiază: • Arhitectura şi tehnica populară ce reflectă specificul diferitelor zone • Creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi artizanat, muzica, dansul, portul, creaţia literară • Manifestări tradiţionale de genul serbărilor populare, târguri, festivaluri • Construcţii tehnico-economice de atracţie turistică: amenajări hidroenergetice, canale de navigaţie şi ecluze, drumuri, poduri, viaducte, porturi, etc. • Pe lista motivelor de călătorie mai pot fi înscrise localităţile urbane sau rurale, atractive pentru arhitectura specifică sau pentru valorile de artă, cultură, civilizaţie pe care le găzduiesc.

13. 6.3. Valorificarea potenţialului turistic • Deşi evaluarea gradului de valorificare a potenţialului turistic este o problemă dificilă, necesitând luarea în calcul, pe lângă elementele obiective şi a unor aspecte subiective, greu de cuantificat şi exprimat cantitativ, o imagine concludentă se poate obţine comparând atracţiile existente cu dostările turistice şi intensitatea cererii. • Apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor şi structurii echipamentelor şi, respectiv, ai circulaţiei turistice, se poate determina în mare măsură, gradul de valorificare. Sunt utile şi comparaţiile internaţionale, dar şi elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura şi calitatea serviciilor oferite. • În România se remarcă, pe de o parte, investiţii făcute pentru realizarea unor zone turistice de valoare, recunoscute şi apreciate, dar şi rămânerea în afara circuitului turistic a unor perimetre de mare atracţie. Insuficienţe avem şi în ceea ce priveşte diversitatea formelor de turism sau calitatea serviciilor oferite. • Studiile de evaluare atestă un grad de valorificare modest, de 20-30%.

14. Litoralul, prin calităţile sale fizico-geografice îl situează printre cele mai atractive zone, turismul de cură heliomarină bucurându-se de interesul unor segmente largi de vizitatori autohtoni şi străini. Această zonă a beneficiat de cele mai mari investiţii turistice, concretizate în circa 116.000 locuri de cazare, în aproape 800 de unităţi concentrate în 12 staţiuni, distribuite pe aproape 120 km zonă costieră. Litoralul ocupă în prezent primul loc în privinţa echipării cu 42,6% din totalul locurilor existente în România şi înregistrează cel mai înalt grad de valorificare – cca 80%. • Delta Dunării, faţă de valoarea de excepţie a potenţialului, echiparea este modestă, circa 2000 de locuri de cazare în 98 de unităţi, ceea ce reprezintă 0,7% din total, din care numai o treime în delta propriu-zisă, restul în zonele limitrofe. • Zona dealurilor şi podişurilor, destinată cu prioritate turismului balnear se carcaterizează printr-un nivel mediu spre slab de valorificare. Din circa 230 de localităţi, identificate cu factori naturali de cură, numai 20 sunt de interes naţional – echipate adecvat cu mijloace de cazare şi instalaţii de tratament -, din care doar 13 recunoscute şi apreciate pe plan internaţional.

15. Zona montană, deşi reprezintă o destinaţie de vacanţă în tot cursul anului, este mai puţin pusă în valoare, comparativ cu celelalte zone. Analiza indicatorilor ilustrează o slabă echipare turistică – 32.233 locuri de cazare în 973 unităţi, ceea ce reprezintă 11,2% din total (în anul 2006). Corespunzător acestor dotări au beneficiat de servicii de cazare în zona montană 16,5% din turiştii români şi 8,9% din cei străini. Un alt aspect ce caracterizează modul de punere în valoare a potenţialului turistic în zona montană este concentrarea foarte puternică a dotărilor şi activităţilor. • Arealul constituit din localităţile urbane reşedinţă de judeţ şi alte aşezări (urbane şi rurale) reprezintă zona predilectă desfăşurării turismului cultural (aici se concentrează o mare parte din resursele antropice) şi de afaceri.Această zonă beneficiază de o echipare ceva mai bună, peste 40% din totalul locurilor de cazare, multe dintre ele în unităţi hoteliere de confort superior – 3 şi 4 stele. În ce priveşte circulaţia turistică, această zonă receptează 40% din turiştii români şi peste 70% din cei străini, ceea ce permite aprecierea existenţei unei bune valorificări.

16. Moldova de Nord, Bucovina sau Țara de Sus a Moldovei - este renumitã pe plan internațional prin mãnãstirile și bisericile sale – Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor, Arbore, Dragomirna, Putna etc.; Maramureș - Oaș - perimetrul respectiv reprezintã una dintre cele mai originale zone istorico-etnografice ale țãrii. Bisericile de lemn, porțile masive, au înscrustãri originale și ornamente variate, ceramicã cu motive decorative dacice (Vama-Oaș); Zona Oltenia se constituie ca o zonã turisticã importantã, situatã între Carpații Meridionali și Dunãre; Zona Transilvania - sub acest nume este cunoscutã, încã din vremea cuceririi romane, regiunea geograficã din România cuprinsã în interiorul arcului carpatic; Moldova Centralã - este provincia istoricã româneascã situatã la est de Carpații Orientali; Dunãrea - a constituit încã din antichitate o arterã de comunicaþie, pe apele fluviului sau pe uscat, între Europa Centralã și Peninsula Balcanicã; Banatul - strãveche vatrã de locuire și de culturã româneascã, este situat în sud-vestul României, între Dunãre, Mureș și lanțul Carpaților Meridionali.

17. DATE STATISTICE Sursa: INS, Turismul României, Breviar statistic 2012