REPTILELE

1. 22 mai - ZiuaMondiala a Biodiversitatii REPTILELE Anual la 22 mai se sărbătoreşte Ziua Mondială a Biodiversităţii.Diversitatea biologică reprezintă o particularitate specificăaplaneteinoastre, care asigură funcţionalitatea optimă a ecosistemelor, existenţa şi dezvoltarea biosferei în general. Lumea animală constituie cca. 14800 de specii de animale (461 de specii de animale vertebrate şi 14339 de specii de animale nevertebrate) Din nefericire, o mare parte din speciile de plante şi animale deja a nimerit în categoria celor rare şi pe cale de dispariţie.

2. Primele reptile au evoluat din amfibieni acum aproximativ 300 de milioane de ani. Sub forma dinozaurilor care au apărut începând cu 225 de milioane de ani în urmă, reptilele au dominat viaţa terestră timp de 140 de milioane de ani. Astăzi există peste 6.500 de specii cunoscute de reptile, între care animale cum ar fi broaştele ţestoase marine, prădătorii crocodili, şerpi otrăvitori şi şopârle iuţi.Reptilele trăiesc pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii. Cele mai multe vânează alte animale pentru a se hrăni, dar există şi broaşte ţestoase şi şopârle care se hrănesc cu plante. Unul din marile avantaje ale reptilelor faţă de amfibieni este structura ouălor lor. Ouăle au o coajă tare, care protejează puiul de reptilă, şi o rezervă de hrană sub forma unei pungi cu gălbenuş, care să-i asigure hrănirea. Aceasta înseamnă că ouăle nu trebuie să fie lăsate în apă, unde există mulţi duşmani. În mod normal, ouăle sunt depuse în sol, dar la unele specii ele sunt ţinute în corpul femelei, astfel încât puii se nasc aidoma unor adulţi în miniatură. Iatacatevaspecii…

3. Crocodiliisialigatorii Există 14 specii de crocodili, 7 de aligatori şi caimani şi una de gavial. Toate sunt fiinţe puternice, care trăiesc pe uscat şi în apă şi vânează o mare varietate de animale. Trăiesc în apele tropicale şi subtropicale. Masculii şi femelele arată la fel, dar masculii cresc mai mari. Şi crocodilii şi aligatorii au o pereche de dinţi mari în apropierea botului, pe maxilarul inferior, pentru prinderea prăzii. La crocodili, acestor dinţi le corespund nişte adâncituri pe maxilarul superior, iar dinţii se pot vedea când gura e închisă. La aligatori şi caimani, dinţii mari se potrivesc cu două adâncituri de pe maxilarul superior şi nu se mai pot vedea când gura este închisă.

4. Aligatorul american La un moment dat, aligatorul american devenise o specie ameninţată cu dispariţia, din cauză că a fost vânat pentru pielea lui. Eforturile de protejare a speciei au fost încu­nunate de succes, iar numărul lor a . crescut. Aceşti aligatori se Înmu­lţesc de obicei primăvara. Femela depune cam 50 de ouă Într-o grămadă de frunze şi din alte materiale vegetale şi păzeşte cuibul În timpul clocirii. Puii stau cu mama lor până la trei ani. Gavialul Gavialul are maxilare lungi, dotate cu aproximativ 100 de dinţi mici - echipament ideal pentru prinderea peştilor şi a broaştelor sub apă. Cel mai acvatic din toţi crocodilii, gavialul se deplasează stângaci pe uscat şi rareori părăseşte apa, cu excepţia depu­nerii ouălor. Femela depune 35- 60 de ouă noaptea, Într-o groapă săpată cu picioarele din spate la malul apei. Ea stă În apropiere cât timp ouăle sunt incubate, adică 60-80 de zile. Ca toţi crocodilii, şi gavialul a fost vânat pentru pielea lui, iar astăzi este o raritate.

5. Crocodilul indian Crocodilul indian este un crocodil puternic, cu o gură largă şi grea. Adulţii pot prinde mamifere mari, cum ar fi antilope şi bivoli, dar se hrănesc şi cu broaşte, şerpi şi broaşte testoase. Puii mănâncă insecte şi alte vietăţi mici. În sezonul de împerechere, femela depune 25 până la 35 de ouă într-o groapă, pe malul râului. Ea poate să aibă şi al doilea rând de pui în acelaşi sezon.

6. Crocodilul de Nil nu traieste doar in Nil. El se gaseste in raurile si lacurile dn toata Africa tropicala si sudica.

7. Broastetestoase Există aproximativ 230 de specii de broaşte ţestoase. Ele au toate o armură tare, formată din substanţe chitinoase şi din oase, care le protejează corpul moale. Armura are două componente: o carapace pe spate şi un "plastron" pe abdomen. Coastele şi cea mai mare parte a vertebrelor sunt ataşate de carapacea de pe spate şi de placa de pe abdomen, iar cele mai multe ţestoase pot să-şi retragă capul sub carapace, ca să se protejeze. În locul dinţilor, broaştele ţestoase au ciocuri tari, chitinoase, cu care îşi mestecă mâncarea. Toate broaştele ţestoase depun ouă. Cele mai multe le îngroapă în nisip şi lasă puii să iasă singuri.

8. Terapinul de râu Numită şi bata gur, aceasta este o broască ţestoasă de apă dulce, dar poate trăi şi în ape sărate. Îşi face cuibul în malurile nisipoase şi de aceea oamenilor le este uşor să o prindă şi să sape după ouăle ei. În Malaiezia, pentru salvarea terapinului de râu s-au înfiinţat crescătorii, în care puii trăiesc în siguranţă până când ating vârsta de doi ani. Broasca testoasă de baltă Broasca ţestoasă de baltă iese rareori din apă şi adesea se în­călzeşte pe buştenii plutitori. Puii se hrănesc în principal cu insecte, mormoloci de broască şi alte mici animale neverte­brate, dar după ce cresc încep să se hrănească cu plante. Vara, femela poate să depună până la trei rânduri de ouă de 4-23 de bucăţi fiecare.

9. Broasca testoasă de pădure Această ţestoasă cu carapace zgrun­ţuroasă trăieşte în apropierea apei, dar îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe uscat. Este un bun căţărător şi se hrăneşte cu fructe, viermi şi insecte. În mai sau iunie, femela depune şase până la opt ouă. Puii pot să iasă înainte de venirea toamnei, dar de obicei ouăle testoaselor din teritoriile nordice nu vor ecloza decât în următoarea primăvară. Broasca testoasă de Aarau Este cea mai mare dintre broaştele ţestoase care îşi retrag capul în lateral sub carapace. Femelele se adună în număr uriaş pe malurile nisipoase, pentru a-şi depune ouăle. Când puii ies din ouă, ei trebuie să ajungă singuri în apă.

10. Soparlelesiserpii Sopârlele şi şerpii aparţin unui mare grup de reptile, care au corpul acoperit cu solzi. Există cel puţin 500 de specii de şopârle, care trăiesc în mai toată lumea, cu excepţia extremului nord şi a Antarcticii. Cele mai multe trăiesc la sol sau în copaci, dar iguana de mare îşi petrece mare parte a vieţii în apă. Există aproximativ 2.400 de tipuri de şerpi. Ca şi şopârlele, şi ei trăiesc în cele mai calde regiuni ale lumii. Nici unul nu se găseşte în nordul extrem sau în Antarctica. Cei mai mulţi şerpi trăiesc pe uscat, dar există şi specii de apă dulce şi specii marine.

11. Iguana de mare Iguanele de mare sunt singura specie de şopârlă care-şi petrece majori­tatea timpului în mare, înotând şi scufundându-se în căutare de alge, hrana ei principală. Când se află în apă, iguana îşi foloseşte coada puternică pentru a se propulsa. Iese la suprafaţă pentru a respira, dar când se scufundă pulsul îi scade, pentru ca organismul să folosească mai puţin oxigen. Şopârla-şarpe de Transvaal Această şopârlă se strecoară prin iarbă cu mişcări de şarpe ale corpului şi cozii, căutând insecte şi păianjeni. Picioarele ei minuscule adesea nici nu ating pământul în timp ce se mişcă. Cele două până la patru ouă se dezvoltă în interiorul corpului femelei. Puii, pe deplin formaţi, sparg coaja oului îndată ce acestea au fost depuse.

12. Sarpele boa de smarald Şarpele boa de smarald este un şarpe verde deschis, care îşi petrece mare parte a vieţii în copaci, în care se încolăceşte pe o creangă. Îşi aşteaptă prada, care constă în păsări şi iilieci, pe care o prinde şi o omoară cu colţii săi ascuţiţi. Este cel mai rapid în mişcări din toate speciile de boa şi este şi un bun înotător.

13. Şarpele de apă cu pete Capabil să se deplaseze uşor atât în apă cât şi pe uscat, acest şarpe prinde vietăţi cum ar fi peşti sau broaşte. Ochii lui mici sunt îndreptaţi înainte, iar nările se află pe partea de sus a capului. Când şarpele se scufundă, nările îi sunt acoperite. Are un venin de o putere medie. Şarpele de copaciŞarpele de copaci, numit şi boomslang sau şarpele Boom, este unul dintre cei mai activi şi mai otrăvitori şerpi din Africa. Veninul produs de glandele speciale curge pe dinţii mari; zimţaţi din gură şi apoi intră în corpul victimei, atunci când şarpele muşcă. In mod normal, şarpele omoară cu ajutorul veninului animale ca şopârle, broaşte şi păsări, dar muşcă tura lui e mortală şi pentru oameni. Rareori atacă dacă nu este provocat.

14. Cameleonii Uimitorul cameleon are o limbă care seamănă cu o hârtie de muşte mobilă, care prinde într-o clipă prada, de obicei o insectă. Există aproximativ 85 de specii din aceste şopârle care trăiesc în copaci. Cele mai multe se găsesc în Africa şi Madagascar, dar există şi câteva specii de cameleon în Asia şi una în Europa. Un cameleon tipic are un corp plat, ochi mari şi o coadă puternică, cu care se poate prinde strâns de crengi. Cei mai mulţi cameleoni au o lungime între 15 şi 30 cm, dar există în Madagascar o specie care ajunge până la \80 cm. Culoarea pielii lorse poate schimba, pentru a-i  ajuta să se ascundă de pradă şi de prădători.

15. Cameleonul lui Jackson Masculul acestei specii are pe cap trei coarne mari femelele au doar un corn mic pe nas şi două coarne minuscule, deasupra ochilor. Verdele închis al pielii îl ajută să se confunde cu coaja acoperită de licheni a copacilor Cameleonul Meller Modelul de culoare al acestui cameleon face să fie foarte greu de văzut atunci când stă nemişcat pe o creangă, aşteptând sosirea prăzii. Cameleonul Meller ajunge până la lungimea de 58 cm. Acest mic cameleon arată ca frunzele moarte de pe solul pădurii, printre care se ascunde. Chiar are linii care seamănă cu nervurile frunzelor. Spre deosebire de cei mai mulţi cameleoni, cameleonul pitic îşi petrece viaţa la sol. Nu poate să prindă nimic cu coada.

16. Bibliografie : Enciclopediaanimalelor, internet Realizat de : RotaruDaiana Clasa : a X-a D