ION PRIBEAGUL

1. ION PRIBEAGUL IMPERTINENTE

2. Materialul din prezentarea de fata este preluat din site-ul : http://www.eugenkarban.de/rom/literat/index.htm?pribeag/about.htm Decembrie 2004 ס.ש.

3. La 27 octombrie 1887 s-a născut în târguşorul Suliţa, Isac Lazarovici, acel ce mai târziu avea să devină poetul umorist Ion Pribeagul.A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici şi în proză, dar mai ales în versuri.Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Creangă, Eminescu, Alecsandri şi alţii.Ion Pribeagul a scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.Rareori citea ceva "conspirativ" şi poznaş vreunui prieten bun. În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creaţii intitulate chiar de el "impertinente".Vremea a trecut, multe s-au schimbat şi ceea ce se considera în urmă cu 30-40 de ani ca material picant, impertinent, astăzi nu mai impresionează pe nimeni.Din aceste considerente ne-am gândit să prezentăm în lucrarea de faţă în primă apariţie o parte din aceste creaţii inedite, spirite uşoare, unele cunoscute altele originale, frumos îmbrăcate şi dichisite de pana lui inegalabilă.Mai 1975Louis Gallian

4. Cuprins

5. 1 AUTOPORTRET Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutraAm păr în nas şi în urechiŞi-aduc puţin cu BrahmaputraMi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incolorăDe cimpanzeu sau de mamut,Tote femeile m-adoră. De sunt urât şi nătăfleţDe n-am nici muşchi, nici intestineUn singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotulDin loje, nu mă văd delocŞi în tramvai mă pierd cu totul.Şi-aşa cum sunt de fleculeţÎncât în palmă mă poţi ţine,Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

6. 2 Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o alură imbecilă.În loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă.N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fine;Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie, fire creţeŞi am luat chiar premiu-ntâiLa un concurs de frumuseţe.Şi dacă n-am profil semeţ,Nici umeri laţi, nici şolduri pline,Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine! Când intru-n baie, voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,Mă simt atâta de frumosDe parc-aş fi ales de muze.Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în mine:Un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!În fine, sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soare,De n-am la Academie jeţŞi n-am smaralde sau rubine,Un singur lucru am măreţ Şi-mi pare foarte bine!

7. LUPTE GRECO-ROMANESe plimbau Avram şi LeibuÎntr-un bâlci cu panorameCu menagerii, şi-n faţăC-o mulţime de reclame.Şarpele boa-constrictorArmăsarul DucipalTot ce-i zugrăvit afarăÎnăuntru-i natural.Leoparzi, cămile, zebreDin Uruguay şi NişŞi în faţa unui circusAu citit pe un afiş:"500 de lire premiuVa primi acela careDacă într-un sfert de orăVa putea să mă doboare" 3 Iar pe podium un HerculeSta cu pieptu-i să mă-nfrunteMuşchiulos şi-nalt şi mareCa un taur, ca un munte.Eu mă duc,-a zis Avrami-Tot sunt eu băiat sărac.Ş-apoi 500 de lireE o sumă, nu e-un fleac!Eşti nebun?-Exclamă LeibuTu plăpând şi subţirelCum poţi să te iei la trântăCu o namilă ca el?-Nu se ştie! Dacă-am şansăÎntr-o clipă eşti salvatParcă mititelul DavidNu l-a-nvins pe Goliat?

8. 4 Şi s-a dus.Iată-i pe-arenăÎn chiloţi pe amândoiCa un tanc este atletulIar Avram ca un brânzoi.După doua-trei minuteSe încolăcesc vârtosSe trântesc, se-mping de-a tumbaŞi se tăvălesc pe jos.Nici Avrami nu se lasăDeşi spart, ghiontit şi ruptBa că iese iar deasupraBa că-i iarăşi dedesubt.Cam după un sfert de orăCa un trăznet uriaşAvrămel e scos afarăCa gunoiul pe făraş.-Ce ţi-a trebuit Avrami?Leibu trist l-a întrebat-Ştiu şi eu? Credeam că prinde.Ei, şi cum s-a întâmplat? -Cum stăteam covrig sub dânsulMototol, strivit, năucMă gândeam:ca să mă apărDe unde dracu să-l apuc?Şi deodată o minune!Îi văd alea...alea douăPe la noi le spune altfel,Dar aici, le zice ouă;Şi ştiind de la tăticuCă de-l strângi de ouă-odatăCade jos şi se întindeCa o cârpă leşinată.Într-o clipă, ca un fulgerMă înfing cu mâna-n ele....-Ale mele sunteţi!-urlu-Şi erau chiar ale mele!

9. JURIDICEŞTE Şi veniră din CraiovaŞi din Iaşi, din RoşioriToţi juriştii, toţi maeştriiŞi-ai dreptăţii slujitoriUnii slabi, cu favorite,Alţii sluţi ca TutankamenToţi cu tomuri şi cu scripteSă asiste la examen.Sala-i plină de discipoliŞi celebrităţi savanteNumai capete ilustreŞi figuri interesante.Când, deodată Domn ProfesorChel şi cu priviri absenteS-adresează cu prestanţăUnei nostime studente : 5 -Cum e termenul juridic-Zice el zâmbind agale-Dacă eu aş pune mânaSub rochiţa dumitale?Fata, roşie ca maculDup-o scurtă meditareÎi răspunse:-Este maestreAtentatul la pudoare!-Foarte bine-a spus maestrul,-Însă fii bună şi spuneDacă dumneata, mi-ai face mie,Această chestiune,Cum ar fi juridiceşteDomnişoară-n trei cuvinte?Şi răspunse domnişoara:-Profanare de morminte!

10. TREI DORINŢEDe la Hudson înspre KansasÎntr-o zi de mai frumoasăTomy Bill, cowboy din TexasVesel călărea spre casă.Urâţel era băiatulŞi înalt n-a fost delocDe aceea el la feteN-a avut nicicând noroc.I-ar fi drag şi lui să fieFericit câteva clipeCu o fată şi s-o strângăÎn grădina cu tulipe.Dar cum din vecinătateFetele l-au ocolitFiindcă e ciupit la faţă,Şleampăt şi pipernicit. 6 Ce să facă bietul Tomy?Deşi i-a venit cam greuS-a lăsat în voia soarteiC-aşa a vrut Dumnezeu.Şi cum străbătea şoseauaPlină de nisip şi vecheSimte că ceva îl pişcăDinspre ceafă spre ureche.Duce-o mână peste umărŞi prin boarea de luminăVede-n juru-i cum se-nvârteŞi cum bâzâie o albină.L-a pişcat din nou; atunceaTomy mâna a întins-oŞi-aşteptând să-i zboare-aproapeÎntr-o clipă a şi prins-o.

11. 7 Şi cum o ţinea în palmăÎncă fără a o închideEl aude o voce:-Tomy,Fii uman, nu mă ucide.Că eu nu-s albina careZboară din floare în floareCi o zână fermecatăDe o ursită vrăjitoare.Şi dacă mă laşi în paceVie, fără suferinţeÎţi voi implini prin vrajăÎntr-o oră, trei dorinţe.-Bine! spuse Tomy-bine!Vreau să fiu, dacă-i pe alese,Mai frumos ca Richard BurtonŞi la fete s-am succese. Să mă vrea, să mă doreascăŞi să vie fericiteMai cu seamă să se laseSărutate şi iubite.-S-a făcut! A doua care-i?-Cum sunt mic şi n-am fasonSă fiu zdravăn şi puternicCa şi biblicul Samson,Să dărâm c-un pumn o casăŞi de-o fi să lupt cu hoţiiDintr-o singură scatoalcăLa pământ să-i culc pe toţi!-Se va face! zise-albina,Dacă aşa ţi-a fost ideeaDar să nu ne pierdem vremeaSpune-mi şi dorinţa-treia.

12. 8 -Mi-e cam greu-răspunse Tom.Stai să mă gândesc mai bine...Vreau să fiu viril întocmaiCa şi calul de sub mine.-Şi-asta ţi-oi îndeplini-o!Zise albina cu emfază,Şi acum te du cu DomnulSă te aibă el în pază.Ajungând la han se uităÎn vitrină şi se vedeÎnalt, frumos ca un AdonisChipeş, că nu-i vine-a crede. Fetele îi dau târcoaleCu-nţelesuri anumiteToţi rivalii de-odinioarăVin spre el să-l felicite. Vasăzică, din dorinţeDouă i s-au împlinitRepede aleargă acasăSe dezbracă gol, grăbitŞi uitându-se-n oglindăDe necaz obrazu-i crapăFiindcă calul de sub TomyN-a fost armăsar, ci iapă!

13. 9 PANDELE Bunicuţa lui PandeleDe pe strada Ghica TeiA băgat discret de seamăCum că nepoţelul eiCând nu-i observat de nimeniNici de Ţonc, nici de RodicaSe cam joacă cu puţica.Şi i-a spus:-Pandele dragăVai de mine, nu-i frumos!Vezi pe domnul cel de colo,Ăla grasu şi burtos?Tot aşa o burtă mare-I-a spus tainic bunicuţa-O să-ţi crească de vreodatăAi să te mai joci cu puţa! S-a speriat grozav PandeleŞi ofta cu-nfrigurareCând gândea că o să-i creascăTot aşa o burtă mare.Dar primind cadou o tobăŞi un cerc şi-o muzicuţăDe atuncea niciodatăN-a mai pus mâna pe puţă.Într-o zi, fiind la plimbarePe şoseaua-nrouratăA văzut şezând pe-o bancăO femeie-nsărcinatăDrept la ea s-a dus şi-i spuse,C-a roşit şi bunicuţa:-Vezi ce ai păţit cucoanăDacă te-ai jucat cu puţa?

14. 10 DE UNDE AŢI CUMPĂRAT?Din naltul plin de boare rece,Curg serpentine de carminŞi-un domn, să-i zicem Toma, trecePe bulevardul Bolentin.În urma lui cu doi-trei metri,Cu pasul rar şi săltăreţVenea Manole, zis al PetreiCu nasu-n vânt, cu părul creţ.Şi cum trecea prin filierăŞi parc, şi oameni, şi decorLui Toma-i scapă-n atmosferăUn pârţ urât mirositor. Un aer greu, de naft, de varză,Ce-ţi intră-n nări, în gât, în oaseSe-mprăştie pân-să se piarză,Suspecte gaze puturoase.Manole adulmecând aromaCe-ntreagă fiinţa-i ispiteşte.Aleargă iute după TomaŞi-l opreşte:-Scuzaţi, vă rog-a spus ManoleVibrând cu vocea-i ca o strunăDar, unde-aţi cumpărat fasoleDe-o calitate atât de bună?

15. DILEMĂ GREA Trecând prin centru, nenea Nae,Bătrânul curtean de viţăVăzu, privind într-o vitrină,O foarte nostimă coniţă.Apropiindu-se de dânsa,Cu chibzuinţa sa acerbăO auzi cum îşi şopteşte:-Frumoasă rochie! Superbă!-Vă place mult? Întreabă Nae.-Superbă! Spune ea din nou.-Dacă atât de mult vă placePermiteţi să v-o fac cadou!Şi au intrat în prăvălie.I-a-mpachetat-o, a plătit-oŞi foarte-amabil, nenea NaePoliticos i-a oferit-o. 11 Coniţa tânără şi tandrăVoind să-i compenseze gestulL-a invitat la ea acasăŞi-acasă....înţelegeţi restul.Un studio de pluş cu perneLumină roşie, domoalăŞi dezbrăcându-se, frumoasaRămase goală, toată goală.Frecându-şi palmele amândouăDe doru-i, Nae se sfârşeaŞi-o savura din ochi şoptindu-şi:-Aşa, aşa, aşa!Hai vino, îl imploră dânsaNerăbdătoare şi lascivăHai vino, vino mai degrabăCă nu-ţi stă nimeni împotrivă...Bătrânul crai şopti ca prostulPlimbându-şi ochii pe femeie:-De broască mi-am făcut eu rostulDe unde îmi fac rost de cheie?

16. NU E DE LA NOIÎntr-un sat pe-o cărăruieLângă cârciuma lui StateTrei femei stăteau de vorbă,Trei leliţe, trei surate.Şi uitându-se-n ţărânăCu pătrundere destulă,Măsurau un boţ de carne,Care semăna c-o... bulă.-Fă, Mărie,-zise Safta-Să tot fie a lui Tănasă!-Nu e Lele, c-o cunosc euC-are cerc şi-i noduroasă.Poate a lui Drăgan?-De unde-zice Tinca cu-nfocare-Căci a lui Drăgan e groasăŞ-are o dungă pe spinare!-Poate este a lui Hâncu?-Nu se poate! sare Lina-A lui Hâncu-i NăzdrăvanăŞi vânjoasă ca prăjina 12 Ş-apoi Hâncu, de vreo lunăE la Vidra, la moşie...-Dar a cui să fie oare?Doamne, Doamne-a cui să fie?Cum stăteau nedumeriteCercetând cu anevoie,A trecut plocon pe-acolo,Primăreasa, Lelea Zoe.-Ce faceţi pe aicea?-Uite, stăm cu mintea răvăşităŞi nu ştim a cui să fieBula asta oropsită?-Nu e nici a lui Vasile!-Nici a lui Marin Cucui!-Nici a lui Grigore Zgaibă!-Nici a lui Mihalcea nu-i!Primăreasa o priveşteŞi răspunde răspicat:-Bula asta, fă leliţe,Nu e de la noi din sat!

17. 13 DISPUTĂ RELIGIOASĂDeşi port o mare stimăŞi am respectat mereuŞi pe popă şi pe pastorŞi pe rabinul evreu.Totuşi, eu am o remarcă.Deşi nu-i paradox,Însă cel mai vesel popăEste popa ortodox.Fie praznic, nunţi, botezuri,Sau la orice slujbă sfântă,Chiar şi la înmormântarePopa cântă, popa cântă. Dar cel mai deştept dintrânşiiMai dibaci, mai diabolicEste fără îndoialăBruder, pastorul catolic.Auziţi, iubiţi prieteniCe abil, ce diplomatPe toţi tinerii-i însoară;El rămâne ne-nsurat.Cel mai crud însă-i rabinul,Ăsta merge-n contra Firii,Vrea morţiş ca să distrugăFericirea omenirii.Auziţi, ce barbarie,Zău că merită bătaie,Unde trebuie s-adauge,Rabinul, de-acolo taie!

18. CALMAREA venit la doctor SmilikDoamna Sprinţa Rosenstoc-Doctore, de două zile,Nu mă simt bine deloc.Simt în corp o-nfrigurareCe mă trece tam-nesamDe la cap până la picioareIa vezi, doctore, ce am?Doctorul îşi ia o lupăŞi se uită în ochi dreptO palpează pe spinareApoi, delicat, pe piept.O ascultă cum respiră,O mai ciocăneşte-un picŞi satisfăcut îi spune:-Doamna mea, nu ai nimic! 14 Tensiunea e normală,Pulsu-i iarăşi regulat...-Da, dar nu dorm toată noapteaŞi mă zvârcolesc în pat!-Eh, la vârsta dumitaleŞi zglobie şi frumoasă,Se strecoară câteodatăO afecţie curioasă.De aceea, scumpă doamnă,Nu e caz de-ngrijorare,Dumitale-ţi trebuieşteUn remediu de calmare!-Asta este! De cal mare!Sare doamna radioasă,Un remediu de cal mareCă de cal mic am şi-acasă!

19. CEL CU DOUĂSe zvonise-n orăşelulDe pe deal, Chilia Nouă,Cum că Hună HoşcoloviciZice-se că are două.Nimeni nu ştia ce-s aleaDacă-s albe sau gălbuiDoar atât, că el le areŞ-amândouă-s ale lui.Poate are două case?Două vaci, două oiţe?Două găinuşi moţate?Poate, două porumbiţe?Nu, niciuna dintre-acestea.Dar fiind sigur că le ştiţiVă comunic că sunt aleaChiar la care vă gândiţi. 15 Însă fetele-ntre ele,Ruşinoase, cum sunt toate,Îşi spuneau cu preciziune :-Nu se poate! Nu se poate!Cum ne intră-n creier nouăToată lumea s-aibă unaNumai Hună s-aibă două? Numai Hana Iosub, prinsăDe-al amorului jăratecŞi la gândul c-are douăŞi e şi băiat simpatic,S-a îndrăgostit de dânsulDe la prima scăpărare.Şi mai mult, să se convingăDacă-ntr-adevăr le are

20. 16 Doar când una oboseşteŞi tu eşti încă în vervăEste bine totdeaunaSă ai piesa de rezervă.-Poate-aşa e ritualul? S-a gândit Hana Iosub,Şi-n familia lui HunăCele sfinte-s cu şurub?Şi plângea sărmana HanaVărsând lacrimi mari cât rouaFiindcă Hună niciodatăN-a întrebuinţat-o pe a doua!A trecut o lună, două,Şi-ntr-o seară fără lunăÎn alcovu-ndrăgostiteiGiugiulindu-se-mpreunăEa i-a spus: -Ascultă, HunăCe-i în mână nu-i minciună!Aia de la rabin, dragă,E cu mult, cu mult mai bună! Îl pândea la ştrand să-l vadăDezbrăcându-se pe chei.Ce nu face-o fată cultăPentru viitorul ei?Azi aşa şi mâine iarăşiA jucat în aşa felPână când, la urma urmei,Ea s-a măritat cu el.Însă, vai, în noaptea nunţiiDupă ce-a trecut furtunaHana-a observat că HunăA lucrat numai cu una.Foarte indignată fata,De metodele acesteaL-a-ntrebat: -Ascultă, Hună,Dar cealaltă unde este?-Unde vrei să fie, scumpo?E la rabin, dragă fată!La noi nimeni nu lucreazăCu-amândouă deodată!

21. CENZURAT Prea onorabila CenzurăDintr-un exces de zel fatalMi-a cenzurat o "aventură "Fiindcă subiectu-i imoral.Sunt intrigat peste măsurăŞi trist de procedura-aceastaŞi vreau alături de CenzurăS.-o judecaţi şi dumneavoastră.În actu-ntâi, sub luminiţeŞi flori,şi-un pat, un pat banal.Spuneţi-mi domni şi cuconiţeDacă un pat e imoral?Ba pot susţine cu căldurăCă e moral cum sunt şi sfinţiiFiindcă în paturi se născurăStrămoşii noştri şi părinţii. 17 Nu vreau să fac o glumă proastăNici disertaţie de clovnÎnsă, cunoaşteţi dumneavoastrăPe cineva născut în pom?În pat întins şi-n pielea goalăC-o plapomă acoperitE un tânăr, Nicu MototoalăCe meditează liniştit.Dacă-i acoperit înseamnăCă nu-s motive de scandalŞ-apoi nici gândul nu te-ndeamnăSă crezi că-i lucru imoral.La recrutare-n clipe grele,La baie sau la doctor DrocNu te dezbraci până la piele?Şi nu e imoral de loc!

22. 18 Alăturea, de pat, sfioasăŞi îmbrăcată-n şorţ închisStă o femeie, şi-i frumoasăCa un heruv din paradis.Când o femeie şic, gingaşe,Stă lângă un bărbat idealŞi-i spune vorbe drăgălaşeGăsiţi că este imoral?Deodată puica-ncântătoareÎn glas cu-argint de clopoţeiExclamă plină de mirare:-Vai, Nicule, tu eşti ovrei?Ş-acuma, spuneţi-mi, scumpă doamnă,Şi domnilor, în general,Dacă a fi ovrei înseamnăUn fapt atât de imoral?

23. 19 NAUFRAGIUL După un naufragiu groaznicCe i-a scufundat în ceaţăŞase marinari nevolniciCare au mai scăpat cu viaţăÎnotând şi zi şi noaptePeste apa plumburieFură azvârliţi de valuriPe o insulă pustie.Trei luni s-au hrănit cu ierburiŞi cu peşti găsiţi pe malÎşi făcură şi-o colibăŞi trăiau original. Nu le mai lipsea nimicaBa ades le prisoseaAveau hrană, ierburi, apă,Doar femeia le lipsea.Rabdă omu-o lună, patruMai te-agiţi, te consolezi,Însă când te-ajunge jaleaMai că-ţi vine să turbezi.Da-ntr-o zi, pe-un rest de barcăCe-a rămas numai crâmpeiePeste malu-abrupt deodatăFu zvârlită o femeie.

24. 20 Una singură şi goalăŞi frumoasă, o ispită,Care se-ndrepta, în soareSpre colibă, fericită.Marinarii, toţi, văzând-oNăvăliră-n goana mareCari de care mai degrabăS-o apuce la strâmtoare.Ea văzându-se-n pericolRidică un braţ în susŞi c-un gest de curtezanăMarinarilor le-a spus:-Ho, nebunilor sălbateci!Nu vă repeziţi pe-aleeŢineţi seama de un lucru:Nu sunt şvaiţer, sunt femeie!

25. MAC-MACÎn tramvaiul care duceDin Lipscani în Ghica TeiPlin de lume anonimăDe bărbaţi şi de femei.La o staţie din centru,Sau de prin împrejurimi,S-a urcat o cuconiţăCu superbe rotunjimi.Trup felin, plin de ispite,Dar rotund şi voinicelParcă-ar fi sculptat de daltaLui Rodin sau Praxitel.După ea se urc-un tânăr-Tip de Donjuan sadea,-Care nu ştiu din ce priciniSe cam îndesa în ea. 21 Doamna foarte intrigatăL-a privit cu mult temei.Însă tot mai mult măgarulSe-ndesa în...viaţa ei.Că deodată cuconiţaNu s-a mai putut abţineŞi i-a spus:-Ascultă, june,Nu te simţi sau nu ţi-e bine?Ce te-ndeşi ca la pomană?Când nici nu ştiu cine eşti!Cu metode de-astea bruteCrezi c-ai să mă cucereşti?Află că sunt doctoriţă,Chiar de nu m-arată faţa,-Şi-ţi fac una s-o ţii minteToată viaţa, toată viaţa!

26. 22 Că de mai mă atingi o datăPeste trup sau peste braţeŢi-o tai jos în bucăţeleImediat! Şi-o dau la raţe!Iar femeile-vreo zece-Din tramvaiul cel sărac,Începură toate odată:Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!

27. PROBABILLa o şcoalăSpecială :-Spuneţi o propoziţiune-Zice profesoru-amabil-Care să cuprindă musaiŞi acest cuvânt: probabil.Nicu emoţionatA răspuns imediat:-Ieri văzând noroasă vremeaŞi fiind cu haina nouăMi-am luat cu mine umbrelaCă probabil o să plouă 23 -Foarte bine!Tu, Marine?-Transpirat de-alergăturăDeşi încă-n luna mai,Mi-am pus puloverul-probabilSă nu capăt guturai.-Hm, şi asta merge, ziseDomnul profesor agale-Şi acum să spuie una...Tu, Abramovici Ghidale.Stă Ghidale, se pătrundeŞi apoi voios răspunde:

28. 24 -La vecinul nostru, care-iPianist, vine de-o lunăO elevă frumuşicăŞi fac muzică-mpreună.Curios cum sunt din fireIeri, discret ca un strigoiAm privit prin broasca uşiiŞi-am văzut cum amândoi,El îşi lasă pantaloniiFata fusta-n sus spontanŞi mi-am spus că vor, probabilSă se "uşureze"-n pian.

29. PATRIARHALĂFâlfâiri de boare receSe strecoară în infinitCând pe drumul mare trecePopa Neacşu obosit.Înalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între semeni.Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba în vântVesel c-a împărţit luminăŞi iubire pe pământ. 25 Când să intre-n curticicăPreoteasa-n trei cuvinteÎl întâmpină smerită:-Bine ai venit părinte!-Să trăieşti!-îi spune dânsulLuminat de-al lunei razăŞi trudit de atâtea slujbePopa în jeţul lui se-aşează.-Ce zici coană preoteasăHai părerea să ne dăm,Vrei să stăm întâi la masăŞi apoi să ne culcăm?-Ce pot eu să spun părinte?A răspuns în grabă ea-Facem cum vrei tu, prea sfinteŞi pe urmă vom mânca!

30. LA FELSus, pe Văcăreşti pe dreaptaLângă cârciuma lui StateAvea Şmil o prăvălieŞi vindea păsări tăiate.Găinuşe şi răţuşte,Câte-un puişor de-un kilDe voieşti găină grasăN-o găseşti decât la Şmil.Cum stătea el într-o searăPrintre raţe şi gânsaciIntr-Avram în prăvălieŞi-l întreabă: -Ce mai faci?-Ce să fac? E criză mareŞi vânzare nu-i de loc.Chiar de-mi vine unul, După vreo găină, 26 O întoarceO apropie de nasO suceşte, o miroaseŞi mi-o pipăie un ceas.Pleacă apoi, şi-i pare scumpăŞi eu stau ca un tembel.-Dragă, tocmai ca la tineŞi la mine e la fel...-Cum, la fel e şi la tine-Zice Şmil cu răutate-Ai şi tu o prăvălieUnde vinzi păsări tăiate?-Eu, eu n-am păsări tăiate-Spuse Avram îngândurat-Însă, vezi, eu am acasăTrei fete de măritat!

31. 27 Dar deodată-un val năpraznicSmulge barca, o hurducă,O smuceşte-ncoace-ncoloŞi o saltă ca pe-o nucăVâslele s-au rupt, iar SamyA-ngheţat, parcă-i un sloi.Dacă se răstoarnă barcaSe îneacă amândoi!Vai de mine! -urlă dânsulCu figura-ngălbenită.Dac-ajung la fund, Raşela,Peştii or să mă înghită!-N-avea grijă, dragă SamyPentru ce să ţi-o ascundCu ce ai tu, niciodatăNu poţi să ajungi la fund! LA FUND Marea spumegă în valuriDăruind privirii noastreStropi de-argint ce vin spre maluriCând roz-albe, când albastre.Plin de farmec e peisajulCât cuprinzi cu ochii zareaParcă-ntinsul cer albastruS-a îmbrăţişat cu marea.Cum se leagănă-ntr-o barcăPrin talazuri ce se spargSamy şi cu nevesticaDe vreun ceas se plimbă-n larg.

32. COCOŞELUL S-a-nsurat boierul FicăMoşier din Drăgăşani,Cu o fată tinericăDe vreo douăzeci de ani.După ce-au trecut prin vrajaDulce-a lunilor de miere,Petrecute-n seri de doruri,Voluptate şi plăcere,Fică şi-a luat soţiaSă-i arate, cum vă spuiMoara, vitele, moşiaTot ce are-n curtea lui.Cum ajunseră la grajduriUnde caii se adapă,Tocma-atuncea armăsarulFăcea dragoste c-o iapă. 28 Mai spre deal, un taur tânărŞi-a găsit şi el de joacăŞi se înfigea prozaicÎntr-o dolofană vacă.Mai-n spre vale-n iarba verdeAvând martoră-o căpiţăŢapul îşi vedea de treabăCu o gingaşă căpriţă.Pân-şi câinii de la curteZambilica şi Grivei,Cam întorşi unul spre altulFăceau dragoste şi ei.Ca-ngrozită de ce vedeEa îi spuse ruşinoasă:-E dezgustător aicea,Tot mai bine e acasă!

33. 29 Când să urce pe verandăAu văzut, ca-ntr-un pastelCum o găinuşă tandrăZbenguia c-un cocoşel.Ciripeau voioşi şi sprinteniSăltăreţi pe tot meleagulŞi se tot pupau în ciocuriCă-ţi era mai mare dragul.-Uite, ăştia-mi plac-îi spuseEa cu glasul îngeresc-Uite ce frumos se joacăŞi ce splendid se iubesc!-Da? Îţi plac?Întreabă Fică.Bine puico, mă supui!Şi-a chemat la el degrabăPe Bogdan, vătaful lui -Uite dragă vătăşeleDe-azi încolo ce să faci:Priponeşti toţi armăsarii,Pui oprelişte la vaciÎngrădeşti căpriţa, iapa,Şi-orice fel de mamifereCa să n-aibe cu masculiiNici un fel de-apropiere.Nu vreau, scumpa-mi nevesticăCum e inocentă, eaŞi timidă, şi subtilă,Să mai vadă-aşa ceva!Nimeni nu mai are voieSă îşi facă aicea felulFiindcă-n curte-aici iubeşteNumai eu şi cocoşelul!

34. 30 Ordinul e sfânt.Şi nimeniNu crâcneşte un cuvântDac-a poruncit boierulGata! Ordinul e sfânt!Într-o noapte violetăCând nici nu s-a aşteptat,A intat Bogdan, vătafulFoarte emoţionat.E cam galben şi ciudate-sAle lui căutături.-Coane Fică, coane Fică,A intrat scroafa-n călduri!Ce ne facem? mai întreabăPlin de spaimă vătăşelulCine potoleşte scroafa,Dumneata sau cocoşelul?

35. APRECIERE George-i negustor cu firmăŞ-are o prăvălie " Unic "Cumpără şi vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porţelanuri şi covoareChihlimbar şi abanosŞi-orice marf-o preţuieşteDupă ochi, după miros.Cum e logodit cu Lily,O fetiţă fină-n mână,Iară nunta-i hotărâtă,Musai peste-o săptămână. 31 George-a devenit vulcanicŞi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e-o păpuşăBlândă şi fermecătoare.Că gândindu-se la glasu-iCa un zvon divin de harfăÎşi şopteşte-ncins de doruri:-Faină marfă, bună marfă!Sâni frumoşi şi braţe durdePulpe dulci, piciorul mic,Cum să nu te-apuce draciiLângă ea când stai un pic?D-aia poate astăzi, GeorgeCând a prinso-n odăiţăA pupat-o plin de pofteŞi pe ochi şi pe guriţă

36. 32 Şi strângându-i trupu-n braţePlin de voluptăţi nebuneA alunecat cu mâna...Unde... nu se poate spune!-Vai, Georgică, spune Lily,Ştiu ce lungă orice clipă-iStăpâneşte-te, mă turburi,Prea mă strângi şi prea mă pipăi,Fii cuminte! Ai răbdareMai ales, şi nu uitaCă peste o săptămânăToată, toată e a ta!George îşi miroase palmaŞi apoi distrat îngână.-Asta-i marfă care poateSă mai stea o săptămână?

37. DEOSEBIRE Moritz, elev cuminteLa liceul din BuzăuÎntr-o zi, pe negânditeL-a-ntrebat pe tatăl său.-Papalicule, ia spune-miDar să nu fii supăratCe deosebire-i întreO femeie ş-un bărbat?-Vai de mine şi de mineMoritz, nu mă enervaCum se poate tu, mein libchenSă mă-ntrebi aşa ceva?Un băiat ca tine-nvaţăŞi nu întreabă aşa, hai-huiChestiuni neruşinateCare nu-s de vârsta lui! 33 Moritz însă nu se lasăŞi aşa cum şi-a propusPlin de nevinovăţieLa mămica lui s-a dus.-Muterlein, să nu te superi,Dar aş vrea să am ideeCe deosebire-i întreUn bărbat şi o femeie?-Asta e obrăznicieVai de mine şi de mineStau şi mă întreb într-unaCum de nu-ţi este ruşine?Tu, model în toată clasaŞi în tot liceul chiarSă vorbeşti aşa cu mama?Piei din ochii mei! Măgar!

38. 34 Moritz-dezolat de-atâteaObservaţiuni amareProfesorului îi puneTot aceiaşi întrebare.Dascălul, Albert, pe MoritzÎl întreabă rugător:-Ia să-mi spui, te rog, ce numărPoartă mama la picior?-Mama? 37 poartă!Iară dascălul AlbertMai întreabă:-Dar tăticul?-Tata? 41. Cert!-Deci mămica 37,Tata 41 arePrecum vezi, deosebireaEste numai între picioare.

39. 35 TOT UNA E! Rifca a venit la rabiŞi e plină de obidă :-Rabi, sunt nefericităIarăşi am rămas gravidă!Dă-mi un sfat, că tu eşti ţadicEşti de Dumnezeu aproapeSau citeşte-un psalm şi roagă-lSă mă scape, să mă scape!-Greu, femeie! Nu se cadeFirii să vă împotriviţiChiar şi în Scriptură zice:"Creşteţi şi vă înmulţiţi"-Da, dar am copii vreo şapteFete mici şi băieţeiNumai Cel de sus mă ştieCât de greu o duc cu ei. Rabinul deschide-o carte,Murmură o rugăciuneŞi cu ochii către ceruriSe inclină ş-apoi spune:-Uite ce-ai să faci femeie:Mâine dis-de-dimineaţăMergi şi-ţi târguieşti o oalăCât mai mare de la piaţăIar târziu, când vraja firiiTe învăluie domoalăToată noaptea, toată noapteaŢii picioarele în oală.De se-apropie sortitulPentru clipa de norocTu, picioarele în oalăNu le scoţi deloc, deloc!

40. 36 Dac-asculţi povaţa astaCare-i binecuvântatăNu se poate, nu se poateSă rămâi însărcinată!Opt luni au trecut degrabăSau chiar nouă-mi se pare-Şi într-o zi veni la rabiRifca, dar cu burta mare.-Nu mi-a folosit povaţaZice ea foarte timidăFiindcă, uită-te la mineIarăşi am rămas gravidă.-Cum se poate? Îţi spusesemCând te-i duce la culcareTu, picioarele amândouăSă le ţii-ntr-o oală mare!-Păi, să vezi cinstite rabi,-Zice ea cu mult lipici-N-am găsit o oală mareŞi am luat două mai mici...

41. LA ŞCOALĂZvon şi ciripiri de glasuriJoc de mingi şi de săgeţiTote astea se întâmplăLa o şcoală de băieţi.Într-o pauză, profesoaraPune câte o întrebare:-Ce-ai vrea tu să ai NăftuleCând ai să te faci mai mare?-Eu aş vrea o bicicletă.-Dar tu Şmil?-Un avion-Dar tu ăla mic de-acoloIa răspunde, Natansohn?-Eu, răspunde ăla micu-Cu privirile hai-hui-Mă iertaţi, gheveret,însăMi-e ruşine să vă spui... 37 -Ce înseamnă "mi-e ruşine"?Spune-mi dragă, că te pup.-Eu, când o să fiu mai mareVreau să-mi crească păr pe trup!-Păr pe trup? Cum vine asta?Mie spune-mi momentan!Vrei ca să trăieşti în peşteri,Sau în junglă ca Tarzan?-Nu vreau să trăiesc în peşteriSau în codru în GuyanaCi aşa cum trăieşteVerişoara mea Şoşana.Da! Frumoasă şi isteaţăCe mai? Straşnică muiereAre-un smoc de păr în faţăŞi câştigă o avere!

42. NE-OM CĂUTADe la Năsăud din valeŞi ţinându-se de mânăAu venit Ion şi LeanaCăpăţână;El cu coşul plin de ouăIar Leana lui cea dragăAvea lână de ţigaieÎn desagă.Cum ajunseră-n piaţăEl s-a dus la poarta nouăUnde stau ăia cu păsăriŞi cu ouă. 38 Iar Leana lui frumoasăS-a oprit lâgă fântânăUnde stau femei cu scoarţeŞi cu lână.-Stai Ioane, stai o ţâră,-Zise draga lui mireasă,-Cum ne întâlnim să meremCătre casă?-No, că ghine, spuse dânsul,-Când va bate ceasul- două,Eu te voi căta la lânăTu la ouă!

43. CHITANŢA Tanţa, domnişoara TanţaE-o duduie foarte şic,Zveltă, cu ochi mari şi negriCap superb, năsucul mic,Picioruşe dulci şi durdeŞi, când trece ea prin TeiToţi bărbaţii o admiră:-Mă, halal de mama ei!Ce profesie-are Tanţa?Uite, n-aş putea să spun!Nici nu mă intereseazăChiar dacă o presupun. 39 Dar cum tanţa-i delicioasăŞ-are maniere fineNici nu vreau să ştiu ce faceNici cu ce şi nici cu cine.Ca vecini de bloc, se-ntâmplăCa să-i cer un ac sau aţăSau îmi cere ea o cartePână mâine dimineaţă.O vecinătate dragăNe prinde zilele-n cătuşeCă ades intru la TanţaFără să mai bat la uşă.

44. 40 Tot aşa într-o seară, intru.Era iarnă grea şi gerŞi-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer.Năucit de frumuseţea-iDau să mă retrag un picIară Tanţa-mi spune:-Intră,Intră dragă, nu-i nimic!Am intrat şi beat de farmecO-ntrebai plin de mister:-Pentru ce staţi goală, scumpoLângă calorifer?-Fiindc-a fost proprietarul,Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa,Mi-am plătit la el chiriaŞ-uite-acum usuc chitanţa!

45. OM CINSTITÎn expres, un tânăr, IanăMai acum o săptămânăVoiaja c-o cuconiţăMai frumoasă ca o zână.Grecul, admirându-i chipulFeciorelnic şi cosiţaN-a răbdat ca să nu-i spuie:-Ce frumoasă eşti coniţă!Lei o mie-aş da acumDacă m-ai lăsa agaleSă pui mâna, doar o clipăPe pulpiţa dumitale. 41 Zâna, roşie ca foculŞi cu buze-nsângerateA răspuns:-Nu ţi-e ruşine?Vai de mine, nu se poate!-Nu e nimeni, cuconiţăSă te vadă, să te ştieCum ai ridicat rochiţa.Ş-am pus mâna, iei o mie!Zâna strânsă-n faldul rochiiSe mlădie ştrengăreşteŞi îi face semn cu ochiiiCă primeşte, că primeşte.Grecul e robit de farmecIară zâna foarte finA săltat în sus rochiţaPuţintel, câte puţin...

46. 42 Pulpe roze vede IaneCum în lume multe nu-sDurde, dulci şi dolofane;-Ah, puţin mai sus, mai sus!Se ruga mereu şi lacomŞi-o sorbea cu ochii duşi:-Încă puţintel coniţă!Puţintel mai sus, mai sus!-Gata! Îi vorbeşte zânaRochia-i peste sânii meiHai degrabă, pune mânaPune mâna unde vrei!-Nu, nu!- răspunse Iane-C-a rămas perplexă zâna-Grecul om cinstit rămâneN-are bani, nu pune mâna!

47. 43 CĂPRIŢA SFÂNTULUI PETRUSfântul Petru, mare paznicPeste-a raiului fântânăPlictisit de-atâtea veacuriSă tot stea cu cheia-n mână,Într-o zi s-a dus la DomnulPrea supus şi prea smeritŞi îngenunchind în faţă-iPetre astfel i-a grăit :-Doamne, din străfund de vremuriTe slujesc fără prihanăAm şi eu o rugăminteFie-ţi milă şi pomanăDă-mi concediu de odihnăDoamne, pururi lăudatDoar o lună-nalt prea sfinte,Căci sunt om şi sunt bărbat! -Bine, Petre! Se aprobă!Ce nu fac eu pentru tineTreci la Cadre, ia-ţi cartelăŞi te du! Te du cu bine!...Ajungând în CapitalăFercheş, tânăr şi cu baniCă puteai să-i dai ca vârstăDouăzecişiopt de ani,S-a-ncurcat c-o femeiuşcăNostimă şi dolofanăŞi la "Compescaria" într-unaLa "Segarcea" şi "Crăcană"Toată luna a ţinut-oNuma-n chefuri şi antrenVizitând seară de seară"Pescăruş" şi "Mon Jardin"

48. 44 Că-mbătat de-atâta farmecŞi de patimi juvenileŞi-a întârziat concediulCu vreo trei sau patru zile.-Bine Petre, nu ştii oareCă după regulamentOrice-ntârziere-nseamnăCum că n-ai fost vigilent?-Ba am fost, inalt prea sfinte,-Zise Petru fericit,-Însă-n timpii morţi, părinteUite, m-am ămbolnăvit.Două nopţi şi patru zileAm zăcut în odăiţăŞi mă tot hrăneam cu lapte,Doar cu lapte de căpriţă Dacă n-ar fi fost căpriţaSă mă vindece de toateZău muream, muream de tuse,Doamne sfinte şi-ndurate!A trcut o vreme lungăPetre Sfântul cum vă spuiSe topea de dor săraculDupă dulcinea luiO vedea frumoasă, durdăGură roşie, ochii adânciTrup de nimfă care zburdăS-o tot sorbi, s-o tot mănânci...Drept la Dumnezeu se duseŞi îi zise rugător:-Doamne, nu mai pot de tuse,Dă-mi concediu, c-am să mor!

49. 45 Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...Să mă vindec, leacul esteNumai lapte de căpriţă!-Bine-ţi dau o lună,-ziceDomnul zărilor senine-Dar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.-O aduc, Înalt prea sfinte,O aduc numaidecâtCum o ştii, în patru labeŞi cu o funie de gât.Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara-i pătimaşăSe-ntreba:-Ş-acum, PetracheSpune, p-unde scoţi cămaşa? Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...Să mă vindec, leacul esteNumai lapte de căpriţă!-Bine-ţi dau o lună,-ziceDomnul zărilor senine-Dar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.-O aduc, Înalt prea sfinte,O aduc numaidecâtCum o ştii, în patru labeŞi cu o funie de gât.Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara-i pătimaşăSe-ntreba:-Ş-acum, PetracheSpune, p-unde scoţi cămaşa?

50. 46 S-a urcat în cer cu dânsaŞi o îndemna mereu:-Hai căpriţo, hai cu neneaSă te vadă Dumnezeu!Cum ajunseră-n zenituriŞi-au deschis spre Tron portiţa,Dumnezeu luă ocheanulŞi-ndelung privi căpriţa.A privit-o înc-o datăDinapoi şi dinainteŞi a izbucnit năvalnic:-Ia ascultă, Petre sfinte!Eu când zămislit-am capraPrintre vite consacrateAvea-n faţă ţăcăliaŞ-avea ţâţele în spate.Dar cu capra ta, PetracheO brodişi ca Ieremia,C-are ţâţele la faţăŞ-are-n spate ţăcălia! Dumnezeu nici nu prea vedeTe strecori încet şi-atâtGoală şi în patru labeŞi cu funia de gât.Ascensorul te aşteaptăTe îmbarci în el frumosŞi în două-tri minuteScumpo, vei ajunge jos.Ce să facă biata fată?A primit cu mult curajŞi de ce să nu profiteDe-un asemenea voiaj?Dezbrăcată, e-o minuneTrup de nimfă, ca-n poveştiNea Petrică, nea PetricăCe pramatie îmi eşti!...