Celenterate

1. Celenterate

2. Hidra de apă dulce trăieşte fixată pe plantele acvatice. Ea are 1-2 cm lungime şi corpul cilindric. La un capăt are o parte lăţită, ca un disc adeziv, cu care se fixează pe substrat, iar la celălalt capăt se află orificiul buco-anal, înconjurat de 5- 8 braţe sau tentacule. Ele servesc şi la deplasare. Pe tentacule se găsesc celule urzicătoare.

3. Peretele corpului este format din două straturi de celule care mărginesc singura cavitate a corpului, numită cavitate digestivă, de unde şi denumirea de Celenterate (de la grec. coelos= cavitate, enteron= intestin). Hidra se numeşte polip (de la grec. polys = mult, podos= picior).

4. Stratul extern al peretelui corpului conţine celule senzitive, musculare şi urzicătoare. Celulele nervoase aflate între stratul extern şi intern, se leagă între ele formând în tot corpul o reţea nervoasă, care alcătuieşte primul tip de sistem nervos difuz sau în formă de reţea.

5. Stratul intern de celule mărgineşte cavitatea digestivă şi este format din celule cu flagel, care contribuie la înaintarea apei încărcată cu substanţe hrănitoare şi oxigen dizolvat. Aici are loc, digestia cu ajutorul sucurilor produse de celule. Apoi, cu ajutorul pseudopodelor, substanţele hrănitoare sunt înglobate în celule, formând vacuole digestive. Resturile nedigerate sunt eliminate prin orificiul buco- anal.

6. Vara, când condiţiile de viaţă sunt prielnice, hidra se înmulţeşte prin înmugurire (înmulţire asexuată). Toamna, se înmulţeşte prin ouă, care se formează în peretele corpului. Oul cade la fundul apei, rezistă la temperatură scăzută, iar primăvara se formează noi hidre (înmulţire sexuată). Ea se poate regenera.

7. Meduza este un celenterat marin, care pluteşte, dusă de valurile mării. Unele meduze sunt mici, altele au un diametru de 20 cm. Au formă de umbrelă deschisă. Pe partea inferioară se formează un tub, în vârful căruia se află orificul buco- anal, înconjurat de tentacule. Meduza se mişcă şi prin contracţiile marginilor umbrelei.

8. Actinia sau dediţelul de mare trăieşte fixată pe stâncile din apropierea ţărmului mării. Are aspect de flori roşii, albastre, galbene, de unde şi numele de dediţel de mare. Corpul este tot un polip. Se hrăneşte cu animale marine mici, stând nemişcată, cu tentaculele întinse. Prada este paralizată cu ajutorul celulelor urzicătoare de pe tentacule.

9. Coralul roşu sau mărgeanul trăieşte în mările calde, la adâncimi nu prea mari. Creşte sub formă de tufe, fixate pe fundul apei. Scheletul calcaros, roşu-aprins, susţine polipii de culoare albă, în formă de sac de 2 cm lungime. Orificul buco- anal al fiecărui individ este înonjurat de 8 tentacule. Polipii sunt grupaţi, formând colonii. Scheletul lor calcaros este folositor omului, care obţine din ele obiecte de artă şi podoabă.

10. Madreporarul are schelet calcaros de culoare albă, cu ramuri scurte şi groase. Prin moartea acestora, din scheletele care se depun, se formează insule de corali sau recife. Coralii şi madreporarii trăiesc numai în mările tropicale, în zone aerisite şi la adâncimi de 30-40m.

11. CARACTERE GENERALE ALE CELENTERATELOR • Hidra de apă dulce, meduza, actinia şi coralul sunt animale acvatice, fixate, izolate sau coloniale. • Sunt pluricelulare inferioare ( nu au organe) • Corpul este un polip • Cavitatea digestivă comunică cu exteriorul printr-un singur orificiu buco-anal, înconjurat de tentacule.

12. Viermii paraziţi Viermi paraziţi laţi.

13. Mulţi viermi laţi şi cilindrici fac parte din grupa viermilor paraziţi. Ei trăiesc în corpul unor gazde: om sau animale, de unde îşi iau hrana şi secretă substanţe toxice, îmbolnăvind gazda. Viermii laţi sunt reprezentaţi de viermele- de- gălbează şi de tenie sau panglica.

14. Viermele- de- gălbează are corpul acoperit de tegument, care formează o cuticulă cu rol de apărare împotriva sucurilor digestive. Sub tegument se găseşte pătura musculară, formând teaca musculo- cutanee. Viermele- de- gălbează trăieşte în ficatul oilor, cărora le produce boala numită gălbează. Are forma unei seminţe de dovleac, de 3- 4 cm lungime. Pe partea ventrală prezintă două ventuze: una în jurul orificiului buco-anal, cealaltă înapoi lui. Cu aceste ventuze se fixează pe pereţii canalelor din ficatul oilor bolnave.

15. Din cauza vieţii parazite, are o alcătuire simplă. El nu are aparat circulator şi respirator. Aparatul digestiv este reprezentat de un tub digestiv, cu un singur orificiu buco- anal şi numeroase ramificaţii scurte, laterale, închise la un capăt. El îndeplineşte şi funcţia de circulaţie a substanţelor nutritive, a oxigenului şi a dioxidului de carbon. Deci, este un aparat gastro- circulator. Excreţia este îndeplinită de un aparat excretor, alcătuit din canalicule şi canale excretoare. Sistemul nervos este format din ganglioni nervoşi, grupaţi în partea anterioară a corpului, de la care pornesc cordoane nervoase.

16. Organele de simţ sunt slab dezvoltate datorită vieţii parazite. Viermele- de- gălbează se înmulţeşte printr-un număr mare de ouă. El este hermafrodit. Din ouă, care ajung în apa bălţilor, rezultă larve mici care înoată. Cele care pătrund în cochilia melcului Limnea se dezvoltă şi suferă transformări, rezultând cercarii. Ei au o coadă mică cu care înoată, se ridică pe firele de iarbă şi se acoperă cu un înveliş gros. Oile care vin să se adape, pasc iarbă şi o dată cu ea înghit cercarii închistaţi. Aceştia ajung în ficatul oii sănătoase şi se transformă în viermi- de- gălbează.

17. Tenia trăieşte în intestinul subţire al omului sau al altor animale. Corpul, turtit ca o panglică, de culoare albă, ajunge la 4-6 m lungime. El este format din numeroase segmente, numite proglote (până la 1000). La capătul anterior, mai subţire, se găseşte o umflătură numită scolex. Pe el se găsesc 4 ventuze şi o coroană dublă de cărlige. Cu ajutorul scolexului, tenia se fixează pe pereţii intestinului. Între scolex şi corp se află gătul (o gătuitură).

18. În ultimele segmente se formează un număr foarte mare de ouă (150000) care sunt eliminate o dată cu excrementele omului. Ouăle care ajung în intestinul porcului dau naştere la larve mici, cu 6 cârlige. Aceste larve mici, cu 6 cârlige. Aceste larve trec în sânge şi sunt transportate în muşchii porcului unde se transformă în cisticerci. Această carne infestată, consumată de om, îi produce boala numită teniază. • Viermele are două gazde: una permanentă (omul) şi una intermediară (porcul).

19. Sfârşit