de Valer Pop

1. Plante de Valer Pop TOXICE

2. Plantele care prin conţinutul lor în diverse substanţe produc oamenilor şi animalelor îmbolnăviri trecătoare sau mortale au fost denumite plante toxice sau otrăvitoare. • Este interesant că unele dintre plantele toxice sunt plante alimentare sau furajere iar altele medicinale. • Unele plante toxice sunt decorative, cultivate în jurul caselor, în apartamente şi în sere. • În limba română sinonimul cuvântului “toxic” este cuvântul “otravă” care derivă din verbul slavon “otraviti” şi înseamnă “a amărî”, “a produce mâhnire”.

3. Tisa (Taxus bacata) este un conifer cu frunze aciculare, persistente. Creşte foarte încet dar are o viaţă foarte lungă. Toxicitatea lui este cunoscută din antichitate (galii îşi otrăveau săgeţile în sucul extras din fructele de tisă). Cele mai sensibile animale la intoxicaţiile cu frunze de tisă sunt calul, măgarul şi catârul.

4. Tuia(Thuja orientalis), numit şi arborele vieţii conţine un ulei eteric şi produce intoxicaţii în general mortale.

5. Stejarul (Quercus robur). Consumarea lăstarilor tineri, a mugurilor şi frunzelor provoacă tulburări digestive şi renale (boala lemnului). Majoritatea intoxicaţiilor se produc cu ghindă. Cele mai sensibile sunt bovinele, păsările de curte şi caii. Porcul rezistă la substanţele toxice din ghindă.

6. Vâscul (Viscum album). Substanţele toxice din ramurile tinere conţin o substanţă toxică ce are ca efect modificarea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac şi temperaturii centrale, tulburări nervoase cu paralizie şi pierderea sensibilităţii.

7. Macul (Papaver somniferum) conţine opium din care se extrag morfina, codeina, papaverina. Animalele intoxicate cu mac au tulburări nervoase şi digestive. La om, opiumul în doze mici determină la început o surescitare apoi somn profund presărat cu vise, scăderea secreţiei salivare si constipaţie.

8. Sfecla (Beta vulgaris). Furajând animalele numai cu sfeclă o perioadă mai îndelungată le provocăm un mare dezechilibru nutritiv. Intoxicaţiile se produc la toate speciile de animale dar în special la ovine. Simptomele sunt de natură digestivă urmate de tulburări nervoase, cu paraplegie, icter, etc.

9. Neghina (Agrostemma githago). Toate părţile plantei dar în special seminţele conţin o substanţă care are acţiune excitantă asupra sistemului nervos central sub aspectul paraliziei.

10. Sunătoarea sau pojarniţa (Hypericum perforatum) este frecvent întâlnită în fâneţe, tufişuri, coline. Acţiunea substanţei principale numită hipericină se exteriorizează la nivelul pielii depigmentate printr-un proces inflamator.

11. Castanul porcesc (Aesculus hippocastanum) este unul din cei mai cunoscuţi arbori ornamentali. Seminţele, mai ales în stare proaspătă, sunt capabile să intoxice atât animalele cât şi omul, victime făcând mai ales în rândul copiilor.

12. Cucuta (Conium maculatum) este o plantă comună în toată ţara. Toxina – coniina – pe care o conţine acţionează asupra sistemului nervos având efecte paralizante.

13. Măselariţa (Hyoscyamus niger). Toate organele plantei sunt otrăvitoare atât în stare verde cât şi sub formă de fân sau nutreţ însilozat. Semnele intoxicării diferă de la ospecie la alta şi în funcţie de cantitatea ingerată. La cai – deglutiţie grea, sete, nelinişte, frisoane, slăbiciune, accese convulsive violente, paralizie generală. La porci, câini şi pisici – vomă puternică.

14. Cartoful (Solanum tuberosum). Tuberculii ţinuţi la soare, încolţiţi, rău conservaţi în pivniţe umede îşi măresc cantitatea de solamină care este toxică. Toxicitatea vrejilor uscaţi se micşorează dar nu dispare.

15. Leandrul (Nerium oleander), este o plantă cu un grad de toxicitate mare. Raţele şi gâştele mor imediat după ingerare în urma unor convulsii puternice de asfixie. Copiii trebuie feriţi de această plantă.

16. Stânjenelul de baltă (Iris pseudocorus) este toxic atât în stare verde cât şi uscată. La animalele care consumă planta toxinele pătrund în sânge şi după o perioadă provoacă moartea.

17. Ghiocelul (Galantus nivalis). Consumarea bulbilor de ghiocel, care se pot confunda cu cei de arpagic, provoacă vomitări şi diaree.

18. Sorgul (Sarahum bicolor) sau mei tătărăsc se cultivă pentru seminţe, confecţionarea măturilor, pentru a extrage din tulpină un suc dulce sau ca plantă furajeră. În perioada de maximă toxicitate 1 kg de frunze poate omorî o bovină de 500 kg. Simptomele variază în funcţie de cantitatea ingerată. Cantităţi mari provoacă o intoxicaţie supraacută cu moartea fulgerătoare prin inhibiţia centrilor nervoşi.

19. Coada calului (Equisetum arvense). Simptomele intoxicării la cabaline încep prin tulburări ale sistemului nervos printr-un dezechilibru senzorial, mai afectat fiind aparatul locomotor. Concomitent apar tulburări ale aparatului digestiv, ficatului şi rinichilor. La vaci se diminuează brusc secreţia de lapte.

20. Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale). Este toxică toată planta mai ales seminţele. Animalele care pasc din greşeală brânduşe scapă cu greu de o moarte chinuitoare. Intoxicaţia dă senzaţii de vomă, exitus(moarte) prin paralizia centrului respirator la o doză de 20-40 mg.

21. Cyclamen spp. Frunzele şi bulbii conţin ciclamină (saponină) datorită căreia intoxicaţiile produc crampe, ameţeli, tulburări circulatorii.

22. Piciorul cocoşului (Ranunculus acer). Este toxică toată planta şi produce tulburări digestive.

23. Rostopasca (Chelidonium majus L.) cunoscută ca iarba de negi sau negelariţă se recunoaşte uşor după latexul galben care apare la ruperea plantei şi apoi în contact cu aerul se brunifică. Are acţiune narcotică şi sedativă.

24. Hedera helix are toxice unele părţi. În concentraţie mare produce tulburări gastrice şi febră.

25. Brugmansia. Este toxică toată planta. Intoxicaţia produce pierderea cunoştinţei, leşin, moarte prin insuficienţă cardiacă.

26. Papucul doamnei (Aconitum napellus). Este toxică toată planta. Intoxicaţia produce răcirea corpului, paralizia circulaţiei, respiraţiei, crampe, exitus (moartea)

27. Laburnum anagyroides. Este toxică toată planta mai ales seminţele. Intoxicaţia produce paralizie până la stop respirator.

28. Degeţelul roşu (Digitalis purpurea) are frunzele toxice. Intoxicaţia produce tulburări cardiace (aritmii)

29. Socul (Sambucus spp.) are toxice frunzele, vlăstarii şi scoarţa. Intoxicaţiile produc vomitări.

30. Hyacinthus orientalis are toxic bulbul. Intoxicaţiile produc vomitări.

31. Prunus laurocerasus are toxice frunzele şi sâmburii. Intoxicaţiile produc dureri de burtă şi senzaţii de vomă.

32. Lăcrămioara (Convallaria majalis) are frunzele şi florile toxice. Intoxicaţiile produc tulburări de ritm cardiac.

33. Rubarbăr (Rheum rhabarbarum) are frunzele toxice. Intoxicaţia produce crampe şi tulburări renale.

34. Rododendron (Rhododendron sp.). Este toxică toată planta. Intoxicaţiile dau senzaţie de vomă, vomă, diaree, crampe.

35. Delphinium elatum. Este toxică toată planta. Intoxicaţiile produc tulburări digestive.

36. Daphne mezereum. Sunt toxice boabele. Intoxicaţiile produc senzaţie de vomitare, vomitare, tulburări circulatorii şi cardiace.

37. Mătrăguna (Atropa belladona). Este toxică toată planta mai ales fructele (bace). Intoxicaţiile produc halucinaţii, demenţă(furioasă), frisoane.

38. Ricinul (Ricinus communis) are toxice seminţele. Intoxicaţiile produc senzaţie de vomă, febră, tulburări de ritm cardiac.

39. Ciumăfaia (Datura stramonium). Este toxică toată planta. Intoxicaţiile produc febră, pierderi de cunoştinţă, halucinaţii.