Dezvoltarea socio-e mo ţională

1. Dezvoltarea socio-emoţională 0-3 ani Prepared byJ. W. Taylor V

2. Abilitatea emoţională • Exprimarea emoţiilor • Recunoaşterea emoţiilor • Reglarea emoţională Denham (1998)

3. Abilitatea emoţională 1) Exprimarea emoţiilor ? Există emoţii distincte, discrete, caracterizate prin reacţii corporale şi expresii faciale distincte, de la început?

4. Relativ dificilă identificarea corectă a emoţiilor exprimate de copii în primele luni de viaţă

5. Mai ales identificarea emoţiilor negative dificilă!

6. Sisteme de codare a expresiilor emoţionale AFFEX Izard & Dougherty(1980)

7. Evaluarea situaţională a emoţiilor The LAB-TAB (Goldsmith & Rothbart, 1999)

8. Abilitatea emoţională 1) Exprimarea emoţiilor a) Pozitive Interes Plăcere de la naştere

9. Bucurie • Zâmbetul Iniţial reflex Zâmbetul socialdirecţionat către ceilalţidoar la 6-8 săptămâni La 6-7 luni zâmbetul preferenţial către persoanele familiare

10. Bucurie • La 3-4 luni şi râsul zgomotos • Pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă, iniţiative ale copilului de provocare a râsului – clovn!

11. Abilitatea emoţională 1) Exprimarea emoţiilor b) Negative Distres relativ nediferenţiat, generalizat la naştere

12. Distres • Dificil de interpretat emoţiile negative şi pentru că adesea copiii au emoţii incongruente cu situaţiile pe care le experienţează

13. EmoţiilenegativeFurie şi tristeţe • În jur de 2 luni, expresiile faciale de furie şi tristeţe pot fi diferenţiate de distres/durere în unele contexte

14. EmoţiilenegativeFrica • Apare la 6-7 luni – în relaţie cu persoanele nefamiliare • Frica de străini se intensifică şi durează până la aprox. 2 ani, dar există o foarte mare variabilitate interindividuală şi intraindividuală • Alte frici (de ex., de sunete puternice) sunt evidente în jur de 7 luni şi tind să intre în declin la 12 luni

15. Anxietatea de separare • Distres puternic la separarea de figura de ataşament • Tinde să se intensifice între 8 şi 13-15 luni, apoi începe să se reducă • După 15 luni şi reducerea nevoii de contact fizic cu adultul, dar creşterea nevoii de contact psihologic (prin limbaj, privire, zâmbet, indici non-verbali)

16. Anxietatea de separare • Acest patern este prezent în diferite culturi • Influenţată de răspunsul mamei – Hsu (2004)

17. Emoţiile conştiente Saarni et al. (2006) • Empatie, gelozie, jenă, vină, ruşine, mândrie – se leagă de conştientizarea propriei persoane şi deconştientizarea reacţiilor celorlalţi în raport cu noi • Apar în jur de 1.5-2.5 ani La 15-24 luni, copiii încep să se ruşineze dacă sunt în centrul atenţiei

18. Vina şi ruşinea • Vina se asociază cu empatia pentru ceilalţi, şi presupune regret, remuşcare, dorinţa de a repara greşeala • Ruşinea nu e legată de grija pentru ceilalţi • Pot fi identificate devreme, dar experienţierea lor depinde de practicile parentale

19. Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine

20. Conştientizarea propriei persoane – conştiinţa de sine • conştientizarea propriei autonomii (“eu sunt cel care pot face ceva”) - AGENCY • recunoaşterea de sine (se recunoaşte în oglindă) • referirea verbală la propria persoană – apar pronumele personale “eu”, “mine” în vocabular

21. După 1.5 ani - amplificarea dorinţei de împărtăşire a emoţiilor

22. Abilitatea emoţională 2) Recunoaşterea emoţiilor • Deja la 3-6 luni • La 8-12 luni apare referenţierea socială Fanta vizuală! (Gibson & Walk, 1960)

23. A căuta indicii (ton, expresie emoţională) pentru dezambiguizarea situaţiilor noi sau incerte Referenţierea socială

24. Interes şi încurajaredin partea adultului > ACŢIUNE Frică şi interdicţie > STOP

25. Abilitatea emoţională 3) Reglarea emoţională

26. Reglarea emoţională • Procesul de iniţiere, inhibare sau modularea stărilor interne proceselor fiziologice cogniţiilor comportamentelor legate de emoţii

27. Tranziţia de la reglarea de către adulţi la autoreglare • În primele 6 luni de viaţă, părinţii reglează arousalul emoţional al copiilor prin • controlul expunerii la evenimente activatoare • strategii de liniştire – legănat, supt, înfăşat, muzică, “white noise”

28. Tranziţia la autoreglare • În jur de 3-4 luni copiii încep să recurgă la strategii fizice de autoliniştire: suptul degetului, atingerea/mângâierea corpului, a hainelor, a unei pături

29. Tranziţia la autoreglare • În jur de 6 luni, strategii de distragere atenţională – evitarea privirii Posibile datorită mecanismelor atenţionale EXOGENE dar mai ales ENDOGENE • Între 1 şi 2 an, din ce în ce mai performante strategiile de distragere atenţională

30. În jur de 1.5 ani apare controlul impulsurilor prin limbaj (când este nemulţumit copilul nu mai recurge atât de des la violenţă fizică, ci la exprimarea verbală) • 2-3 ani: progrese şi în capacitatea de amânare a recompensei

31. Diferenţeindividualeîn emoţie şi reglareaemoţională Temperamentul

33. “diferenţe interindividuale constituţionale (cu bază biologică) în emoţii, comportamente motorii, reactivitate atenţională şi autoreglare” (Rothbart & Bates, 1998) Temperamentul

34. Temperament • Aceste diferenţe apar în diverse situaţii şi sunt relativ stabile în timp

35. Uşor – 40% Dificil – 10% Slow-to-warm-up – 15% Neclasificat – 35% Structuratemperamentului(Thomas & Chess, 1977)

36. Temperamentul infantil • Stella Chess şi Alexander Thomas, pe baza rapoartelor parentale, delimitează 3 categorii: • Uşor (40%):adaptare uşoară la experienţe noi, rutine stabilite rapid, dispoziţie emoţională pozitivă, uşor de liniştit • Dificil (10%):adaptare lentă la nou, reacţii predominant negative şi intense la stimuli, funcţionare neregulată a corpului • Slow-to-warm-up (15%):dificil la început, apoi mai uşor

37. Alte clasificări Kagan (1994), Kagan & Snidman (2004) Temperament inhibat vs. dezinhibat

38. Inhibitat, timid, anxios Reacţii negative, evitarea stimulilor noi Activarea sistemului vegetativ simpatic – rată cardiacă ridicată, hormoni de stres (cortizol) Temperament Dezinhibat, sociabil • Reacţii positive, apropierea de stimuli noi • Activare predominant parasimpatică

39. Rothbart (1989), Rothbart & Bates (1998) 3 mari dimensiuni ale temperamentului: Extraversiune – nivel de activitate, impulsivitate Afectivitate negativă – iritabilitate, furie, frică Control/autoreglare – distractibilitate, focalizarea atenţiei, capacitatea de liniştire

40. Importanţa persoanelor de referinţă pentru dezvoltarea emoţională - ATAŞAMENTUL

41. Ataşamentul Legătura emoţională, de lungă durată cu CEL PUŢIN un individ- figură de ataşament/de referinţă (părinte sau persoana cea mai apropiată care se ocupă de îngrijirea sa)

42. Ataşamentul • Relaţiile timpurii cu părinţii influenţează relaţiile viitoare ale copilului, precum şi sentimentul propriei valori – stima de sine