Nume si penume: Pintilie Irina Elena Clasa:a-VIII-a A

1. Referat Nume si penume: Pintilie Irina Elena Clasa:a-VIII-a A

2. Anser Anser - gasca de vara

3.   Poate fi gasita in mai multe zone umede, de la mlastini, lacuri si pana la terenuri agricole, pajisti si zone de coasta. Este o gasca de dimensiuni mari, cu o lungime a corpului de 74-84 cm, o anvergura a aripilor de 149-168 cm si o masa corporala de 3,6 kg in cazul masculului, respectiv 3 kg la femela. Penajul este gri-maroniu, cu partile superioare definite prin marginile albe ale penelor de zbor, respectiv dungi albe pe gat si piept. Are capul de culoare intunecata si este alba pe burta si la tartita. Sub aripi are culoarea gri spre alb, cu pene de zbor intunecate la culoare. Picioarele si labele sunt roz iar ciocul este roz sau portocaliu. Masculul si femela seamana foarrte bine. Se hraneste cu vegetatie. Durata maxima de viata in salbaticie este de opt ani.  

4. Locatie si comportament Cuibareste mai peste tot in Europa, dar in zone restranse. Cateva populatii din nord vestul continentului nu migreaza, dar majoritatea zboara spre sud sau spre vest in iarna, in Spania, Franta si in tarile din jurul Marii Mediterane. Parasesc terenurile de cuibarit in luna septembrie si se intorc in perioada martie-aprilie. Se hranesc si ziua si noaptea, in principal pe terenurile unde pasc vite si oi. Ating maturitatea sexuala la varsta de trei ani. Perechile sunt monogame si de obicei stau impreuna toata viata, dar mai apar si divorturi. Partenerii construiesc impreuna un cuib din stuf si ierburi, fie in copaci, fie in stufaris. Cuibaritul se face deseori in colonie, iar femelele sunt curtate chiar si in grup.

5. Populatie Populatia care cuibareste in Europa este mare, ajunge la 120.000 – 90.000 de perechi. In ciuda declinului din anumitezone in perioada 1990-2000, specia a progresat in timp. Populatia care cuibareste in Romania ajunge la 1000-1300 de perechi.

6. Cuibarit Cuibaritul incepe in perioada martie-aprilie. Femela cloceste patru-opt oua cu marimea de  86x58 mm, pentru 27-28 de zile, in timp ce masculul ramane in apropiere. Ambii parinti au grija de pui, care parasesc cuibul dupa 50-60 de zile. Ei vor ramane cu parintii pana in primavara anului urmator. Parintii scot un singur rand de pui pe an.

7. Amenintari si conservare In secolul al 20-lea, specia a suferit in urma vanatorii excesive, a asanarilor de teren in scop industrial sau agricol, si de pe urma poluarii. Pentru ca aceasta specie strica recoltele, fermierii le sunt un dusman de traditie.

8. Astacus astacus – Racul de râu

9. Apartine crustaceelor, din clasa Malacostraca, ordinul Decapoda (zece picioare), corpul este împărțit în cefalotorace si abdomen, fiind acoperite de o crustă calcaroasă. Prima pereche de picioare s-a transformat în clesti puternici, celelate perechi servesc la deplasare. Racul-de-râu este animal acvatic ce respiră cu ajutorul branhiilor situate la baza picioarelor, sub cele două branhiostegite aflate de o parte si alta a toracelui. Este activ mai ales noaptea. Specia este sensibilă la calitatea apei, prezența lui în habitat indicând o apă sănătoasă (nu neapărat potabilă). În perioada de năpârlire vulnerabilitatea lor creste, corpul fiind moale.

11. Racul traieste in mediul acvatic.Noaptea iese la vanat. Corpul este acoperit de o crusta alcatuita din chitina si calcar.Prezenta acestei cruste a dat denumirea de CRUSTACEE.Pe masura ce creste,racul naparleste.Crista noua se formeaza pe seama rezervei de calcar din stomac,care intareste pielea datorita calcarului se produce efervescenta).Pielea contine 2 pigmenti:albastru(care se distruge prin fierbere) si rosu. Corpul este alcatuit din doua parti:cefalotorace si abdomen. Pe cefalotorace exista: -doua perechi de antene formate din articole:una mai scurta si bifurcata,a doua mai lunga; -2 ochi compusi din mai multi ochi simpli,asezati in varful unor pedunculi cârnoși;racul vede bine in toate partile; -gura asezata ventral,prevazuta cu falci taioase; -5 perechi de picioare inegale,articulate,asezate ventral. Abdomenul,mai subtire decat cefalotoracele,este format din 7 segmente prevazute cu muschi puternici.Pe patrea ventrala a primelor 5 segmente se afla cate o pereche de picioruse mici.Al 6-lea si al 7-lea segment latit formeaza inotataoarea codala.

12. In apa,racul inoata,indoind abdomenul si lovind apa cu inotatoarea codala. Apa este impinsa cu putere inainte,iar corpulse deplaseaza inapoi.Pe fundul apei,racul merge cu ajutorul ultimelor 4 perechi de picioare. Racul se hraneste cu animale,cu resturi de plante si cu cadrave de animale,curatind apa.Le apuca cu clestii,le taie si le aduce la gura.Este un animal omnivor. Antenele il ajuta la pipait si mirosit. In camerele branhiale,de pe laturile cefalotoracelui,formate prin indepartarea crustei de corp,se gasesc branhiile cu rol in respiratie.Branhiile sunt bogat vascularizate.Sunt prinse de baza picioarelor si continuu scaldate de apa,de unde retin oxigenul. Inima are forma pentagonala si sangele este de culoare albastra. Racul se inmulteste prin oua.Toamna,in octombrie,femele depune aproximativ 200 de oua care se prind de piciorusele abdomenului.In luna mai,ies racusorii.Ei raman fixati pe abdomenul mamei aproximativ 10 zile.Dupa 4-5 ani devin adulti.

13. Barbus barbus - Mreana Alaturi de denumirea stiintifica – Barbus barbus - mreana poarta denumiri populare precum mereana, breana, merna, umreana. Este o adevarata „personalitate” intre pestii de apa curgatoare de la noi din tara.

14. Descriere Are corpul lunguiet, usor fusiform si turtit in portea inferioara. Este un peste adaptat perfect curentilor rapizi ale apelor, fata de marimea corpului are inotatoarele deosebit de mari. Gura puternica, are o deschidere inferioara si este impodobita cu 4 mustati. Solzii sunt marunti si putenic prinsi pe piele.

15. Habitat Din punct de vedere a habitatului, mreana imparte albia raului cu scobarul. O gasim in zonele de deal si ses cu curenti rapizi, cu fund al apei denivelat pietros sau nisipos, se ascunde (chiar mai multe exemplare) deseori dupa o piatra mai mare in curent. Datorita conformatiei corpului mreana isi cauta hrana in locurile bogate in aluviuni, greu accesibile altor pesti: dupa pietre, sub lespezile mari de piatra, maluri spalate unde curentii apelor vor asigura o oxigenare buna a apei. Vara exemplarele mai mari stau in timpul zilei in locuri mai ferite la adincimi mai mari de unde dupa masa si seara ele vor pleca in zonele mai putin adanci pt. a se hrani. In curentii mai putin adanci vom intalni deseori carduri de mrenute dar marimea lor nu este intodeauna semnificativa pt. carligul nostru. Mrenele capitale (batrane) duc o viata solitara.

16. Biologie Este un peste care consuma o hrana variata, insecte si larvele lor, scoici, raci mici, melci, pestisori, rame, viermi, lipitori, broscute sau chiar si fructe.

17. S f â r ş i t !