OBICEIURI DE PRIM Ă VAR Ă

1. OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ Realizat : elevii claselor V-VIII Bozânta Mică Prof.Oneţ Cornelia MuzicaA.Vivaldi-Primavara

2. Omulsocietăţilor tradiţionale doreşte să se situeze în centrul lumii. El nu poate trăi decât într-un spaţiu deshis spre înalt, unde comunicarea cu lumea transcendentală devine posibilă. Acestui spaţiu, pe care Lucian Blaga îl numeşte “spaţiu mioritic” (spaţiu ondulat la infinit cu aspect de deal-vale),i se corelează un timp mitic, care poate fi resacralizat prin rit, ritual şi ceremonial. Astfel, resacralizarea şi reconsacrarea spaţiului şi a timpului mitic se realizează prin intermediul obiceiurilor.

3. DRAGOBETE24 februarie Făptura mitică ,care personifică lo- godna animalelor şi prin extensie a fetelor şi a băieţilor este zânul Drago- bete. Înfăţişat ca tânăr, voinic, fru- mos şi bun inspira fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. Se sărbătoreşte la 24 februarie, fiind considerată sărbătoarea tradiţională a capului de primăvară. Numele său semnifică întruchiparea unei făpturi dragi,mitico-erotice; fiul Babei Dochia, ceea ce înseamnă o presupusă filiaţiune mitică anterioară denumirii lui. Este o sărbătoare a erotismului, a însurătăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţi- lor, a logodnelor.

4. BABA DOCHIA 1 martie Este o semidivinitate meteorologică femi- nină.Există două ipoteze legate de numele ei:sfânta mucenică Evdochia şi cealaltă, Dakia,fiica lui Decebal. Întregul complex mitologic al Babei Dochia cuprinde trei componente: a. legenda unei bătrâne ce a îngheţat împreună cu oile sale datorită timpului capricios al primăverii; b. pietrele sub forma unor megaliţi antropomorfi existenţi pe Ceahlău în Bu- cegi; c. credinţele populare privind zilele “Ba- belor”, de la începutul lunii martie. Legenda Dochia poate fi întâlnită şi la celelalte popoare, având ca arhetip mitul zeiţei Niobe.

5. 1 MARTIE Fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişoare de 1 Martie pentru sărbă- torirea venirii primăverii, dar şi pentru caracterul de talisman solar al mărţişoa- relor. Are caracter lunar, argintul sau arama, din care era confecţionat, sunt metale lunare, iar banul găurit este un simbol matricial feminin. Mărţişorul apare şi azi în forme ornamentale femi- nine (floare, fluture,buburuză, potcoavă), marcând ascendenţa principiului feminin vizibilă în toate manifestările începutului de primăvară. Mărţişorul e moştenire latină; la 1 Martie se sărbătorea Matro- nalia, sărbătoarea femeilor, când bărbaţii ofereau daruri soţiilor.

6. 40 DE MUCENICI 9 Martie este ziua în care se serbează 40 de Sfinţi (Măinici).Sărbătoarea este consacrată cultului strămoşilor. Se mai numeşte Moşii de primăvară, Sfinţii, Mucenicii. Obiceiurile practicate în a- ceastă zi atestă substratul agrar şi ca- lendaristic al acestei zile, legată cândva de echinocţiul de primăvară, de divini- tatea naturii şi vegetaţiei care moare toamna şi învie în fiecare primăvară. Romanii celebrau în această zi cultul Afroditei şi al lui Adonis. În această zi se termina ciclul celor “nouă babe”(murea Baba Dochia), care semnificau iarna, şi începea şirul zilelor “moşilor”, ce marcau începutul zilelor agricole. Sărbătoare precreştină, se beau 40 de pahare de vin şi sefac copturi rituale cu formă de om (melc, şarpe).

7. ALEXIILE 17 martie Creştinii comemorează pe 17 martie pe Sf.Alexie”omul lui Dumnezeu”,care s-a distins prin milostenie şi sărăcie de bu- năvoie.Poporul sărbătoreşte pe Alexă cel Cald,când se crede că”se deschide pământul şi din pământ ies toatejivine- le ce au stat amuţite în pământ tot timpul iernii”.Naraţiunile populare ni-l reprezintă pe Alexă drept o divini- tate htoniană,patron al insectelor şi al altor vieţuitoare mici ce trăiesc în pă- mânt şi în aer. Oamenii celebrau săr- bătoarea respectând un număr mare de prescripţii tabuistice şi efectuând acte de magie naturistă purificatoare şi apo- tropaică.

8. STRIGAREA PESTESAT(HODĂIŢE) Este o sărbătoare mito-folclorică românească de primăvară timpurie. Data ţinerii ei este mobilă,deoarece are legătură cu începerea PostuluiPaştelui Un flăcău bun de gură stă undeva pe deal sau urcat într-un copac,de unde, cu o voce puţin schimbată,făcând palmele pâlnie la gură,strigă ca să-l audă tot satul,remarci satirice mai ales la adresa fetelor nemăritate sau a flăcăilor tomnatici.Uneori replicile sunt reluate de întregul cor al tinerilor,ceea ce indică că e o “ voce numenală“,aparţinând unui spirit tu- telar.În alte locuri sărbătoarea mai este cunoscută ca “Lăsata secului”

9. FLORIILE Este duminica dinaintea Paştelui,”Dumi- nica vlăstarilor”,ziua când poporul l-a întâmpinat cu ramuri de finic şi alte flori pe Iisus Hristos la intrarea în Ierusalim. În această zi se împart mâţişori de salcie ,care se sfinţesc la biserică.Există credinţa că dacă înghiţi câţiva mâţişori eşti ferit de”gâlci”şi “jig la stomac”;să nu se spele oamenii pe cap,să nuse bărbierească băr- baţii,ca să nu “înfloare “(albească) ca pomii. Sărbătoarea mai este numită “săr- bătoarea înfloririi salciei”,salcia fiind arborele totemic, simbolizând viaţa şi nemurirea. Legenda spune că salcia s-a prefăcut în punte ca să treacă Maica Domnului.

10. PAŞTE În ebraică Pesah,Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină dedicată Învierii Domnului.Se fac ouă roşii,pască,miel,care se duc la biserică la sfinţit.La întâlnire oamenii se sărută,ciocnesc ouăle roşii zicând “Hristos a înviat!”şi răspuzând”Adevărat a înviat”. Mâncarea rituală:Oul-simbol arhetipal al originii,al regenerării şi permanenţei vieţii.Există credinţa –cei care ciocnesc ouă între ei,se vor vedea şi în lumea cealaltă;fiecare ciocnitor,căruia i s-a spart oul,este obligat să-l dea învingăto- rului.Pasca-este coptura aleasă şi poate avea formă rotundă sau pătrată. Mielul-este animalul de sacrificiu.Sim- bolizează blândeţea,simplitatea,inocen- ţa.

11. SÂNGEORZ 23 aprilie În unele zone este sărbătorit a doua zi de Paşte sau în data de 23 aprilie.Indi-ferent de denumirile pe care le poartă “Udătoriu”,”Tânjaua”,sărbătoarea e legată de primăvară,de înverzirea întregii naturi şi de semănatul seminţe- lor.Oamenii se “împrourau”,adică se stropeau cu apă sau se spălau cu roua dimineţii.Alţii se scăldau în apă curgă- toare să se spele toate relele.

12. PAPARUDA Întruchipează zeitatea ploilor.În aceas- tă zi se practică ritualul invocării ploilor,dar şi obiceiul de promovare a fertilităţii ogoarelor. Se practică bivalent: atât la date fixe, înainte de Rusalii,cât şi în cazul declanşării secetei. Poate fi un băiat sau o fată care poartă o mască verde întruchipând zeitatea ploilor şi are un alai cu care colindă prin sat,cântând şi jucând , rostind versuri cu caracter magic. Gazdele stropesc Paparuda,oferindu-i daruri care constau în alimente:ouă, grâu,caş,vin şi bani. La final întregul alai al Paparudei se aşează la masă şi apoi se vor duce să se scalde într-un râu,cântând:

13. Astfel, obiceiurile nu suntaltcevadecât nişte coduri care încifrează înţelesuri profunde asupra relaţiilor omului cu lumea înconjurătoare,cu natura.Chiar dacă ele trec printr-un proces continuu de desacrilizare,acest lucru nu face altceva decât să ne deschidă perspectiva spre înţelegerea dinamicii interne a fenomenelor culturale.Ne face să trecem de la viziunea sincronică la cea diacronică şi ne oferă o nouă optică pentru înţelegerea istoriei lucrurilor.