Masurarea respiratiei

1. MEDICINĂ INTERNĂ PNEUMOLOGIE

2. MASUREREA RESPIRAȚIEI • Respirația reprezintă funcția organismului prin care se aduce aportul de oxigen necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea dioxidului de carbon. • Măsurarea respirației poate fi un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, urmărirea evoluției bolii, prevenirea sau identificarea complicațiilor, dar și prognosticul bolii. • Respirația normală, sau eupneea, se desfășoară fără efort, silențios, cu mișcări toracice simetrice, ritmice, puțin vizibile.

5. Masurarea respirației Scop • Evaluarea funcției respiratorii; • Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului respirator; • Recunoașterea complicațiilor; • Aprecierea evoluției bolii; • Prognosticul bolii; • Evaluarea răspunsului pacientului la medicația sau tratamentele care afectează sistemul respirator.

6. Valori normale respirații/minut • Frecvența respiratorie variază în funcție de vârstă, sex, poziție, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn, efort fizic. • Numărul de respirații normale la adult este în medie de 16-18 respirații pe minut. • Numărul de respirații la nou-născut este de 30-50 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 luni este de 25-40 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un copil de 2 ani este de 25-35 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 6 ani este de 18-25 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un copil cu vârsta de 10 ani este de 17-23 respirații pe minut. • Numărul de respirații la femeie este de 16-20 respirații pe minut. • Numărul de respirații la bărbat este de 14-18 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un vârstnic (≥  65 de ani) este de 12-28 respirații pe minut. • Numărul de respirații la un vârstnic (≥  80 de ani) este de 10-30 respirații pe minut.

7. Tipuri de respirație • Respirație costal superioară – întâlnit la femei prin ridicarea părții superioare a cutiei toracice • Respirație costal inferioară – întâlnit la bărbați prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice • Respirație abdominală – prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice, întâlnită la copii și vârstnici. LOC MĂSURAREA RESPIRAȚIEI • Suprafața toracelui

8. ELEMENTE CARE SE POT APRECIA PRIN TEHNICA DE MĂSURARE • Tipul de respirație; • Amplitudinea mișcărilor respiratorii; • Frecvența; • Ritmul respirator; • Simetria expansiunii toracice • Tusea • Expectorația • Dispneea • Durerea toracică

9. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU MĂSURAREA RESPIRAȚIEI IMPORTANT!! Nu se anunță pacientul atunci când se efectuează tehnica de măsurare a respirației pentru că pacientul își poate influența numărul de respirații și astfel se va obține un rezultat modificat.

10. MATERIALE NECESARE  • Pentru măsurarea respirației avem nevoie de: • Ceas cu secundar, de mână sau cronometru; • Pix verde/ albastru; • Foaie de temperatură

11. TEHNICA • Tehnica pentru măsurarea respirației: • Poziția pacientului este decubit dorsal • Se poate efectua și în timp ce pacientul doarme; • Asistenta plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui; • Se măsoară inspirațiile timp de 1 minut. • O altă variantă este măsurarea timp de 30 de secunde și se înmulțirea cu 2. • Putem număra mișcările respiratorii și fără a aplica mâna pe suprafața toracelui, numai prin observarea mișcărilor cutiei toracice. • Evitați măsurarea respirației la sugar sau copil în timpul plânsului.

12. REPREZENTAREA GRAFICĂ A RESPIRAȚIEI • Notaţigrafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare verde (unii autori menționează culoarea albastru pentru notare) aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau seară (S); • Socotiţi câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontală din F.T. • Obţineţicurba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale măsurătorilor efectuate ulterior. • Curba respirației, curba pulsului, curba temperaturii, au reprezentări grafice paralele pe foaia de temperatură. Acest lucru se întâmplă în stare de normalitate. • Intersectarea acestor curbe reprezintă indicii referitoare la perturbarea funcțiilor vitale

15. Rezultate • Sub 10 respirații pe minut – BRADIPNEE • Peste limitele normale – TAHIPNEE

16. EVALUARE GENERALĂ • observăm starea generală a pacientului și supraveghem toate funcțiile vitale; • urmărim tipul, frecvența, efortul respirației • observăm dacă pacientul este răgușit, dacă prezintă tuse sau spută • observăm dacă pacientul depune efort pentru a respira, dacă prezintă dispnee, dacă are dureri la inspirație/expirație, febră, anorexie, cianoză, HTA, tahicardie POZIȚIONEAZĂ PACIENTUL ÎN : • semișezând cu repaus absolut pentru reducerea nevoilor de oxigen, la nevoie • decubit dorsal fără pernă, cu capul înclinat lateral pe partea sănătoasă pentru aspirația mucozităților și secrețiilor oro-faringiene • bărbia ridicată pentru deschiderea căilor aeriene.

17. ÎN FUNCȚIE DE GRAVITATEA TULBURĂRILOR RESPIRATORII, MEDICUL VA DECIDE: • dezobstrucția căilor aeriene • intubație orofaringiană/orotaheală • traheostomia • oxigenoterapia

18. PNEUMONIA Ce este PNEUMONIA ??? • Pneumonia este o afectiune caracterizata prin inflamarea tesutuluiplamanilor, fiind, in mod normal, cauzata de o infectie bacteriana. La capatul tuburilor respiratorii din plamani exista mici saculete de aer. Cand apare pneumonia, aceste saculete se inflameaza si se umplu cu lichid.

19. Simptomele pneumoniei • Simptomele pneumoniei pot aparea fie brusc, la 24-48 de ore dupa inflamarea tesutului, fie lent, pe parcursul mai multor zile. Simptomele comune ale pneumoniei includ: •          Tuse, care poate fi seaca, sau productiva, fiind vizibil un mucus gros, galben, verde, sau maro, care poate contine pete de sange in unele situatii. • Dificultati ale respiratiei, cum ar fi respiratie superficiala si prea rapida, sau taierearespiratiei chiar daca nu faceti efort. • Batai rapide ale inimii •          Febra •          Stare de rau • Transpiratie •          Tremurat •          Pierderea poftei de mancare •          Durere toracica, care se agraveazacandtusiti.

25. SPIROMETRIA CE ESTE ? CUM SE SE FACE ? • Spirometria reprezintă o investigaţie paraclinică neinvazivă ce măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira sau expira într-o unitate de timp. Mai exact, spirometria măsoară cât aer intră și cât iese din plămâni. • În timpul testului de spirometrie, pacientul va expira aer la capacitatea sa maximă într-un dispozitiv numit spirometru. Spirometria un test de efort, dar nu este dureros sau invaziv. • Spirometria durează aproximativ 10-15 minute. SCOPUL SPIROMETRIEI • Diagnosticarea, clasificarea și monitorizarea afecţiunilor care produc alterarea funcției respiratorii.

27. Indicașiie spirometriei • Determinarea prezentei sau absenţei disfuncției respiratorii • Evaluarea unei boli pulmonare cunoscute (BPOC, astm bronșic, pneumopatii) • Evaluarea în timp a funcției pulmonare • Evaluarea tratamentului administrat • Evaluarea efectelor noxelor profesionale sau de mediu • Evaluarea stării sănătăţii generale, înaintea începerii programelor ce implică activitate fizică intensă sau evaluarea pacientului înainte de o intervenție chirurgicală.

28. MATERIALE NECESARE • Materiale sterile: cutie metalică cu piese bucale sterile sau piese bucale de unică folosință, mănuşi sterile • Pensă pentru pensat nasul • Pensă de serviciu • Spirometrul portabil calibrat prin sistem electronic • Calculator pentru introducerea datelor pacientului și efectuarea graficelor • Mască de tifon • Tăviţa renală • Scaun • Materiale pentru spălarea mâinilor • Recipient cu soluție dezinfectantă pentru piesele bucale folosite • Recipienți pentru colectarea deșeurilor

29. PREGĂTIREA MEDIULUI • Sala pentru investigaţie • Se vor lua toate măsurile de asepsie şi antisepsie

30. PREGĂTIREA PACIENTULUI  PSIHICĂ FIZICĂ Cum te pregătești pentru spirometrie? Înaintea efectuării testului trebuie evitate: – consumul de alcool, cu 4 ore înainte; – mesele grele cu 2 ore înainte; – fumatul cu o oră înainte; – exercițiile fizice intense, cu 30 minute înainte. Pacientul îşi va goli vezica urinară înainte de test Va purta îmbrăcăminte lejeră, va desface cureaua de la pantaloni şi va îndepărta orice obiect ce poate limita mișcările cutiei toracice Pacientului i se va măsura înălțimea în poziție ortostatică Se înlătură proteza dentară, dacă există Pacientul poate fi aşezat în poziție șezândă pe un scaun, cu spatele drept și cu capul în extensie. Se introduc datele pacientului în calculator, apoi se va efectua procedura • Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanță, durată. • Uneori, poate fi utilă mimarea procedurii sau insistarea asupra importanței inspirului amplu şi a expirului • Se obține consimțământul informat al pacientului • Se crează pacientului un climat de siguranță, pentru a asigura cooperarea la examinare şi a diminua anxietatea.

31. Pregătirea asistentului medical  • Se spală pe mâini • Îmbracă mănuși sterile • Îmbracă masca de tifon

32. SPIROMETRIA – TEHNICA Tehnica măsurării VEMS (Volumul expirator maxim pe secundă): • Se conectează aparatul la calculator • Pacientul va fi așezat pe scaun, cu spatele drept şi capul în extensie • Se adaptează piesa bucală și i se va da pacientului tubul aparatului în mână • Pacientului i se va pensa nasul și la comanda asistentei va inspiră adânc, va introduce piesa bucală în cavitatea bucală i va expira maxim și rapid. • Se scoate piesa din cavitatea bucală a pacientului și este rugat să respire din nou relaxat. • Calculatorul va înregistra expirograma • Se va calcula cantitatea de aer expirat în prima secundă, aceasta reprezintă VEMS-ul. • Proba se repetă de 2-3 ori până se obțin curbe aproximativ egale. • Se poate calcula și Indicele Tiffeneau care este un indice de permeabilitate bronșică și se află prin raportul dintre VEMS și C.V. x 100

34. VALORI SPIROMETRIE • Valorile normale ale acestor probe funcţionale ventilatorii se apreciază în raport cu valorile unor tabele internaționale și se înscriu între 75-80% din valorile ideale. • Valorile normale ale spirometriei variază în funcție de vârstă, sex, înălțime. Rezultatele pot fi influențate de prezența patologiilorpumonare. Valoarea normala VEMS este între 75-80%.

35. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPĂ TEHNICĂ • Dacă tehnica se efectuează în spital, pacientul va fi condus la salon și așezat confortabil în pat • Se monitorizează respiraţia • Se urmăreşte tusea și expectoraţia, dacă este cazul • Se administrează medicamentele conform prescripțiilor medicale NOTAREA ŞI INTERPRETAREA TEHNICII ÎN FOAIA DE OBSERVAŢIE • Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului data, numele persoanei care a efectuat tehnică și rezultatele obținute.

36. ACCIDENTE / INCIDENTE • Spirometria are următoarele accidente/incidente: • Accese de tuse • Dureri toracice • Vertij CONTRAINDICAȚII ALE SPIROMETRIEI • pneumotorax • Hemoptizie

37. INTERPRETAREA REZULTATELOR • Spirometria va fi interpretată de către medic. • Se vor analiza: • CVF (capacitatea vitală forțată) • VEMS (volumul expirator maxim în prima secundă). • Dacă valorile sunt scăzute, este posibil ca pacientul să prezinte o îngustare (obstrucție) a căilor aeriene datorată unui astbronșic, BPOC(bronhopneumopatieobstructivă cronică), sau alte afecțiuni pulmonare.

38. SUPORT VIDEO https://www.youtube.com/watch?v=42VKZdMlXwg https://www.youtube.com/watch?v=asdLYzAp7rI https://www.youtube.com/watch?v=-QfhYYpKX-w (spiromtria) https://www.youtube.com/watch?v=Y_VTNjd4y_8&t=532s

39. Vă Mulțumesc!!