Dezvoltarea economică

1. Modelele actuale de producţie şi consumDezvoltarea economicăDezvoltarea rapidăInegalităţi Acuzaţii la adresa creşterii economice Provocările dezvoltării durabile

2. Dezvoltarea economică

3. Dezvoltarea economică • De regulă, prin dezvoltare economică se înţelege îmbunătăţirea sistematică, de durată şi la nivel de masă, a condiţiilor materiale de viaţă, adică a condiţiilor din sfera consumului: - hrana - îmbrăcămintea - locuinţa - dotarea locuinţei - mijloacele de transport - comunicaţiile - accesul la diferite servicii etc. • Putem defini dezvoltarea economică şi ca pe un proces având drept rezultat: - creşterea sistematică a productivităţii muncii sau - în condiţiile în care se măreşte şi numărul de angajatori (sau de ofertanţi de locuri de muncă), creşterea numărului de locuri de muncă productive.

4. Cele 4 dimensiuni ale dezvoltării economice: • nivelul iniţial de dezvoltare (dat, de exemplu, de venitul pe locuitor) sau nivelul existent atunci când începem sădeterminăm ritmul de dezvoltare; • capitalul uman sau nivelul instrucţiei şi pregătirii profesionale aoamenilor; • condiţiile economice interne sau structura economiei; • conjunctura economică externă.

5. Dezvoltarea rapidă

6. Un sistem este capabil să se dezvolte rapid atunci când: • întreprinderile libere şi oamenii liberi au posibilitatea de a-şi planifica activitatea pe termen lung (stabilitate politică, legislativă şi monetară); • rezultatul activităţii economice depinde în cel mai înalt grad de libera iniţiativă, de utilizarea eficientă a resurselor, de munca făcută aşa cum trebuie şi nu de presiunea pe care o exercită diverse grupuri (absenţa intervenţiei specifice a statului în anumite domenii, adică o economie nebazată pe privilegii de grup, birocraţie etc.); • obiectivele pe termen lung, adică investiţiile, nu sunt sacrificate în favoarea consumului imediat, deci nu se consumă „propriul viitor”, adică profitul întreprinderii. Drept urmare, cea mai mare parte a veniturilor curente se reinvestesc, ceea ce duce la o creştere a capitalului productiv şi, prin urmare, a veniturilor reale; • deciziile cu privire la investiţii şi la producţie sunt corecte, iar avuţia acumulată în timp este folosită adecvat în scopul producerii unor bunuri cât mai rentabile economic.

7. Bazele dezvoltării rapide sunt asigurate atunci când există: 1. Stabilitate macroeconomică (inflaţie scăzută şi monedă convertibilă puternică) 2. Piaţă liberă şi concurenţă 3. Economie preponderent privată (economie în care predomină regimul liberal al iniţiativei (libertatea creării diverselor tipuri de întreprinderi, inclusiv a celor private)) 4. Orientarea către lumea exterioară, nu izolare de restul lumii 5. Sistem funcţional de instituţii financiare şi bancare, diverse fonduri de investiţii, burse de valori etc. 6. Piaţă a muncii elastică şi relaţii de muncă propice dezvoltării (context economic în care profiturile întreprinderilor să fie apărate de presiunea salarială (cu salarii care cresc într-un ritm mai rapid decât productivitatea muncii) şi să poată fi reinvestite) 7. Proporţie relativ scăzută a impozitelor şi a cheltuielilor bugetare în raport cu venitul naţional 8. Stabilitate politică

8. Ţările se deosebesc foarte mult prin forma determinanţilor instituţionali ai dezvoltării, iar diferenţele dintre ţări sunt legate de ritmul procesului de dezvoltare pe termen lung. • Cu cât factorii din categoria „bazelor dezvoltării” sunt mai numeroşi, cu atât dezvoltarea este mai rapidă.

9. Inegalităţi

10. Inegalităţi Inegalitatea şanselor şi inegalitatea situaţiilor Se impune a fi subliniată diferenţa între lipsa egalităţii în privinţa şanselor şi lipsa egalităţii situaţiilor (permanente). • Inegalitatea şanselor = o deviere de la o stare ideală: cea în care oamenii cu capacităţi intelectuale şi trăsături de caracter similare ar avea şanse similare de a realiza planuri de viaţă similare. • Inegalitatea situaţiilor = are deopotrivă un aspect economic (averea, venitul) şi unul neeconomic (ex: puterea: capacitatea de a exercita o influenţă asupra situaţiei şi activităţii altor oameni)

11. Inegalităţi Inegalităţile şi percepţia lor • Inegalităţile obiective (de pildă diferenţele de venituri exprimate prin indicatori statistici convenţionali) nu pot fi identificate pe temeiul percepţiei sociale a inegalităţii, care depinde în mare măsură de transparenţa distanţei dintre polii sărăciei şi bogăţiei. • La rândul său, această transparenţă este condiţionată de caracterul mass media, liber sau controlat politic, ca şi de statutul proprietăţii private prevăzut de lege şi de posibilitatea ca efectele „de consum” ale acesteia să fie expuse public.

12. Acuzaţii la adresa creşterii economice

13. Tipul de creştere economică postbelică este acuzat de faptul că: 1. A poluat mediul şi a afectat sănătatea oamenilor 2. A antrenat şi încurajat risipa şi a epuizat rezervele cunoscute 3. A frustat lumea a treia, adâncindu-i decalajele faţă de cea a bogaţilor 4. A creat iluzia bunăstării printr-o statistică mincinoasă 5. A pervertit valori recunoscute şi a redus individul la o singură dimensiune: homo oeconomicus

14. 1. A poluat mediul şi a afectat sănătatea oamenilor Problema poluării mediului a fost şi a rămas un subiect generos de dispută teoretică şi iniţiativă politică • Mediul şi poluarea se pretează unei abordări filosofico-etice • Poluarea înseamnă un rău produs mediului • Poluarea este un fenomen concret şi, în cea mai mare măsură, măsurabil • Prin ea însăşi, dezvoltarea nu este opusă mediului (deci nu orice tribut pentru poluare trebuie plătit de către dezvoltare)

15. 2. A antrenat şi încurajat risipa şi a epuizat rezervele cunoscute 1. O critică are în vedere tarele capitalismului ca mod de viaţă şi organizare a economiei şi societăţii ( → risipa) 2. O critică instituţionalizată, alarmist-constatativă, bazată pe statistici (Rapoartele Clubului de la Roma: Limitele creşterii, de ex.) 3. O critică ştiinţifică, interdisciplinară (Roegen, Nicolae Georgescu) “Legea entropiei: energia disponibilă se transformă continuu în energie nedisponibilă până când dispare complet”

16. 3. A frustat lumea a treia, adâncindu-i decalajele faţă de cea a bogaţilor • Împărţirea lumii între bogaţi şi săraci nu este de dată recentă • Decalajele dintre cele două lumi, în loc să se atenueze, se adâncesc • Încercând să iasă din impas, să ardă etapele şi să se modernizeze rapid, ţările slab dezvoltate s-au ruinat • Odată cu transferul (fără succese notabile) a tipului de creştere economică, s-a produs şi un transfer cultural

17. 4. A creat iluzia bunăstării printr-o statistică mincinoasă “Reuşita” calculată doar cu PIB este o amăgire statistică deoarece: • Nu orice creştere a PIB poate fi identificată cu un plus de bunăstare • PIB maschează repartiţia veniturilor • O mare parte a serviciilor gratuite, care nu fac obiectul pieţei, nu sunt luate în considerare la calculul PIB • Comparaţiile între ţări sunt denaturate de modul de transformare a venitului naţional exprimat în moneda indigenă în mărime comparabilă exprimată în dolari

18. 5. A pervertit valori recunoscute şi a redus individul la o singură dimensiune: homo oeconomicus • Modelul capitalist de creştere economică a fost şi este considerat a fi cel mai performant din câte s-au cunoscut (“omenirea n-a inventat ceva mai bun”) • Modelul de creştere economică postbelic este reflectarea unui anumit model de gândire, un model care a “scos” economia din sistem, lăsând în plan secund socialul,politicul, culturalul etc. • Omul însă este nu doar economic ci şi social, cultural, biologic.

19. Provocările dezvoltării durabile

20. Marile provocări ale dezvoltării durabile 1. Constrângerea demografică 2. Constrângerea tehnică 3. Echitate şi compensare intra şi intergeneraţii 4. Eficienţa 5. Economia mediului

21. 1. Constrângerea demografică • Numărul • Structura • Sănătatea populaţiei “Ce număr de populaţie poate suporta planeta?” Creşterea populaţiei este, în acelaşi timp: - cauză şi - consecinţă a progresului economic.

22. 2. Constrângerea tehnică • “Care este nivelul maxim posibil al producţiei ce se poate realiza, în condiţiile date ale progresului tehnic, fără a afecta echilibrul mediului ?” • Se evidenţiază o relaţie “triunghiulară” între: - dezvoltare - poluare şi - progres tehnic

23. 3. Echitate şi compensare intra şi intergeneraţii • Echitate între generaţii • Echitate intrageneraţii • Compensare între generaţii

24. 4. Eficienţa • Profitul nu este totul Bibliografie: Ion POHOAŢĂ, Strategii şi politici europene de dezvoltaredurabilă, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Centrul de Studii Europene