Factori perturbatori şi erori în evaluarea şcolară. Modalităţi de corectare

1. Factori perturbatori şi erori în evaluarea şcolară. Modalităţi de corectare - o problemă ce constituie obiectul a numeroase investigaţii psihopedagogice priveşte variabilitatea intra şi interindividuală a aprecierii rezultatelor şcolare, evidenţierea factorilor perturbatori şi a erorilor comise în actul evaluării. - Landsheere preciza că în problema evaluării toţi se încred în onestitatea lor, dar aceasta, deşi constituie o condiţie necesară, nu este şi suficientă; - Monteil, recunoscând că practica examenelor a sădit în noi teamă, îndoială se întreabă: „Cine n-a implorat vreodată cerul, în secret, să trimită un examinator bun”? - H. Piéron scrie că pentru a prezice nota unui candidat la un examen este mai util să-l cunoşti pe examinator decât pe candidat.

2. - Printre cele mai frecvente situaţii ce generează variabilitatea aprecierilor sunt cele referitoare la acţiunea profesorului examinator: • „efectulhalo” constând în supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa impresiei generale bune despre aceştia. În jurul elevului cu reputaţie bună apare acest fenomen psihologic de „halo” datorită căruia îi sunt trecute cu vederea unele greşeli. • „efectul de anticipaţie”sau„Pygmalion” exprimă faptul că aprecierea rezultatelor unor elevi este puternic influenţată de părerea nefavorabilă pe care educatorul şi-a format-o despre inteligenţa, capacităţile acestora. • „efectul de contrast”/„de ordine”constă în accentuarea diferenţelor dintre performanţele unor elevi. De ex., un răspuns oral sau o lucrare sunt supraapreciate dacă cele dinainte au fost mai slabe şi invers; produsul elevului poate primi o notă mediocră dacă urmează imediat după un candidat cu răspunsuri foarte bune.

3. eroarea logicăexprimă acţiunea de substituire a obiectivelor relevante şi a parametrilor importanţi ai evaluării prin obiective secundare ca: forma şi acurateţea paginii, sistematica expunerii, gradul de conştiinciozitate şi perseverenţa elevului ş. a. „Abaterea se justifică uneori, dar ea nu trebuie să devină o regulă” apreciază C. Cucoş (1998, p. 185). • ecuaţia personală a examinatoruluiexprimă faptul că unii profesori sunt mai generoşi, utilizând notele mari, alţii sunt mai exigenţi. Unii folosesc nota pentru încurajarea elevilor, motivarea lor pentru învăţare, alţii pentru a-i constrânge de a depune eforturi suplimentare. De asemenea, unii apreciază originalitatea, imaginaţia, creativitatea, alţii dimpotrivă- reproducerea, rutina, recunoaşterea exactă. • Alte erori sunt generate de specificul disciplinei de învăţământ la care se realizează evaluarea, prin implicarea factorilor de personalitate ( profesori, elevi, studenţi), sau din cauza oboselii fizice şi psihice, stării afectiv-emoţionale, altor factori accidentali.

4. Corectarea şi eliminarea acestor erori • o metodologie de evaluareadaptată complexităţii procesului de învăţământ: • creşterea ponderii evaluării formative; • corelarea evaluării formative cu cea sumativă; • asigurarea anonimatului probelor scrise; • introducerea unor bareme de notare; • utilizarea probelor standardizate şi testelor docimologice; • prelucrarea statistico-matamatică a rezultatelor, reprezentarea grafică şi interpretarea lor adecvată, decelarea cauzelor; • dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare, prezentarea criteriilor şi a grilelor de corectare; • verificarea ritmică a elevilor şi informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor înregistrate.

5. Metodologia proiectării, elaborării, aplicării şi interpretării probelor evaluative Demersul trebuie să debuteze cu un set de întrebări de tipul: • 1. Care sunt obiectivele-cadru şi obiectivele de referinţă ale programei şcolare, pe care trebuie să le realizeze elevii? • 2. Care sunt performanţele minime, medii, maxime pe care le pot ei realiza? • 3. Care este specificul grupului de elevi pe care îl evaluăm? • 4. Când şi în ce scop evaluăm? • 5. Pentru ce tipuri / forme de evaluare optez? • 6. Cu ce metode, instrumente voi realiza evaluarea? • 7. Cum voi proceda ca fiecare elev să fie evaluat prin probe cât mai variate, iar evaluarea să fie cât mai obiectivă? • 8. Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare utilizate pentru a asigura progresul şcolar al fiecărui elev, eliminând lacunele, blocajele?

6. Etape: • Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi elementele esenţiale de conţinut; • Documentarea ştiinţifică, psihopedagogică ; • Selecţionarea problemelor reprezentative pentru întreaga materie asupra căreia se efectuează verificarea; • Specificarea tipului de test, probă evaluativă, după utilitatea vizată (orientată către un conţinut, diagnostic, capacitate); • Elaborarea primei variante a testului/probei (formularea itemilor); • Pretestarea formei iniţiale pe un eşantion reprezentativ ; • Elaborarea şi definitivare testului; • Aplicarea practică a probei / testului pe o populaţie şcolară determinată; • Prelucrarea statistico-matematică a datelor obţinute; • Interpretarea şi valorizarea datelor în vederea adoptării deciziei de ameliorare a demersului didactic.

7. Formarea capacităţii de autoevaluare la elevi • Implicarea elevilor în aprecierea propriilor eforturi şi rezultate are efecte benefice pe mai multe planuri: • -cadrele didactice dobândesc confirmarea aprecierilor lor în opinia elevilor, cu privire la rezultatele constatate; • -elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria sa formare; • -stimulează motivaţia intrinsecă faţă de învăţătură şi atitudinea responsabilă faţă de propria activitate; • -îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite. • Condiţii: -prezentarea (la începutul activităţii) a obiectivelor curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le îndeplinească; • -încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebări legate de modul de rezolvare a sarcinii de lucru şi de efectele formative ale acesteia; • -stimularea evaluării şi interaprecierii în cadrul grupului; • -completarea, la finele sarcinii de lucru, a unui chestionar cu răspunsuri deschise sau a unor scale de clasificare.

8. Perfecţionarea metodologiei de evaluare • Programul de reformă a evaluării cuprinde concepţia, obiectivele, acţiunile de realizare şi vizează următoarele domenii: • Examene (de capacitate, de bacalaureat, locale etc.); • Testări naţionale (la sfârşitul învăţământului primar, la finele unor cicluri curriculare ş.a.); • Evaluarea curentă: prin înregistrarea curentă a progreselor şi a dificultăţilor elevilor în învăţare, prin corelarea evaluării formative cu cea sumativă, ş.a.; înlocuirea sistemului de notare cifrică prin calificative bazate pe descriptori de performanţă (învăţământul primar); • Formarea cadrelor didactice şi a altor categorii de specialişti; • Structuri instituţionale: Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare

9. Direcţii de perfecţionare/optimizare a metodologiei de evaluare • Modernizarea metodelor de evaluare atât prin creşterea calităţilor tehnice (validitate, fidelitate, obiectivitate) cât şi prin îmbogăţirea/diversificarea registrului lor; • Înlocuirea evaluării subiective nerelevante cu cea calitativă care comută accentul pe evaluarea capacităţilor, competenţelor dobândite de elev; • Înlocuirea probelor de evaluare „clasice” cu teste de evaluare ce asigură un grad sporit de obiectivitate privind cunoştinţele, priceperile, capacităţile intelectuale ale elevilor; • Modificarea raportului dintre evaluare sumativă care inventariază, selectează, ierarhizează şi evaluarea formativă ce valorifică la maximum potenţialul intelectual al elevilor;

10. Stabilirea unui echilibru între probele orale şi scrise şi integrarea sistematică a evaluării iniţiale, formative şi sumative în procesul de învăţământ; • Promovarea metodelor alternative ce realizează o „evaluare autentică” (portofoliul, proiectul, investigaţia); • Realizarea unei concordanţe între procedurile de evaluare şi obiectivele, conţinuturile specificate în curriculum; • Formarea şi dezvoltarea competenţei docimologice a cadrelor didactice în vederea elaborării unor probe de evaluare cu validitate şi fidelitate crescută; • Dezvoltarea metodologiilor de evaluare specifice examenelor de admitere şi de certificare în învăţământ; • Optimizarea climatului psihosocial în care se realizează evaluarea ; • Eliminarea factorilor perturbatori şi limitarea distorsiunilor în notare.