REFORMA NOTATIEI MUZICII BIZANTINE 1814

1. REFORMA NOTATIEI MUZICII BIZANTINE 1814 Profesor coordonator: Răzvan-Constantin ŞTEFAN De ce cânta oamenii când se roagă?

2. Cercetătorii arată că,până în secolul al XVII-lea, muzica bisericească, a cunoscut o puternică dezvoltare a semnelor sale, încât a fost nevoie de o reformă pentru simplificarea notaţiei muzicale. S-au impus, aşadar, o serie de formule ritmico-melodice cu semne ornamentale foarte multe, încât nu mai puteau fiînvăţate de către aproape nimeni. • S-a simţitnevoia de readaptare, de corectură, de simplificare,la nivelul sistemului de notaţie, şi de aceea, în 1814, s-a petrecut Reforma hrisantică, atunci când Patriarhia de Constantinopol a delegat trei specialişti: • Hrisant, mitropolitul de Madytos • Hurmuz Hartofilax • Grigorie Lampadarul • Aceştia au reevaluat sistemul de notaţie şi s-a ajuns la ceea ce se cântă astăzi. http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/istoria-muzicii-bizantine-118574.html

3. Promotorii Reformei Hrisantice Grigorie protopsaltul Hrysant de Madytos Hurmuz hartofilax

4. MODALITĂŢI DE IMPLEMENTARE A REFORMEI IN ŢĂRILE ROMÂNE • manuscrise • tipărirea de lucrări teoretice în noua notaţie psaltică • şcoli de muzică bizantină • transcrierea în noua notaţie şi traducerea întregului repertoriu existent până la acea dată • desăvârşirea procesului de adaptare a muzicii psaltice pe text românesc (procesul de românire)

5. Procesul de românire acântării bisericeşti • Dupa 1814, când s-a oficializat notaţia hrisantică, s-au folosit diferite formulări, care nu au reuşit să se impună ca atare: muzica hrisantică, neobizantină, modernă şi chiar post-bizantină. • La capătul unor susţinute şi îndelungate încercări, în secolul al XVII-lea, limba romana îşi capătă legitimul statut de limbă liturgică, astfel că muzica bisericească va fi cântată în bisericile mitropolitane, episcopale, mănăstireşti şi chiar şi în bisericile săteşti, în limba credincioşilor. • Intrarea limbii române în drepturile ei fireşti, se face prin intermediul manuscriselor, iar mai târziu, al tipăriturilor, care conţin la început doar indicaţii tipiconale şi date esenţiale despre cântări: glas (mod), tact (ritm), podobie (prosomoia), ca model, şi mai apoi, textele cântărilor în limba credincioşilor. • A existat un amplu proces al dotării stranelor bisericeşti şi mănăstireşti cu cărţile necesare, nu numai pentru desfăşurarea serviciilor divine, a învăţării scris-cititului, dar şi pentru practicarea faze primordiale a muzicii de cult, şi anume cea orală.

6. Procesul de românire acântării bisericeşti • Reforma hrisantică s-a dovedit a fi un bun prilej spre a se definitiva amplul proces de ,,românire” a cântărilor bisericeşti, după cum spunea unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai muzicii bisericeşti româneşti, Anton Pann. • Ca urmare a organizării vieţii bisericeşti în ţara noastră, prin apariţia a mai multor eparhii, cântarea bisericească intră într-o altă etapă. Ea începe să fie practicată de pe cărţi speciale, scrise manual (manuscrise), cuprinzând, pe lângă text, şi neumele muzicale, fiind însuşită în cadrul unor activităţi specifice si de la surse care, din ce în ce mai mult, încep să devină specializate. • Acţiunea de traducere a cântărilor, în limba română, din secolul al XVIII-lea, a determinat apariţia primelor manuscrise muzicale cu text românesc, realizate de Filothei Jipa (sin Agăi Jipei), şi, mai apoi, de ucenicii şi urmaşii săi: Ioan Duma-Braşoveanul, Şărban Protopsaltul, Constantin Protopsaltul, Naum Râmniceanul, Iosif de la Neamţ, Mihalache Moldovlahul, şi alţii.

7. simplificarea notaţiei psaltice păstrarea tradiţiei milenare a cântării bisericeşti generalizarea celor opt glasuri adoptarea scărilor muzicale octavice -de tip apusean- utilizarea după acelaşi model apusean a solfegierii (paralaghia) cu opt sunete ( NI, PA, VU, GA, DI, KE, ZO, NI ) Obiectivele Reformei hrisantice

8. Consecinţele Reformei notaţiei muzicii bizantine • Atât şcoala, cât şi tipografia au avut roluri foarte importante în aplicarea Reformei: • şcoala a format primii specialişti în noua notaţie hrisantică • profesionalismul acestora a oferit mitropolitului Dionisie Lupu – din momentul când a fost ales în scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti – posibilitatea înfiinţării primei Şcoli de muzică bizantină în limba română, şi a unei comisii care să se ocupe de traducerea cântărilor bisericeşti. • Anul 1820 reprezintă noua etapă de dezvoltare a muzicii bisericeşti în Ţările Române, prin tipărirea la Bucureşti, de către Petre Manuil Efesiul a două carţi de muzică bizantină în notaţia Reformei: Noul Anastasimatar şi Scurt Doxastar, fiind, practic, primele cărţi de muzică bisericească tipărite din lume.

9. Scara diatonică a muzicii bizantine http://www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Alex&category_id=8

10. Sunetele scării psaltice

11. Notaţia psaltică impusă prin Reformă http://www.psaltica.ro/

12. IMPLEMENTAREA REFORMEI NOTA\IEI PSALTICEÎN \[RILE ROM`NE Anton Pann (1794-1854) Macarie Ieromonahul (1775-1836)

13. Macarie

15. BIBLIOGRAFIE • 1. Macarie Ieromonahul, Theoretikon, Viena, 1823 • 2. Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti, Bucureşti, 1845 • 3. I. Popescu-Pasărea, Principii de bază în muzica bisericească orientală (psaltică), Bucureşti, 1939 • 4. Nicolae Lungu, Grigorie Costea, I. Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, ediţia a II-a, Bucureşti, 1969 • 5. Panţiru Grigore, Notaţia şi ehurile muzicii bizantine, Editura Muzicală, Bucureşti, 1971 • http://www.crestinortodox.ro/parinti/anton-pann-119001.html • http://www.autorii.com/scriitori/anton-pann/ • http://www.psaltica.ro/index.php/istoric • http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzica_bizantin

16. De ce cântă oamenii când se roagă? • Pentru că şi lui Dumnezeu îi place muzica • Pentru ca să nu se plictisească deloc în momentele slujbelor • Ca să se exprime şi ei prin graiul îngerilor, care este muzica • Muzica distrage pe om de la rugăciune, rugăciunea trebuie doar rostită • Pentru că muzica e un limbaj cosmic • Pentru că, prin armonia muzicii, ei intră în vibraţie cu transcendentul