Download
1 / 41
410 likes | 620 Views
clasa a II-a primară. 7 ani, învăţământ primar. Franceză. A şti să asculte. Gestul memorării. Exerci ţiu. Co lorarea unei case şi desenarea împrejurimilor sale după indicaţiile dintr-un text citit elevilor de patru ori de către învăţătoare . . Ob iectiv.
E N D
7 ani, învăţământ primar Franceză A şti să asculte Gestul memorării
Exerciţiu Colorarea unei case şi desenarea împrejurimilor saledupă indicaţiile dintr-un text citit elevilor de patru ori de către învăţătoare. Obiectiv Să ştie să asculte un text, cu scopul de a-l memora în toate detaliile sale, pentru a rezolva exerciţiul. Număr de elevi : 16
pentru a-l reţine în toate detaliile pentru a completa, după aceea, un desen. Vă cer să-l ascultaţi Vă voi citi un text de patru ori.
Materiale Creioane colorate. Fiecare elev va primi, după trei lecturi ale textului, o foaie cu o casă desenată, dar necolorată.
O mică observaţie! Două sugestii posibile în situaţii similare: - De verificat dacă cerinţa a fost bine înţeleasă (punând un elev sau mai mulţi s-o repete). - Copiii ar putea fi determinaţi să anticipeze ce ar putea fi în text: desprece ar putea fi vorba? Ce gen de informaţii ne-ar putea el da? Va fi vorba numai despre casă? Despre ce se află în jur? În faţă? Alături? Etc. Această activitate le permite elevilor să anticipezecu mai mare precizie sarcina care îi aşteaptă. Această anticipare aposibilului din text, sub formă de ipoteze, îi face foarte activi mental: ea face apel la imaginaţie, concretizează angajarea în proiect şi le poate da astfel repere concrete, care îi vor ghida în ascultare.
Casa lui Celine Desenează un horn. Colorează acoperişul în roşu şi uşa în albastru. Adaugi perdele galbene la fereastra cea mare. Sădeştei flori frumoase în faţa casei. Plantezi un arbore. Adaugi un nor cenuşiu, care trece pe deasupra arborelui. Mai sunt şi două păsări care zboară. Din horn iese fum. Învăţătoarea citeşte textul foarte rar.
Învăţătoarea citeşte din nou, rar, a treia oară, textul, iar elevii îşi continuă activitatea evocativă.
Învăţătoarea distribuie acum foaia pe care este reprezentată casa.
Copiii se apucă direct de treabă, în afară de un elev care are nevoie de încă o lectură. Învăţătoarea îl linişteşte şi îi spune că i-l va maiciti încă o dată la un moment dat. Ea îi cere să înceapă totuşi activitatea cu ceea ce a reţinut.
Da, dar tu ai putut corecta o greşeală în minte. Poţi să ne povesteşti ce s-a întâmplat în mintea ta? Nu mi-am făcut griji, ştiam totul de la prima citire. La a două lectură ştiam totul. A treia oară am corectat o greşeală pe care o făcusem. N-aş fi vrut să mai citiţi şi a treia oară.
Şi tu, Clara? Am desenat totul în dezordine, după imaginile pe care le aveam în minte. A doua oară, m-am gândit că ajunge de două ori. Prima dată, am repetat foarte încet cuvintele care m-ar fi ajutat. A treia oară, uitasem pasărea, deci mi-a fost de folos.
Tu, Ralph? Am citit textul de trei ori. N-am înţeles cerinţa. Aş fi vrut să citiţi de mai multe ori. Eu n-am auzit decât o lectură!
Da, Justine A doua oară, am repetat cuvintele o dată cu dvs.. A treia oară doar am ascultat, fără să mai spun şi eu cuvintele. Aveam totul în minte. Prima dată, am ascultat şi am reţinut mai multe lucruri.
Prima dată, aveam câte ceva în minte. A doua oară, puţin mai mult, iar a treia oară, totul era la locul lui. Am desenat în altă ordine: mai întâi partea de sus a casei. Apoi uşa, florile, copacul… Dar tu, Sébastien?
O mică remarcă! Aceste dialoguri pedagogice îi fac pe copii să devină conştienţi că în mintea lor se petrece ceva. Ele puteau fi prelungite prin întrebări care ar fi aprofundat natura evocărilor avute de copii: au văzut ceva, au auzit ei, şi-au vorbit, ... Aceste precizări asupra funcţionării lor mentale le-ar fi utile pentru a le ghida activităţile mentale în cadrul altor sarcini.
În continuare, după cum a anunţat la început, învăţătoarea mai citeşte o dată textul. Cerinţa este aproape aceeaşi: ascultarea textului pentru a reţine toate detalile, cu scopul de a completa desenul sau de a-l reajusta, dacă este nevoie. Copiii ascultă din nou textul citit de învăţătoare.
Desenele sunt în bănci. Copiii nu le au în faţa ochilor. Ei lucrează deci în evocare!
Copiii reiau desenele ... ... şi pot să le ajusteze sau să le completeze.
Observaţie: Copiilor le-a folosit cea de-a patra lectură, pentru a corecta sau pentru a adăuga unele elemente. Unii copii îşi revedeau desenele şi îşi spuneau că ar trebui să schimbe anumite lucruri.
Rezultate: 11 copii au realizat o activitate perfectă 2 copii au comis o singură greşeală 1 copil a comis două greşeli 2 copii au comis trei greşeli.
Comentarii Mărturia învăţătoarei de la clasă: - Ea a fost uimită detăcerea impresionantăcare domneşte în clasă în timpul activităţilorşi princoncentrareape care o observă la copii. - Ea a devenit conştientă de capacitatea de ascultare a copiilorşi de mulţimea informaţiilor pe care ei pot să le memoreze. - A observat un progres net la mai multe materii. - Constatăun mai mare respect între copii, pe de o parte,şi între copii şi cadrele didactice, pe de altă parte.
Comentarii (continuare) - Ea constată, de asemenea, interesul dialogului pedagogic: copiii, în clasa a II-a primară, îl cunosc foarte bine, fiindcă îl practică încă de la grădiniţă. Ei îşi dau seama că în mintea lor se întâmplă “unele lucruri”, îndrăznesc să vorbească despre ele, să fie diferiţi şi să funcţioneze mental în modul caracteristic.
Comentarii(continuare) • Copiii sunt în mai mare măsură actorii activităţilor lor de învăţare, mai împlicaţi. Ei ştiu că pot să ajungă la aceasta, se simt mai siguri în faţa oricărei materii, pentru că au devenit conştienţi de demersul lor. - Această conştientizarementală a “anumitor lucruri” le dă încredere în ei. Mai mult, ei ştiu că pot să facă transpoziţii şi, deci, să aplice lucrurile învăţate la alte materii.
Ecole Notre-Dame de Mehagne • Rue des Coquelicots, 12 • B – 4053 Embourg • Belgique • +32 4 365 75 06 @ vbblaise@skynet.be Photos : Marc LAENEN Mise en forme power point 2003 : Marc LAENEN.
