E N D
Dacă vei parcurge acest material îţi vei îmbogăţi cunoştinţele pe care le ai cu altele noi:- originea lui Ştefan cel Mare;- locul şi perioada în care a domnit;- luptele pe care le-a purtat cu duşmanii;- strategia de a face din Moldova un stat independent şi de a-l menţine aşa;- personalitatea marelui voievod;- însemnătatea domniei lui Ştefan cel Mare, atât pentru Moldova cât şi pentru întreg poporul român;- legende şi mărturii istorice;- momente omagiale. Ştefan cel Mare 1457 - 1504
Scurt istoric al domnitorului Ştefan cel Mare Ştefan cel Mare era fiul lui Bogdan al II-lea şi nepotul unui alt mare şi luminat voievod al neamului, zis Alexandru cel Bun, care a domnit în Moldova între anii 1400 – 1432; După uciderea tatălui său, Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş, şi după înfrângerea lui Petru Aron (ucigaşul tatălui său) în aprilie 1457 – merge la Suceava şi pe locul ce se chema Câmpia Dreptăţii, lângă Cetatea de scaun, întreabă adunarea dacă le este cu voie să le fie domn. Raspunsul a fost “Întru mulţi ani, de la Dumnezeu, să domneşti” LA 14 aprilie 1457, Ştefan cel Mare este proclamat ca domn legiuit al Moldovei, în scaunul părinţilor şi strămoşilor lui. Are cea mai lungă domnie, până în 1504.
Întinderea statului: între Carpaţii Orientali, Nistru şi Marea Neagră. Capitala statului era în Cetatea Sucevei.
Iscusit şi vrednic comandant de oşti, s-a războit cu pricepere cu toţi cei care au râvnit Moldova, dintre care cei mai înversunaţi duşmani au fost otomanii care erau “câtă frunză şi iarbă” şi care se năpusteau în repetate rânduri ca “lăcustele asupra acestui colţ de Rai”. Începutul conflictului debutează cu refuzul domnitorului moldovean de a mai plăti tributul Porţii otomane, Mahomed al II-lea, înfuriat de atitudinea domnitorului trimite oaste împotriva lui Ştefan, în fruntea oştii otomane aflându-se Soliman Paşa. Armata, spun documentele se ridica la peste 120.000 soldaţi bine pregătiţi. Oastea lui Ştefan cuprindea doar 40.000 răzeşi şi vreo 9.000 secui. Lupta se dă la 10 ianuarie 1475 pe valea Bârladului, într-o aşezare mlăştinoasă numită Podul Înalt care se finalizează cu victoria lui Ştefan.
“Topoarele, securile, ghioagele loveau îndesat şi fără pic de hodinăîn duşmani”(izv.ist) Luate prin surprindere “trupele ..invicibile" ale fălosului Soliman Pasa părăsiră lunca sângeroasă, dând bir cu fugiţii. Unii se înecarăîn mlaştina răzbunătoare şi ea, alţii pâlcuri-pâlcuri se risipirăîn toate părtile, spre a se adăposti şi a scăpa de loviturile oştenilor lui Ştefan cel Mare. Părea ca văzduhul şi întreaga natură ţineau parte vrednicilor apărători ai gliei strămoşesti, “Şi in ziua aceea de marţi, a desăvârşitei biruinţe - cea mai mare din viaţa lui Ştefan şi asupra celui mai puternic duşman - şi miercuri si joi pâlcuri de vânători se ţinurăîn urma duşmanilor“(izv.ist.), avea să noteze mai târziu istoricul, Nicolae Iorga.
Bucuria victoriei nu a durat prea mult: în iunie anul următor, însuţi sultanul MohamedIIa pornit în fruntea unei oşti puternice să pedepsească pe domnul moldovean, cu intenţiadea-i ocupa ţara.în ziua decisivă a luptei, la 26iulie 1476, la Războieni sau Valea Albă,oastea moldoveană a fost înfrântă desuperioritatea zdrobitoare a armatei turceşti,care se ridică la aproximativ 150.000 deoameni. Această luptă memorabilă pentruapărarea pământului străbun a fost consemnată şi în pisania bisericii ridicate de Ştefan dupa 20de ani, la Războieni, prin aceste cuvinte înduioşătoare:"S-au ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate puterile salerăsăritene. Şi au venit să prade şi să ia ţaraMoldovei. Şi au ajuns până aici, la locul numitValea Albă. Iar noi, Ştefan Voievod şi cu fiulnostru Alexandru am ieşit înaintea lor şi amfacut mare război cu ei, în luna iulie 26. Şi cuvoia lui Dumnezeu au fost înfrânţi creştinii,de păgâni şi au căzut acolo mulţime mare de oameni”
Mit, legendă şi adevăr Ştefan Vodă pleacă de la CetateaNeamţului abătut, îngândurat şi neştiind ce să facă. O legendă spune că paşii l-au purtat până lacasa bătrânei Vrâncioaia, care i-a adunat pecei şapte feciori în faţa lui Ştefan şi i-a zis:“-Aista-i Bodea, aista Spirea, celălaltNegrilă, apoi Bârsan, Spulber, Pavel şi cuNistor.Ei or să te ajute să strângi oastea şi să nulaşi Moldova în mâinile turcilor”.Aşa a şi fost ,cei şapte feciori l-auajutat pe domnul lor să alunge turcii până laDunare. Ca răsplata le făcu “ocolniţă pe piele deviţel, scrisă cu litere de aur, pentru daniadomnească”, document în puterea căruia fiiiVrâncioaiei ajunseră stăpânii Munţilor Vrancei,de la Trotuş până în valea Bâsca a Buzăului. Şide atunci, fiecare din cei şapte fraţi, înapoindu-sepe plaiurile Vrancei, s-au aşezat la poalelemunţilor, întemeindu-şi sate, după numele lor:Bodeşti, Spireşti, Negrileşti, Bârseşti, Spulberesti, Păuleşti, Nistoreşti.
O altă legendă spune însă, că paşii l-au purtat către sfetnicul şi duhovnicul său încă dincopilărie, Daniil Sihastru. Aici este sfătuit să nu inchine ţara turcilor, că victoria va fi a lui, numaică după aceea, va trebui să ridice o mănăstire (în aceasta întâmplare se află geneza legendei“Mănăstirea Putna”. Daniil nu stă pe gânduri când vede slăbiciunea omenească a lui Ştefan Şi îl ceartă aprig: “Dacă sceptrul greu, mâna ti-o apasă / Altuia, mai vrednic, locul tău îllasă!” (poezia Daniil Sihastru). Şi acestă legendă spune că Ştefan Vodă a strâns oaste,”fel de fel de oameni”, şi “a purces înjos unde erau turcii şi a început a-i goni din urmă şi a-i bate, până i-a trecut Dunărea”.
Chilia Sfântului Daniil Sihastru propovăţuitorul lui Ştefan cel Mare
Vitejia sa pe câmpul de luptă a fost dublată permanent, de râvna sa pentru credinţa creştină. Această râvnă pentru ortodoxie i-a fost insuflată marelui voievod încă din perioada copilăriei sale, prin grija şi osteneala evlavioşilor săi părinţi. În numele acestei credinţe el ieşea la război, şi tot această credinţă va fi cea care îl va determina să zidească numeroase locaşuri de cult (circa 44 la număr). Printre ctitoriile sale de referinţă se numără mânăstirile: Putna (1470), Tazlău (1487), Voroneţ (1488), Borzeşti (1494),Popăuţi (1496), Războieni (1496), Nemaţ (1497), Dobrovăţ (1504),precum şi biserici domneşti răspândite pe întreg cuprinsulMoldovei (Vaslui, Bacău, Iaşi,Cotnari, Dorohoi etc. ). Deasemenea, Ştefan a contribuit cu danii substanţiale la zidirea unor lăcaşuri de cult din Muntenia,Ardeal, de la Sfintele locuri, precum şi de la Muntele Athos
Ctitorii din timpul lui Ştefan cel Mare Mănăstirea Borzeşti Mănăstirea Putna Mănăstirea Tazlău Mănăstirea Voronet Mănăstirea Războieni Manăstirea Voroneţ (intrare în biserica)
BIBLIOGRAFIE: • www.wikipedia • Marin Matei Popescu – “Personalităţi din evul mediu românesc” • Istoria României - compendiu • Istoria Românilor – manual pentru clasa a VIII-a • http://images.google.ro
Material realizat de Grupa 3, clasa a VIII-a,Şcoala cu clasele I – VIII Chişcău GIULIA MANUEL FLORICA