Vrăjitorul cuvintelor

1. Vrăjitorul cuvintelor Lelia Mossora 2008 INDEX

2. “Suntem aici mai goi ca la facerea lumii să ne dezvelim gândurile, să ne împărtăşim cu sărutări de rouă, să alungăm furtuna care ne macină trupul, să strigăm lumii că iubirea doare atât încât ni se cutremură paşii de umbra ei.... » INDEX

3. Sunt aici ducând cu mine răni de dor, ţinând în mână fluturii albaştri ai nopţii în care ne atingem doar sufletele. Unde mă cauţi ? Sunt aici umblând cu tălpile goale pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi. Sunt aici să înţeleg de ce se ivesc zorii atât de târziu. Sunt aici să te învăţ adevăruri ascunse în seminţe de mac. Vrăjitorul cuvintelor Eu sunt vrăjitorul cuvintelor, cel care frământa silabele cu sângele lui. Eu sunt vrăjitorul luminii, cel care închide întunericul în sâmburi de cireşe amare, cel care adună ploile în matca râurilor, cel care seaca izvoarele lacrimilor cu sărutări de soare. Eu sunt vrăjitorul care face cuvintele să cânte sub frunţi înnegurate... Te aştept pe tine , un menestrel de sub vechiul turn, o umbră care se furişeaza pe lângă ziduri căutând un om... INDEX

4. Nordul din mine Ai devenit rugăciunea mea de seară. Fără ochii tai nu pot privi lumea. Fără mâinile tale nu pot pipăi infinitul. Fără buzele tale nu pot săruta florile. Fără degetele tale nu pot cânta simfonia iubirii nesfârşite. Fără tălpile tale nu pot călca frunzele veştede din altă toamnă. Ţi-am invăţat chipul pe de rost... şi l-am aşezat pe faţa mea ca să pot privi prin ochii tăi, ca să pot gândi cu gândurile tale, ca să pot săruta cu buzele tale, ca să pot mângăia cu mâinile tale. Am învăţat pe de rost fiecare gest al tău ca să mi te întorc în suflet ca pe o poveste cu îngeri... Ţi-am învăţat paşii pe de rost ca să-i opresc la pragul meu. Şi am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă ca să o aşez pe fruntea ta de rege neîncoronat al Nordului din mine. INDEX

5. Clipe furate Istoria se repetă… Este adevărat. Fiecare trăim clipe trăite demult… şi niciodată. Fiecare visăm visele de altădată. Nunţile noastre au devenit atât de apropiate chiar dacă a trecut atâta timp de când nu ne-am întâlnit decât…în vis. Şi totuşi de ce nu putem fi dezlegaţi de tot ce-a fost, de tot ce este ? Sunt o picătură… de ploaie strivita între pleoapele tale grele de visuri . Sunt un gând rătăcit în părul tău , roua dimineţii târzii incendiate de soare , sunt secunda - boaba de nisip cazută în clepsidra fără de sfârşit. INDEX

6. Între noi mai există cineva care ne opreşte să greşim şi totuşi care ne îndreaptă unul spre altul. Să plecăm ? Să ne întoarcem ? Cine ar şti să răspundă ? Rămâne veşnic întrebarea care ne va ninge sufletul… Mai rămân locurile demult umblate, mai rămân părinţii, mai rămân copiii, mai rămânem noi, cei care trebuie să ne mulţumim cu câteva clipe furate, cu câteva flori dăruite, cu priviri ce dor aruncate de-a pururi înapoi. Mai întoarce-te aici încă o dată să oprim timpul la ora care ne-a ramas în suflet când nu mai există nimeni si nimic decât NOI DOI… cine ştie cât de doi ? INDEX

7. Fluture de noapte Sunt un fluture de noapte care îşi arde mereu aripile de cântec… Sunt femeia care aduce întrebări eterne în suflete… Sunt eu... cea care ucide apusul cu umbre de vis... Sunt mâna care mângâie si gândul care sărută... Sunt adierea vântului prin părul tău... Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii... Atinge-mi faţa să afli cum se aprind în mine felinarele sângelui ! Atinge-mi căldura să poţi topi vorbele la flacăra trupului meu ! Se cutremură amurgul în braţele mele când te mângâi... Calea Lactee îşi pierde urma în mine... Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii... Eu sunt cea care întinde mâna spre tine ca spre o oază de fericire... Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău ! Dă-mi palmele să le adun intr-o lacrimă de ploaie care să spele toate nopţile plânse odată ! Modelează lutul meu să poţi face din el chipul adevărat al omului din mine ! Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor atât de dureros încât să nu-mi mai treacă nicicând! INDEX

8. Şi nu te mai întreba ce se intamplă! Suntem doar noi doi, atât de puri că albul e prea puţin alb şi cerul prea puţin înalt ca să poată ajunge până la el ceea ce simţim: infinitul fiecăruia dintre noi... Si îngerii mai mor uneori... Cu aripile-ntinse zburăm către infinit visând, sperând, crezând în toţi şi în toate… şi vine o vreme când păsările îşi frâng zborul, când cerul îsi pierde culoarea, când zâmbetul păleşte pentru că aflăm că secretul vieţii stă în ceea ce credeam şi nu merita, în ceea ce speram şi nu am avut, INDEX

9. în ceea ce visam şi nu s-a împlinit, în oamenii pe care i-am iubit şi care... au plecat prea devreme... şi trecem Dincolo cu sufletul mai gol, cu palmele arse de aşteptări, cu ochii scrutând dincolo de zare şi ne preschimbăm în îngeri şi mai murim puţin să ne naştem din nou cu aceleaşi vise şi doruri... Eden  Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,  te-ai numit ÎNGER .  Aluneci încet prin gândurile mele  clădind castele  ireal de reale,  fierbinţi de urma trupurilor  vibrând sub zapada iubirii  ce arde în noi,  albă  ca păsările  toamnelor noastre.  Şi... pentru că trebuia să porţi un nume, te-ai numit  BĂRBAT.  Tu strângi în braţe eterul  în care nu exist decât eu. INDEX

10. Mă dezbraci de taine  ca  pe o salcie despletită  la malul unei ape izvorând  de departe,  din sufletul tău.  ...şi te-ai numit VIS  şi ai pătruns în sângele meu bolnav de dor,  de  nelinişte, de nesiguranţă,  bolnav de tine - cel niciodată găsit - şi  trecerea ta  a lăsat adânci urme  în carnea-mi flămândă de EDENUL  trupului tău. Tăcere... Ce ochi frumoşi avea tăcerea dintre noi ! Ne adulmecam ca pe o pradă în liniştea nopţii... Ne dureau gândurile de dor... Ne dureau degetele care pipăiau noaptea ca o catifea albastră... Ne durea muzica divină ce curgea din cer... Ne durea fiecare şoaptă nespusă încă... Pielea avea parfum de piersică dată în pârg. INDEX

11. Aripa seminţelor Plutim iar cu lacrimi sărate spre ceruri odată visate. Corăbii se-ndreaptă spre mal purtând parfum de santal. Epave ce-au fost inimi triste ascunse în ametiste miros a toamnă şi rouă, a culoare de lună prea nouă. Cuvinte ce lumea îmbată, gesturi cu vocea schimbată, mirări că lumina mai moare, şoptind aşteptate în zare… Ce ochi frumoşi avea tăcerea din noi, cei care abia atunci învaţam alfabetul iubirii ! Ce ochi frumoşi ! Ne strigam fără cuvinte... Ne pipăiam fără gesturi... Ce ochi frumoşi avea iubirea  ca o mare doamnă trecând pragul dintre noapte şi zi... Ce ochi frumoşi aveai... Tu ! INDEX

12. spre misterul ce l-am descântat să fii doar al meu...şi... bărbat - să mă cauţi pe cărări de abis, să se-nchidă cercul nescris . Deasupră-ne să se cearnă culori de iubiri şi de iarnă… Să prindem în palme tot cerul din noi dezgolind iar misterul ascuns în suflet de ploi, să nu fim mereu decât…NOI, cei care-ncercând să iubim al soarelui rost mult sublim Dureri în carne închise, şi zvonuri de paradise… Viori ce răsună în noapte, o-ntrebare ce ţine de şapte… O zi sau poate …un nume… un cal ce aleargă în spume… Un chip ce îl vrei iar în vis - al lacrimii scâncet trimis... După nopţi de nesomn şi de chin ai vrea să te schimbi în pelin, să mă bei cu gura secată de dor şi preaplin încercată, INDEX

13. am şters al stelelor ochi cu săruturi - descânt de deochi. De-aşteptare şi de cuvânt am uitat şi-am aflat numai vânt… Eşti dar venit doar de sus - o pleoapă ce cade pe-apus… Privim pe sub streşini cum plouă şi ni se-ntâmplă doar nouă să păşim pe-un tărâm de poveste ce a fost odat` şi…azi este parfum de flori dintr-un vis răsturnat violet pe iris. Mai vine un timp de tăceri, mai vine o zi de-adieri... Acum vom rămâne doar noi – doi oameni cu tâmple de… ploi... cernind etern peste pământ mereu făcând legământ, turnând amintiri în pocal s-ajungem cu timpul la... mal, umplându-ne cerul cu clipe s-aflăm în seminţe aripe…. INDEX

14. De-a Dumnezeu… Să încercăm să creăm pămaîntul din lutul amestecat cu suspinele generaţiilor apuse, apele din lacrimi, lumina din sclipirea de diamant a zâmbetelor, aerul din puritatea lunii răsfrânta în ochii iubitului, timpul adunând distanţa dintre ieri şi mâine... Să încercăm să creăm gândul din tresărirea frunzelor în zori, mângâierile din adierea vântului abia născut din foşnetul mătăsii, sărutul din încleştarea mării cu pământul, căldura din îmbrăţişarea uimitoare a primului sărut, Să încercăm să creăm patima din roşul adunat în macii treziţi pe buzele noastre, iubirea din ceasurile de veghe asupra întâiului născut, INDEX

15. frumosul din oglinda închipuită a iubirii veşnice... Să încercăm să creăm toate acestea şi vom vedea că suma tuturor este în NOI, cei care suntem poezia universului. Vine un timp al tăcerii… Vine un timp când izvoarele se întorc în matcă… Vine un timp când stelele cad roi de pe cer vestind sfârşitul începutului… Vine un timp pentru trezirea din vis… Dintr-un vis ce se voia realitate. INDEX

16. Vine un timp în care tristeţea seacă toate lacrimile neplânse încă… Vine un  timp al adevărului atât de crud încât verdele  frunzelor îl absoarbe... prin toţi porii… Vine un timp când cad măştile şi suntem iar noi, cei trişti şi goi… Vine un timp când doi înseamna doar fiecare departe… departe… Vine un timp când florile mor, când parfumul lor nu mai este acelaşi. Vine un timp pentru toate, dar nu şi pentru NOI… INDEX

17. Lacrimi ...de noapte Ţi-am dat lacrimile mele de noapte... mărgele de cuarţ negru... să-ţi ţină de urât în serile cu şemineu... Câte una pentru fiecare clipă de vis împreună... Ţi-am dat lacrimile mele de rouă... Una ... pentru sărutul dintâi... Una... pentru că m-ai făcut să plâng de fericire... mai goi cu acele câteva clipe  de fericire furată, minţită, înşelată, sperând…în fantasme… Tu esti fata morgana… Niciodată nu te voi putea atinge… Niciodată nu voi bea apa sufletului tău de care îmi este atât de sete… Niciodată….. INDEX

18. Una... pentru fiecare fior care mi-a disecat sufletul... Una... pentru ieri... Una ... pentru azi... şi una... pentru eternitate... să le simţi atingerea în palmă ori de câte ori îţi vei aminti ce a fost, ce este si ce va fi… Una... pentru dimineţile devenite nopţi de iubire... Una... pentru zâmbetul din colţul gurii... Una... pentru gestul început şi de fiecare dată...altul... Una... pentru tot ce am dorit mereu să fie altfel ...şi... a fost... Una... pentru mângâierile care îmi deşirau fiecare moleculă şi o transformau în sângele tău.... INDEX

19. Lacrimă de rouă Nu ştiu când vântul m-a atins cu mângâierea lui. Nu ştiu când tu, steaua mea căzătoare, ţi-ai lăsat culoarea în sufletul meu. Nu ştiu când merele domneşti şi-au copt aroma pe buzele mele iar tu ai cules-o ca o himeră rătăcitoare. Nu ştiu de eşti răsărit sau apus, sărut sau durere, necuvânt sau iubire, tăcere au adevăr dar ştiu că mă cauţi în fiecare dintre cerurile tale atât de înalte încât ceilalţi nu pot înţelege că doar noi putem visa acolo... si ştiu că soarele se aprinde pentru ca întunericul din noi să devină mirarea primului sărut, pentru ca verdele frunzelor să se raspfranga în apa ochilor tăi, pentru ca nespusele încă vorbe să atingă infinitul. Nu ştiu dacă eşti azi sau ieri... sau mâine …care înseamnă mereu... dar te simt ca pe o lacrimă de rouă pe buzele unui trandafir alb. INDEX

20. Pereţii cum strâng Şi-aş vrea să mai frâng tot ce n-am avut... un vis de demult ce doar a durut - un bob de năut un vis de demult... şi inima ta , lumină şi stea să cadă pe lume să scrie doar nume de iubiri infinite de sus dăruite. Un arc peste lume să nască lagune să fim iarăşi flori plutind peste nori, să atingem neant şi adânc de bazalt, Lacrimi lacrimi de vis.... pe cer de abis, lacrimi de stele... pe lumi paralele, lacrimi de dor. de suflet covor, lacrimi de stea lumină a mea, lacrimi de cer pe-al lumii mister, lacrimi de rouă deşi iarăşi plouă, lacrimi de jar pe guri de nectar, lacrimi şuvoi pe-un cer doar cu NOI... INDEX

21. Al soarelui rost Sunt parte din tot alunecă-n noapte şi parcă mi-aş cere iertare c-am fost - eu, cea care-am spus iubirea în şoapte în lutul cântând al soarelui rost. Mai tremur şi-acum gândind c-ai să treci prea fără prihana prin cântecul meu. Ascultă-l şi simte ascunse poteci sub pleoape şi-n păr...prin sufletul meu ! Mi-e teamă de noapte, mi-e teamă de zi şi frunzele toate cu verde mă-ncing; te vreau şi îţi caut prin foamea de-a fi culoarea ta pură în care mă sting. să rupem din noi miresme de ploi ce cad pe pământ fără cuvânt... Te-aş duce pe cai pe-o aripă de rai să culegem minuni din flori şi genuni, să răpim infinitul, s-ascultăm asfinţitul, să ningem iubind să plângem râzând.... INDEX

22. Amintiri despre ceea ce încă nu s-a întâmplat Trenuri de noapte... O gară pustie... Peronul luminat difuz... Undeva, la capătul lui, tu, care aduci cu tine tot parfumul vechilor cavaleri rătăcitori, misterul unei iubiri infinite. Buze de maci înfloresc sub săruturi fierbinţi. Mâinile se caută jinduind arome de trupuri neatinse... Ochii cerşesc în adâncul fiinţei eternitatea privirii... Ne regăsim acolo în oglinda sufletului nostru... tu, eu, o entitate atât de bizar recompusă din fărâme de gând, aripi de dor, lavă şi sânge deşteptat dintr-un lung somn, atingeri de înger.... Eşti aici mai devreme decât gândurile mele au putut percepe... INDEX

23. Liliac alb Adieri de sufletpe fire de liliac alb.Gustul buzelor taleuitat pe o margine de vis...Nopţi cu steleatât de caldeîncât plouăcu liniste.Şiatât de înalteîncât chipurile noastrepar scânteieripe o catifea albastră. Te-am chemat... M-ai găsit – domniţă din alte veacuri închisă în turnul iubirii neîmplinite. Mă dezbraci de cuvinte... Mă îmbraci apoi în haina trupului tău... Braţele tale sunt liane care şerpuiesc pe fiecare fibră din mine preschimbându-mă în harfa pe care tu Cânţi imnul dragostei, imnul sărutului prelins pe tâmpla mea ca o aripa de fluture noptatec... imnul adâncului din noi dezvăluit pentru veşnicie... INDEX

24. Clipe care trec,clipe care îşi ard ecoulîn gesturide ieri,de mâine...Adieri de liliac albpe sufletece se apropie obsesivde cifra...1. Mirare în ochi,chemări în tăcere,tremur pe pleoape...mâini întinsespre trupuricu miros de verbinăAsteptare...Clipe prelungitecu dor,cu durere,cu sărutări,cu secundece devintot mai des...amintiri... INDEX

25. Pe fruntea mea se cerne tăcută înc-o iarnă. Tu fii zăpada mea ce aş topi-o-n gând şi lasă-ţi mâna iar pe trupu-mi să îşi cearnă, prea albele-i culori să afli de mai cânt ! Mai ninge-mă cu gura. Când umărul se pleacă găseşte-mă-n seminţe şi fii porunca mea ! Mai lasă înc-odată ca sufletul să-ţi treacă iubirii vechi hotarul ! Mai ninge-mă c-o stea ! Mai ninge-mă Sărutul meu colindă pe tâmpla ta străină şi nu îl pot opri să nu se schimbe-n caier. eşti basmul meu netors şi te-am oprit - retină, să te veghez mereu de zbucium şi de vaier. si ca într-o clepsidră cum curge glasul tău asemeni cu nisipul ce trece printre clipe. Sub coama unui văl se-ascunde duhul rău şi gândurile-şi bat plecatele aripe. INDEX

26. Îmi mângâie fruntea privirile tale şi simt că ai vrea să atingi neatinsul şi sufletul meu ferecat în petale... şi ierburi de câmp ce-mi cutremură visul... Mască Ne tremură paşii pe frunze uscate pe cărări neştiute de nimeni trecând... De departe simţim cum sufletul bate şi soarele-asfinte când mergem tăcând. Ce mască purtăm pe faţa întoarsă în noi şi spre noi strivind vechi hotare şi buzele noastre vorbesc mult prea arse cuvinte nespuse şi...mult prea ne doare că nu strigăm lumii şi cerului-naltul adevăruri aflate doar ca prin minune. Şi tu eşti bătrân şi copil când bazaltul din mine sculptezi cu mâini de genune. INDEX

27. Mătănii Ţi-am luat forma chipului în palme să-mi spăl faţa în zori cu apa ochilor tăi... să-mi amintesc cum îţi era zâmbetul lipit de sufletul meu. Plouă cu frunze galbene din altă toamnă, toamnă iubirilor mute demult trecute prin noi.... Suntem aici mai goi ca la facerea lumii să ne dezvelim gândurile, să ne împărtăşim cu sărutări de rouă, să alungăm furtuna care ne macină trupul, să strigăm lumii că iubirea doare atât încât ni se cutremură paşii de umbra ei.... aşternută peste noi ca o mantie de curcubee neaşteptat de verosimilă... INDEX

28. Ninge cu frunze căzute din cerul iubirii nesfârşite. Ninge cu lacrimi plânse din nou pe altarul la care ne închinăm uimiţi că mai existăm după atâtea căutări... Clipele noastre curg asemeni mataniilor înşirate pe o mână întinsă spre clipă de taină în care ne-am găsit... asemeni mataniilor care ascund în ele tot ce e mai sfânt şi mai pur în noi - care vom rămâne veşnic aceiaşi... două suflete-pereche căutându-se în eter ca şi cum nu s-ar putea atinge niciodata… E foamea din noi care cere vamă şi trup şi suflet… E foamea de adevăr, e foamea de lumină, e foamea de noi............cei care eram atât de singuri INDEX

29. Şi când totul s-a preschimbat în tăcere am înţeles că izvorul nu putea să fie decât în noi.... cei care nu mai aveam loc în matca pe care ne-o oferise viata. Izvorul era in lacrimile noastre prea mult plânse în nopţile cu lună plină cerşind în van iubirea… până când într-o zi ne-am întâlnit pe o rază de soare care cădea din înalturi oprindu-se pe buzele noastre însetate de liniste… însetate de apa ochilor care voiau să se înece în fântâna pe care o săpam de atâta vreme fără să găsim izvorul vietii… INDEX

30. Muzica mâinilor tale Cât de întuneric e în jur încât nu pot distinge decât ochii tăi - cărbuni aprinşi pentru noaptea visului meu, ochii tăi - stele cu pleoape lăsate ca o cortină peste actul final. Şi ploaia aceasta care se lasă aşteptată de-o viaţă... şi muzica mâinilor tale întinse înspre neantul din mine sau poate...cine ştie !? spre un semn de întrebare ce se cere dezlegat. Acum un ocean nesfârşit tălăzuieşte sub pleoapele plecate spre ţărmul fiecăruia dintre noi... INDEX

31. Ning frunze Ning frunze pe urmele tale. Cocorii te duc în alt an şi vântul doineşte a jale. Te caut prin vise în van. Mirarea se-aşterne în ochi, genunchii strivesc iar căldura şi-n palme feresc de deochi întoarsă-ţi în mine făptura. Ning frunze pe tâmple bolnave şi gesturi se frâng între noi parfum şi mister de agave te cheamă în bocet de ploi. Revino-n lumina-nserării cu gura aprinsă de dor ! Adună-mă-n seva chemării când îngeri se roagă-n pridvor E atât de întuneric în jur încât nu simt decât respiraţia ta şi amintirea trecerii unui tren ce pleacă de nu ştiu unde şi spre nu ştiu cine... Aş vrea să fiu un fulg mic de nea să mă topesc în palmele tale atât de goale şi atât de dornice de adevăr... Aş vrea să fii veşnicul meu foc lăuntric ce se veştejeşte adulmecând mereu doar umbra mea. INDEX

32. să te botez mereu cu lumina să treci nevăzut prin cuvânt, să-ţi vindec pustiul. Retina îneac-o încet doar în vânt şi fură o clipă din lume şi du-o cu tine apoi să uiţi c-ai rămas o genune de durere, de dor şi de ploi. Ning frunze pe zarea de aur şi sufletul ninge-ntre noi. Mă cheama o sete de faur să clădesc castele în doi. Ninge cu flori de tei toamna..... Lumina se sparge... Ţăndările sar scânteind în ochii orbiţi de lumină... Peste ţărmul meu se aşterne tăcerea ................................ tăcerea de tine....... tăcerea de noi....... Un pescăruş alb cerne liniştea din aripile întinse spre zarea care cheamă atât de încet INDEX

33. Lacrimile cerului spânzură la urechi de lună plină că nişte podoabe fără preţ dintr-un timp demult trecut... Ele îţi spun că noaptea noastră se apropie doar ca să ne lase visul unei dimineţi răsărite târziu la ora la care cocoşii cântă imnuri de stele şi Calea Lactee se duce la culcare pe alei de « Bună dimineaţa”, omul meu din vis ! încât ninge cu flori de tei în acesta toamnă rece şi abruptă ca un mal dus la margine de lume. Chipuri trec printre vorbe, clipe trec printre noi atât de rece că se cutremură iceberg-urile nordului înfiorat de clepsidra albastră a timpului mai prezent ca niciodată INDEX

34. Mai rămâne muzica aceea divină să ne înece umbrele în amintiri şi pocalul de pe marginea mesei goale. Mai rămân gesturile oprite să nu ne ameţim cu şoaptele departarilor. Nopţi prefăcute în zile... Zile prefăcute în nopţi şi tot atâtea întrebări despre DE CE sau despre ÎNCOTRO... Ne îndreptăm cu păşi grăbiţi către adâncul din suflet să găsim zdrenţele de iluzii atât de greu sădite de vorbele nespuse sau poate puse prea tarziu. INDEX

35. Mai rămânem noi atât de fără de prihană că frunzele se aprind de galben şi de acest anotimp în care ar fi trebuit să bântuim pe aleile cu castani - palate de cleştar în ciorchine de flori ca nişte lumânări de ceară albă şi pură cu contur imprecis. La fel ca drumul acesta care duce spre undeva spre nicăieri sau poate spre înăuntrul fiecăruia dintre noi descoperind poveşti cu Feţi-frumoşi şi Ilene Cosânzene răpite pe cai albi, descoperind ceea ce dormea demult ascuns în adâncul nescris încă în această noapte în care ne întâlnim iar cu sufletele şi mâinile goale ca la facerea lumii......... INDEX

36. Mă cauţi ... Mă găseşti şi iar mă pierzi... Sunt aici. în căuşul palmelor tale din care bei viata... Sunt aici. Cutreieră-mă cu sărutările tale! Fură-mi şoaptele şi transformă-le în gemete de iubire ! Spune-mi basme care pot fi trăite ! Apleacă-te asupra mea ca o adiere ... Noi... Trece un vis... Eşti tu. Trece un cântec... E numele tău. Coboară înserarea... E culoarea ochilor tăi rătăcind prin lume. E vântul sau degetele tale mângâindu-mi părul ? E muzica îngerilor sau cuvintele tale lunecând în sângele meu ca un trandafir înspinat de dor...? INDEX

37. Noi sau...visul unei nopţi...de suflet Mă rătăcesc în cuvintele tale ca într-un ocean în plină furtună. Pescăruşi albi ţi s-au oprit pe umăr ca pe un ţarm de linişte şi căldură. Mă rătăcesc în tine - cel care ascunde nemurirea ultimei clipe de iubire. Tu devii un labirint de frunze prea plecate de verde , un labirint de întrebări ... Şi te numesc speranţă, cântec, vis sau realitate, sublim... Săruta-mi gândurile! Spăla-mi faţă cu roua lacrimilor tale neplânse încă ! Sunt aici. Primeşte-mă ! Eu sunt ofranda timpului care trece mult prea repede şi nu-l putem opri decât noi doi.......... Sunt aici. Aştept răsăritul nopţilor şi apusul dimineţilor tale ... 11 sept 2004 02 :07 INDEX

38. Nimic sau...dragostea dusă la absolut, ultima clipă de nemurire, ultimul tren spre nefiinţă, două suflete...poate pereche. Toate adunate pe aceeaşi scenă absurdă a vieţii în care ne întâlnim mereu prea târziu sau prea devreme. Suntem două umbre dar putem deveni o singură lume, un singur trup şi un singur sistem solar, altul decât acesta în care ne lovim existenţa de ziduri opace. Suntem lujerul de crin sau ramura de liliac, căldura şi mirosul bradului de Crăciun la un loc... INDEX

39. Noi, cei flămânzi de...noi Mă gândesc la tine ca la fructul oprit acum... Îmbracă trupul meu ca pe o haină de sărbătoare ! Vreau să-ţi simt patima risipită în mine ca seminţele nopţii în bătaia vântului de primăvară... Scutură geamătul iubirii tale ca într-o fântână nesecată de izvorul iubirii de tine ! Lasă-ţi sângele să curgă prin venele mele ca pe o otravă dulce cu parfum de zăpezi îndepărtate ! Fii tu nordul meu la care mă închin ! Atinge-mă cu buzele tale de rege polar! Iubeşte-mă cu braţele tale... de gheţuri până mai ieri ! Lasă-mă să te topesc în candela adâncului nebănuit al trupului meu ! Dă-mi aureola boreală drept zălog al iubirii eterne ! Mireasma ta de frig îmi încinge trupul cu liane deschise doar mie. INDEX

40. Sunt... prelungirea degetelor tale… Sunt ochii care veghează infinitul din tine… Sunt cuvântul nespus şi gestul abia îndrăznind să se ridice spre albastru... Sunt prelungirea sângelui tău care curge doar prin mine... Sunt pleoapa care îţi închide universul... Sunt mâna cu care mângâi stelele… Gândurile tale se dezbracă de alb pe visele mele ţesând cuvinte suspendate de clipele ce trec prin noi, cei flămânzi...de noi . 5 febr 2004 INDEX

41. Sunt sâmburele tău de adevăr sau... de otravă... Sunt gustul buzelor tale... dulci-amărui... Sunt minunea născută în palma ta întinsă pentru ultima oară la margine de drum... vietii, iubirii, mie... 11 noiembrie 2004 02 :15 Sunt gândul tău de seară gemând de patimi neştiute... Sunt talpa care îţi sărută umbra... Sunt... atât de TU încât sufletele noastre se îneacă în acelaşi abis de lumină... Sunt cântecul de cocori rămaşi în toamna asta uitată de lume... INDEX

42. Şi-mi e să mai ning... Mi-e toamnă, mi-e vis, mi-e cântec şi ploi. Mi-e albastru de-abis Dureros de noi doi. Îmi este ninsoare şi-mi este descânt. Îmi este durere şi-mi este furtună. Îmi este plecare şi-mi este şi vânt… Şi alb...si nesomn, şi mi-e lună. Şi mi-este departe de tine şi frig. Şi mi-e amurg şi pustiu. Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning. Şi mi-e , unde eşti , să mai ştiu. Şi sete îmi este şi iar îmi e dor, mi-e rană de cântec în gând. Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor de ploi prea albastre plângând INDEX

43. aud zgomot ... sunt paşi suntem tot mai atraşi de-un cerb care vrea să pască o stea stingheră şi ea iar inima mea în mână c-un dor adună-n sobor un cântec ucis, cărări de abis.... când inima ta - nestinsa şi ea purtând liliac pe buze de mac sărutând doar în gand… Umbre în doi pădure de rug pustiu de amurg pădure de mine ce cântă în tine pădure virgină de iubiri ce suspină desiş de iubire prea des amăgire... hoţ de nuiele şi dansuri de iele, frunze de noi umbre în doi miros de trifoi INDEX

44. Vine un timp... Vine un timp al tăcerii… Vine un timp când izvoarele se întorc în matcă… Vine un timp când stelele cad roi de pe cer vestind sfârşitul începutului… Vine un timp pentru trezirea din vis… Dintr-un vis ce se voia realitate. Vine un timp când doi înseamna doar fiecare departe… departe mă poartă-n în descânt înecată în mine de şoapte - suspine... ascult ne-ncetat şi strig şi iar bat la porţi de tăceri cerşind mângâieri de-aripi de îngeri… INDEX

45. şi suntem iar noi, cei trişti şi goi… mai goi cu acele câteva clipe  de fericire furată, minţită, înşelată, sperând…în fantasme… Tu esti fata morgana… Niciodată nu te voi putea atinge… Niciodată nu voi bea apa sufletului tău de care îmi este atât de sete… Niciodată…..                       14 VI 2004        Vine un timp când florile mor, când parfumul lor nu mai este acelaşi. Vine un timp pentru toate, dar nu şi pentru NOI… Vine un timp în care tristeţea seacă toate lacrimile neplânse încă… Vine un  timp al adevărului atât de crud încât verdele  frunzelor îl absoarbe... prin toţi porii… Vine un timp când cad măştile INDEX

46. Balsam de cuvinte Genunchii mei albaştri în umbra gurii tale înseninează roua cu taina lor deplină. Cu braţele de ierburi te strâng între petale Să-ţi beau amar sărutul atât fără de vină. ...şi ce departe-i visul în care-am fost crescut pecetluind hotarul ce l-am trecut în zori. Dă-mi vamă gândul tot ce nu am cunoscut şi trupul ce adastă în veştejite flori ! Balanţa secundelor Liliecii se prind Cu ghearele de cer Să vadă lumea de-a-ndoaselea La marginea serii Când fluturi albaştri Se rotesc în spirale Spre stele Şi timpul începe Să se clatine În balanţa secundelor. INDEX

47. Când ploaia va veni Şi din aceste stele din care curge noaptea aş fi voit să bei întregul meu infern, să umble despletită-n singurătate noaptea şi peste trupul tău parfumul să mi-l cern... Şi-aş fi voit tot smalţul şi toată amăgirea din florile de mai ce-au înflorit uimite, să umble-ncet, pe vârfuri, doar pân-la amitirea cuvintelor dintâi ce ne vegheau rănite. Voi aştepta aici în asfinţit uimită de vinul vechi umblând aiurea în ulcioare şi-n ciutura luminii îţi voi găti vrăjită balsamul de cuvinte... tăgăduind că doare. INDEX

48. Să-nduplec nu mai pot nici pasul să se-ntoarcă iar la tăcerea mea desculţa-n care-aştept când ploaia va veni iubirea doar să toarcă neliniştea, păcatul gândit prea înţelept. Din toate-aceste stele aş fi voit doar una în scorburi de-ntuneric să fie început şi în nisipuri calde-aş fi-ngropat lumina să te întreb de-i visul aşa precum vrut. Carul Mare Orfan mi-e gândul caftanului de noapte pe când toreadorul cade în arenă... Orfan este clopotul cu limbă de moarte, cometele mor - doar stele cu trenă... Copacii uscaţi îmi zgârie cerul şi pietrele sângeră talpă tăcerii, bolnav e amurgul, bolnav e şi fierul descojind anotimpul de haina mirării. INDEX

49. Clan de cuvinte Înspre apus clipeşte lumina de-amiază şi iesle sunt palmele mele şi-i frig; la ciutură fântânii un înger stă de pază ca să sfinţească apa când mă înalţ şi strig. Îmi voi pleca genunchii în roua albastră alături de gândul pământului în somn şi cerul va râde bătând în fereastră amintindu-şi legenda nenuntitului domn. Iar picură timpul din cana de lut şi fluiere sunt oasele noastre - de jale şi vântul aleargă prin hornuri năuc călare pe oiştea Carului Mare. INDEX

50. Ce sete e-n visul seminţelor de mac încât mireasma ta începe s-obosească şi firul vremi-n van încerc să-l trec prin ac cu degete uscate la maluri vechi de iasca. Potecile abrupte coboară între patimi, pe sub ţărână iarna pândeşte din alt an şi-un fulger s-a oprit în trunchiuri de paltini când vorbele şoptite sunt singure în clan. Cuvântul mut Prea plini de iubire, prea plini de lumină, prea plini de-amintire şi fără de vină… E clipa de dor ce creşte-n retină... Am mâinile-ntinse spre sânge şi vis şi buzele-s ninse-n culori de abis. Te caută şoapte ca să te dezlege. Mai trece o noapte fără de lege... INDEX