1 / 52

DC:0-3

DC:0-3. CLASIFICAREA DIAGNOSTICĂ A SĂNĂTĂŢII MENTALE ŞI A TULBURĂRILOR DE DEZVOLTARE ALE COPILĂRIEI TIMPURII DE LA 0 LA 3 ANI: DC:0-3. DC:0-3. DC:0-3 ( Greenspan et al., 1994 ) abord are sistematică bazată pe aspectele de dezvoltare

dezso
Download Presentation

DC:0-3

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. DC:0-3 CLASIFICAREA DIAGNOSTICĂ A SĂNĂTĂŢII MENTALE ŞI A TULBURĂRILOR DE DEZVOLTARE ALE COPILĂRIEI TIMPURII DE LA 0 LA 3 ANI: DC:0-3

  2. DC:0-3 DC:0-3 (Greenspan et al., 1994) • abordare sistematică • bazată pe aspectele de dezvoltare • problemele de sănătate şi a dificultăţilor care apar în primii 3-4 ani de viaţă.

  3. DC:0-3 • prima încercare a unui grup de clinicieni experţi de a formula o schemă utilă care ar putea completa, dar nu înlocui, cadrele de clasificare existente Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale a Asociaţiei Psihiatrilor Americani (DSM-III-R, 1987) Clasificarea internaţională a maladiilor a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (ICD 9).

  4. DC:0-3 • Cei care au dezvoltat DC:0-3 au căutat să ia în considerare noile cunoştinţe privind: • factorii care contribuie la caracteristicile de dezvoltare adaptative sau dezadaptative • semnificaţia diferenţelor individuale în copilăria timpurie

  5. DC:0-3 Cinci axe: • Axa I: Diagnosticul primar • Axa II: Clasificarea tulburărilor de relaţionare • Axa III: Condiţii şi tulburări medicale şi dezvoltare • Axa IV: Stresori psihosociali • Axa V: Funcţionarea emoţională şi socială

  6. DC:0-3 • După ce s-au revăzut cinci studii clinice care au utilizat DC:0-3 şi aspectele legate de fidelitate şi validitate, Emde & Wise (2003) au propus ca DC:0-3 să treacă printr-o revizuire • Pentru a putea oferi specificaţii şi clarificări ale criteriilor • Pentru a facilita fidelitatea între clinicieni • Pentru a avansa evoluţia empirică a sistemului.

  7. DC:0-3 • DC:0-3 a răspuns eşecului DSM de a avea: • (1) suficientă acoperire a sindroamelor din copilăria timpurie care necesitau atenţie clinică sau • (2) suficientă consideraţie pentru trăsăturile de dezvoltare ale tulburărilor timpurii. În cei 9 ani de la publicarea DC:0-3, clinicienii au folosit acest sistem pentru clasificarea tulburărilor din primii 4 ani, găsind mai multe aspecte utile pentru perioada preşcolară.

  8. DC:0-3 • Aşa cum a fost cazul şi pentru DC:0-3, DC:0-3R încurajează cititorii să utilizeze şi DSM-IV-TR şi ICD 10 (1992), ambele descriind un număr de tulburări mentale care sunt diagnosticate pentru prima dată în copilăria mică.

  9. DC:0-3R • Dacă DSM-IV-TR descrie mai bine problema prezentă, ar trebui codat acest lucru pe prima axă a DC:0-3R. (De exemplu, dacă diagnosticul este Pica, Ruminaţia sau Tulburarea Obsesiv Compulsivă – diagnostice care nu sunt incluse în DC:0-3 – atunci clinicianul ar trebui să listeze diagnosticele DSM-IV-TR pe axa I a DC:0-3R.) • Aceste tulburări pot fi trecute pe axa I sub „alte tulburări” (DSM-IV-TR sau ICD-10).

  10. DC:0-3R • Multe condiţii medicale şi boli ale micii copilării influenţează dezvoltarea în general şi dezvoltarea emoţională în particular. • Condiţiile medicale relevante, cum ar fi cele descrise în ICD 10, ar trebui să fie notate pe axa III a DC:0-3R.

  11. DC:0-3R • Pentru clinicianul practicant, procesul de diagnostic este unul continuu • Un diagnostic nu se pune pe baza unei singure descrieri a simptomelor, ci informaţia se colectează în timp pentru a înţelege aspectele multiple ale prezentării problemelor, precum şi variaţiile în adaptare şi dezvoltare care se fac văzute cu diverse ocazii şi în diferite contexte.

  12. DC:0-3R • Axa I: Diagnosticul primar • Diagnosticul primar ar trebui să reflecte cele mai proeminente caracteristici ale tulburării.

  13. 100. Tulburarea de Stres Post-Traumatic Un continuum de simptome relaţionate cu un singur eveniment, cu o serie de evenimente traumatice relaționate sau cu stres cronic. Retrăirea traumei manifestată prin: • Joc post-traumatic • Reamintirea recurentă a evenimentului traumatic în afara jocului. • Coşmaruri repetate. • Distres la reamintirea traumei. • Coşmaruri sau disociere.

  14. 100. Tulburarea de Stres Post-Traumatic Aplatizare afectivă sau interferenţă cu perioada de dezvoltare: • Retragere socială marcată. • Reducerea ariei emoţionale. • Pierderea temporară a abilităţilor de dezvoltare dobândite anterior. • Scăderea frecvenţei/calităţii jocului.

  15. 100. Tulburarea de Stres Post-Traumatic Simptome de arousal crescut: • Teroare de somn. • Dificultatea de a adormi. • Somnambulism repetat. • Dificultăţi atenţionale repetate. • Hipervigilenţă. • Răspuns exagerat de tresărire.

  16. 100. Tulburarea de Stres Post-Traumatic Simptome care nu au fost prezente înainte: • Agresivitate faţă de alţi copii, adulţi sau animale. • Anxietate de separare. • Teama de a merge la toaletă singur. • Teama de întuneric. • Alte frici noi. • Comportamente autodistructive sau masochiste. • Comportamente sexuale şi agresive. • Alte reacţii non verbale, cum ar fi simptome somatice, ticuri motorii, semne pe corp sau durere.

  17. 200. Tulburări afective Se focalizează pe trăirea simptomelor de către copil, care sunt o caracteristică generală a funcţionării copilului şi nu sunt specifice unei situaţii sau unei relaţii.

  18. 201. Tulburarea de anxietate a copilăriei mici Niveluri de anxietate sau teamă dincolo de reacţiile aşteptate faţă de dezvoltarea normală. • Frici multiple sau specifice. • Anxietate de separare excesivă şi faţă de străini. • Anxietate excesivă sau panică fără un eveniment activator clar.

  19. 201. Tulburarea de anxietate a copilăriei mici • Inhibiţie excesivă sau constrângerea comportamentului. • Lipsa dezvoltării unor funcţii de bază. • Agitaţie, plâns incontrolabil, tulburări de somn şi de alimentaţie, impulsivitate şi alte comportamente. • Criteriu: ar trebui să persiste măcar două săptămâni şi să interfereze cu funcţionarea copilului.

  20. 202. Reacţia prelungită de doliu/pierdere • Copilul plânge, strigă sau caută părintele lipsă, refuzând alinarea. • Retragere emoţională, letargie, expresii faciale triste, lipsa interesului în activităţi specifice vârstei. • Alimentaţia şi somnul pot fi perturbate. • Regresie în dezvoltare. • Restrângerea ariei afective. • Detaşare • Sensibilitate la stimuli care îi amintesc de părinte.

  21. 203. Depresia în copilăria mică • Stare afectivă deprimată sau iritabilă, asociată cu pierderea interesului şi/sau a plăcerii pentru activităţile specifice vârstei, cu o capacitate diminuată de a protesta, cu plâns excesiv şi diminuarea interacţiunilor sociale şi a iniţiativei. Tulburări de somn sau alimentaţie. • Criteriu: trebuie să dureze măcar două săptămâni.

  22. 204. Tulburarea mixtă a expresivităţii emoţionale Dificultăţi persistente de exprimare a emoţiilor potrivite pentru o etapă de dezvoltare: • Absenţa totală sau aproape totală a unora sau mai multor tipuri de emoţii. • Aria restrânsă a expresivităţii emoţionale. • Intensitate perturbatoare. • Emoţii opuse faţă de natura situaţiei.

  23. 205. Tulburarea de identitate de gen a copilăriei Devine manifestă în timpul perioadei sensibile de dezvoltare a identităţii de gen (între 2-4 ani). Un patern persistent şi puternic de identificare cu genul opus: • Afirmarea repetată a dorinţei de a fi, sau insistenţa că este de genul opus. • La băieţi, preferinţa pentru îmbrăcăminte pentru fete; la fete, insistenţa de a purta haine specifice băieţilor.

  24. 205. Tulburarea de identitate de gen a copilăriei • Preferinţa de a juca rolul unui copil de sex opus sau fantezii persistente de a fi de sex opus. • Dorinţa intensă de a participa la jocurile sexului opus. • Preferinţa puternică pentru colegi de joacă de sex opus. • Disconfort persistent faţă de sexul pe care îl are sau sentimentul de nepotrivire cu sexul pe care îl are. • Absenţa unei condiţii medicale non-psihiatrice.

  25. 206. Tulburarea de ataşament reactiv de deprivare sau de maltratare • Neglijare sau abuz persistent din partea părinţilor, de natură fizică sau psihologică, care subminează simţul de bază al siguranţei sau ataşamentului. • Schimbări frecvente ale persoanei primare de ataşament sau indisponibilitatea acesteia. • Alte probleme de mediu care afectează ataşamentul stabil.

  26. 300. Tulburarea de adaptare • Perturbări situaţionale uşoare sau pasagere legate de un eveniment clar, şi care nu durează de mai mult de patru luni.

  27. 400. Tulburări de autoreglare • Dificultăţi în auto-reglarea fiziologică, senzorială, atenţională, motorie sau afectivă şi în organizarea unei stări de calm, de stare alertă sau a unor emoţii pozitive. Trebuie să fie observată măcar o dificultate senzorio-motorie sau de procesare din lista de mai jos, pe lângă simptomele comportamentale.

  28. 400. Tulburări de autoreglare • Supra sau subreactivitate la sunete foarte înalte sau foarte joase sau de intensitate crescută. • Supra sau subreactivitate la lumină puternică sau la imagini noi şi ciudate. • Defensivitate tactilă şi/sau hipersensibilitate orală. • Subreactivitate la atingere sau durere. • Nesiguranţă gravitaţională. • Sub sau suprareactivitate la spaţii deschise. • Sub sau suprareactivitate la temperatură. • Tonus muscular precar şi instabilitate musculară.

  29. 400. Tulburări de autoreglare • Deficite calitative în abilităţile de planificare motorie. • Deficite calitative în abilitatea de a modula activitatea motorie. • Deficite calitative în abilităţile motrice fine. • Deficite calitative în procesarea auditivă şi verbală. • Deficite calitative în abilităţile de articulare. • Deficite calitative în abilităţile de procesare vizo-spaţială. • Deficite calitative în abilităţile de atenţie şi focalizare.

  30. DC:0-3R Tipuri de tulburări de autoreglare 401. Tipul I: Hipersensibil • Temător şi precaut • Negativist şi sfidător 402. Tipul II: Sub-reactiv • Retras şi dificil de abordat • Absorbit de sine 403. Tipul III: Dezorganizat motor, impulsiv 404. Tipul IV: fără altă specificaţie

  31. 500. Tulburarea de somn • Sub trei ani; • Fără alte dificultăţi de reactivitate sau de procesare senzorială. • Copilul are dificultăţi în iniţierea sau menţinerea somnului; • Poate avea şi probleme de calmare sau de a face faţă tranziţiilor de la un stadiu de arousal la altul.

  32. 600. Tulburarea de alimentaţie • Copilul arată dificultăţi în stabilirea unui patern de alimentaţie regulat, referitor la tipurile de alimente şi la cantităţile potrivite. • Absenţa unor dificultăţi generale de autoreglare sau alţi precipitanţi interpersonali (cum ar fi separarea, negativismul, trauma).

  33. DC:0-3R 700. Tulburări de relaţionare şi comunicare • Conceptualizarea DSM-IV a tulburării pervazive de dezvoltare sau • Tulburarea de dezvoltare multisistemică

  34. Tulburarea de dezvoltare multisistemică (MSDD) • Afectarea semnificativă a funcţionării, dar nu în totalitate a abilităţii de a forma şi menţine o relaţie socială şi emoţională cu o persoană de ataşament primar. • Afectarea semnificativă a formării, menţinerii şi/sau dezvoltării comunicării. • Disfuncţionalitatea semnificativă a procesării auditive. • Disfuncţionalitatea semnificativă a procesării altor senzaţii sau în planificarea motorie.

  35. Tulburarea de dezvoltare multisistemică (MSDD) 701. Paternul A • Aceşti copii sunt fără scop şi nu relaţionează cu ceilalţi o bună parte din timp, cu dificultăţi severe în planificarea motorie, astfel încât şi cele mai simple gesturi intenţionate sunt dificile. 702. Paternul B • Aceşti copii sunt capabili în mod intermitent de relaţionare şi de a face gesturi simple intenţionate din când în când. 703. Paternul C • Aceşti copii au un sentiment mai persistent al relaţionării, chiar şi atunci când sunt evitanţi sau rigizi.

  36. DC:0-3R Axa II: Clasificarea tulburărilor de relaţionare • Axa II ar trebui folosită numai pentru a diagnostica dificultăţi semnificative de relaţionare. • Acestea pot apărea concomitent cu alte comportamente sistematice ale copilului, dar nu sunt sinonime cu acestea. • Acest lucru înseamnă că pot fi prezente simptome serioase la un copil fără o patologie de relaţionare, iar relaţiile pot fi patologice fără simptome manifeste din partea copilului.

  37. DC:0-3R • Astfel, clinicianul ar trebui să realizeze că un copil cu un diagnostic primar pe axa I nu trebuie neapărat să aibă un diagnostic de tulburare de relaţionare pe axa II. • Problemele de relaţionare pot proveni de la copil, de la părinte, de la interacţiunea dintre copil şi părinte, sau din contextul social mai larg.

  38. DC:0-3R • Decizia dacă este prezentă sau nu o tulburare de relaţionare trebuie să ţină seama de trei aspecte ale unei relaţii: • Calitatea comportamentală a interacţiunii, reflectată în comportamentul fiecăruia dintre membrii diadei • Tonalitatea afectivă a diadei • Implicarea psihologică sau semnificaţia comportamentului copilului pentru părinte.

  39. 901. Supra-implicare • Implicare fizică şi/sau psihologică exagerată • Părintele interferează de multe ori cu scopurile şi dorinţele copilului. • Părintele domină copilul. • Părintele are cerinţe necorespunzătoare din punct de vedere al dezvoltării. • Copilul pare confuz, neatent. • Copilul are comportamente submisive sau foarte compliante, sau comportamente opozante. • În interacţiunea cu părintele, copilul pare să aibă întârzieri în abilităţile motorii şi în limbajul expresiv.

  40. 902. Sub-implicare • Implicare fizică şi/sau psihologică precară sau sporadică. • Părintele este insensibil sau nu răspunde. • Lipseşte consistenţa dintre atitudinile exprimate ale părintelui faţă de copil şi calitatea interacţiunilor observate. • Părintele ignoră, respinge sau nu alină copilul. • Părintele nu reflectă adecvat comportamentul copilului. • Părintele nu protejează în mod adecvat copilul. • Interacţiunile dintre cei doi nu au feedback-ul necesar din partea părintelui. • Părintele şi copilul nu par relaţionaţi. • Copilul pare neîngrijit fizic sau psihic. • Copilul pare să aibă întârzieri în abilităţile motorii şi verbale.

  41. 903. Relaţie de tip anxietate / Încordare • Tensionată, limitată, cu un sentiment scăzut al bucuriei mutuale. • Părintele are o sensibilitate mare la stimulii din partea copilului, este hiper-protectiv • Atingerea copilului poate părea ciudată sau încordată. • Relaţia poate implica interacţiuni verbale sau emoţionale negative. • Temperamentul copilului sau abilităţile sale de dezvoltare nu întrunesc aşteptările părinţilor. • Copilul poate fi prea compliant sau neobişnuit de anxios.

  42. 904. Relaţie de tip furie / ostilitate • Dură, rece, de multe ori îi lipseşte reciprocitatea emoţională. • Părintele poate fi insensibil la stimulii copilului. • Părintele interacţionează cu bruscheţe cu copilul. • Copilul poate părea speriat, anxios, inhibat, impulsiv sau agresiv. • Copilul poate avea comportamente opozante sau sfidătoare faţă de părinte. • Copilul poate avea comportamente agresive sau solicitante faţă de părinte. • Copilul poate avea comportamente de teamă sau de evitare faţă de părinte.

  43. DC:0-3R 905. Relaţie mixtă • Combinaţia trăsăturilor descrise mai sus.

  44. DC:0-3R 906. Relaţii abuzive • Relaţii abuzive verbal • Relaţii abuzive fizic • Relaţii abuzive sexual

  45. DC:0-3R Axa III: Condiţii şi tulburări medicale şi de dezvoltare • Axa III ar trebui folosită pentru a nota orice diagnostic fizic (medical sau neurologic) şi sau diagnosticele de dezvoltare aparţinând altor sisteme de diagnostic.

  46. DC:0-3R • Axa IV: Stresori psihosociali • Această axă este inclusă pentru a ajuta clinicianul să ia în considerare diversele variante de severitate ale stresului psihosocial care sunt direct sau indirect prezente în viaţa unui sugar sau copil mic. • Impactul ultim al unui eveniment stresant sau al unui stres durabil depinde de trei factori →

  47. DC:0-3R • Severitatea stresorului (intensitatea şi durata acestuia, precipitarea stresului iniţial, frecvenţa şi impredictibilitatea recurenţei acestuia) • Nivelul de dezvoltare al copilului (vârsta cronologică, istoricul socio-emoţional, vulnerabilitatea biologică la stres) • Disponibilitatea şi abilitatea adulților din mediul de îngrijire, de a servi drept cadru protectiv, şi de a ajuta copilul să înţeleagă şi să facă faţă stresorului.

  48. DC:0-3R Axa V: Nivelul funcţionării emoţionale şi de dezvoltare • Această axă abordează modul în care copilul organizează experienţele afective, de interacţiune, de comunicare, cognitive, motorii şi senzoriale, reflectate în funcţionarea sa. • Sunt oferite şapte niveluri de dezvoltare, fiecare fiind caracterizate de un proces esenţial. • Sunt oferite şi intervalele de vârstă la care începe să se dezvolte fiecare abilitate.

  49. DC:0-3R 1. Atenţie mutuală (toate vârstele) • Capacitatea copilului de a arăta interes spre mediul înconjurător prin privire şi ascultare; abilitatea diadei (părinte - copil) de a fi atenţi unul la celălalt şi de a rămâne calmi şi focalizaţi pe ceva. 2. Implicare mutuală (observabilă între 3 şi 6 luni) • Capacitatea de implicare emoţională, văzută în priviri şi în alte gesturi care aduc un sentiment de plăcere şi de implicare afectivă.

  50. DC:0-3R 3. Intenţia de interacţiune şi reciprocitate (6-18 luni) • Capacitatea de a cauza şi realiza interacţiuni, de a trimite semnale şi de a răspunde cu un scop la semnalele altei persoane; implică paternuri senzorio-motorii şi o arie de inclinaţii emoţionale. 4. Comunicarea afectivă (peste 18 luni) • Capacitatea de a utiliza reprezentări mentale, evidenţiate în joc şi limbaj, de a comunica teme emoţionale.

More Related