REPTILELE

1. REPTILELE PRIETENI SAU DUSMANI?

2. SOPARLELE • Rude cu serpii, dar si cu crocodilii, soparlele reprezinta - numeric - mai mult de jumatate din totalul reptilelor de pe glob, adica din marea clasa din care fac parte. • Majoritatea soparlelor traiesc pe sol si se hranesc cu insecte, dar exista si cateva specii de astfel de reptile ai caror reprezentanti sunt adevarati cataratori. • In mod obisnuit, soparlele se inmultesc in urma depunerii unor oua mici, cu coaja elastica, dar mai sunt si unele care nasc pui vii.

3. GUSTERUL Aceasta soparla cu pielea verde, stralucitoare, are o coada aproape de doua ori mai lunga decat restul corpului (avand, in total, circa 40 de centimetri). Culoarea sa o ajuta sa nu fie vazuta pe sol si in copaci - locurile in care traieste, hranindu-se cu insecte, paianjeni si - rar - cu puii unor pasari. Gusterul se reproduce depunand oua, iar in lunile de iarna hiberneaza in scorburi sau in crapaturile stancilor. Gusterul - care traieste in centrul si sudul Europei - are si o ruda foarte rezistenta la temperaturi extrem de scazute: Lacerta vivipara, singura specie de soparle care se inmulteste la nord de Cercul Polar! SOPARLA ALERGATOARE VARGATA Este mica (pana la 20 de centimetri lungime), dar poate fi numita campioana rapiditatii din familia soparlelor: pe distante scurte, ea poate atinge o viteza de 30 de km/h, aproape egala cu recordurile din atletism. Are corpul subtire, coada foarte lunga si traieste in estul si centrul Statelor Unite, in locuri deschise, bazandu-se pe viteza pentru a scapa de atacatori. Soparla alergatoare vargata face parte dintr-o familie numita “cozi de bici”, formata din peste 200 de specii, toate traind numai pe continentele americane. Unele dintre acestea prezinta un interes sporit pentru cercetatori deoarece sunt alcatuite numai din femele si se pot reproduce fara a se imperechea.

4. O soparla deosebita este salamandra, care are pielea neagra cu pete galbene • Cand simte pericolul, secreta o substanta protectoare iritanta

5. CAMELEONUL • Soparla exotica care si-a castigat notorietatea datorita capacitatii de a-si schimba culoarea pielii, a devenit in ultimele decenii un animal de companie ravnit si extrem de indragit. • Exista peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumatate din acestea traind cu predilectie in insula Madagascar (Africa). • Adultul de cameleon prezinta o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorita adaptarii la viata arboricola si la vanatoarea de insecte, corpul sau este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecinta a stilului de viata sunt si picioarele zigodactile (singura specie de soparle care prezinta aceasta caracteristica) care prezinta degetele orientate doua cate doua in laturi opuse, formand un "cleste" care-i permite agatarea si catararea pe ramurile arborilor.

6. Limba are o dimensiune impresionanta, putand ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decat cea a corpului, in situatiile in care hrana este situata la distanta. Miscarile ochilor sunt independente si realizeaza o rotatie de pana la 3600, caracteristici ce ii ofera posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viata. • Caracteristica care l-a facut atat de celebru este schimbarea culorii in diferite varietati: maron, verde, albastru, galben, rosu, negru si chiar alb. Aceasta capacitate reprezinta un sistem de comunicare, exprimand diferite atitudini, precum si dorinta de a se imperechea. Pielea isi schimba culoarea ca reactie la lumina, temperatura sau in functie de dispozitia animalutului. Este falsa afirmatia potrivit careia cameleonul isi schimba culoarea pentru a se camufla. Cameleonul nestresat poate avea o nuanta verde a pielii. In cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbena. In mediul natural, cameleonii se hranesc cu o larga varietate de nevertebrate, pasari mici, soparle, insecte si oua ale altor vietuitoare. Cameleonii ating maturitatea in jurul varstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o data la doi ani. Depunerea oualor se produce in luna martie intr-o groapa pe care cameleonul si-o sapa singur. Clocirea dureaza in medie 10 luni.

7. Sarpele • Câteva specii de şerpi sunt veninoase şi toţi şerpii sunt carnivori. • Şerpii, cunoscuţi şi sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului şi lipsa membrelor. Capul, trunchiul şi coada sunt acoperite de solzi duri. • Deplasarea lor generală este cea in zig-zag. Cu ajutorul muşchilor şi vertebrelor, ei aproape plutesc deasupra nisipului deşertului. • Partea caracteristică a scheletului unui şarpe este craniul: articulaţiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le conferă o mobilitate extraordinară. Astfel se explică de ce şarpele îşi poate mişca gura în toate direcţiile şi o poate deschide extrem de larg, reuşind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinţii îl ajută să muşte şi să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare şarpele trebuie să îşi înghită prada întreagă.

8. Şerpii urcă şi coboară printre crengi, se caţără, înoată şi se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită excepţionalei mobilităţi a coastelor şi vertebrelor. • Înmulţirea serpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea şi încălzirea lor. Majoritatea serpilor depun oua, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouale pasarilor, cele de sarpe au invelisul flexibil, pielos. Puii de sarpe au un fel de dinte ascutit pe bot, cu ajutorul caruia ies din ou. • Serpii au aspecte foarte diferite şi s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nişă ecologică, excepţie făcând doar regiunile polare.

9. Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, şopârle, insecte şi cu alti serpi. Înghite şi animale mai voluminoase decât corpul sau • Ochii au ploapele unite, privirea fixă şi nu clipesc. Văzul este dezvoltat. • Urechile nu au pavilioane. • Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lungă, bifurcată şi serveşte la miros. Exista si serpi de casa - neveninosi si nici constrictori, fiind frecvent intalniti in Europa Le place sa lancezeasca la soare in locurile cu vegetatie bogata, dar sunt si buni inotatori, serpuind la suprafata cu capul deasupra apei. Daca simte apropierea vreunui pericol, sarpele de casa se scufunda in apa, ascunzandu-se printre vegetatia acvatica, putand ramane sub apa pana la o ora.

11. CROCODILUL • Corpul crocodilului este acoperit cu plăci osoase, iar sistemul de circulaţie a păstrat unele caractere comune cu păsările. • Animalele de azi trăiesc pe malul apelor curgătoare sau a lacurilor din regiunile calde tropicale sau subtropicale. Unele specii de crocodili mai pot fi întâlniţi în apa sărată a mărilor din jurul unor insule. • Animalele sunt bune înotătoare, când vânează stau ascunse sub apă până la nivelul ochilor şi nărilor. • Coada lăţită şi musculoasă ajută la înot sau ca şi cârmă. Gura este largă prevăzută cu o dentiţie puternică de formă conică. Crocodilii au o lungime a corpului în funcţie de specie între 1,20 şi 7 m lungime.

12. Nările şi orificiile urechilor se închid in apă. Văzul îl ajută la depistarea hranei. Gura este largă, iar pe maxilare se află dinţi conici, inegali, fixaţi in scobituri ale maxilarelor numite alveole. • Crocodilul se hrăneşte cu animale acvatice şi terestre. Atacă şi oamenii din preajma lor. Capul poate avea 62cm. • Femelele depun ouă, protejate de o membrană, in nisip sau gropi săpate în pământul afânat. • Corpul este turtit dorso-ventral, acoperit cu plăci cărnoase, dublate de plăci osoase, nesudate între ele în regiunea dorsală. Coada este şi comprimată lateral. • Are 5 degete libere la membrele anterioare şi 4 degete unite prin membrană la membrele posterioare.Ele servesc la deplasarea în apă şi pe uscat. Iese pe uscat pentru a se odihni.

14. BROASCA TESTOASA • BROASCA TESTOASA DE USCAT • Este adaptată la mediul terestru. În Romania, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia, Banat şi Dobrogea. • Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi: • carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roşcat) • plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă) • Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul şi membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare şi coada. Ţesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele şi vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele şi coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenuşie. Pe lângă organele de simţ, asemănătoare cu ale şopârlei, există 2 fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase şi fără dinţi. Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformaţiei şi a ţesutului. Cele 4 membre sunt scurte, aşezate lateral şi terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrăneşte cu ierburi, fructe, insecte, melci şi viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respiraţia şi înmulţirea este la fel ca la şerpi şi şopârle

15. TESTOASA DE LAC • Trăieşte în lacuri, bălţi, rareori pe uscat. Este adaptată secundar la viaţa acvatică. Se deosebeşte de ţestoasa de uscat prin următoarele caractere: • este carnivoră • carapacea este mai mare • de culoare negricioasă, asemănătoare mâlului • degetele sunt unite prin membrană interdigitală

16. Imperecherea are loc cu predilectie in luna mai, mai rar in iunie-iulie. Jocul nuptial, respectiv imprecherea propriu-zisa (copulatia), consta in izbituri ale masculului in carapacea femelei, masculul sta cu gura deschisa, etalandu-si limba rosie si reproducand un suierat rezonant. Dupa circa o luna de la imperechere, femela depune ouale intr-o groapa pe care o sapa cu membrele posterioare. In general, femela depune in medie 5-8 oua, ovale, cu coaja calcaroasa, din care, in luna septembrie, eclozioneaza puii, cu carapace moale. • Speranta medie de viata a broastei testoase cu capac este de 60-80 ani, masculii avand tendinta de a supravietui un timp mai scurt (50-60 ani).

17. Este o specie protejata si luarea sa din mediul natural constituie un act de braconaj. Este strict interzis, chiar daca intalniti un exemplar in salbaticie, sa il luati acasa.