Materiale vegetale folosite la î nfiin ţ area culturilor legumicole şi floricole

1. Materiale vegetale folosite la înfiinţarea culturilor legumicole şi floricole

2. Materiale vegetale folosite la înfiinţarea culturilor floricole

3. Pentru înmulţirea sortimentului floricol se folosesc de multe ori si bucăţi de material vegetal, din care plantele cresc şi se regenerează. Acest ansamblu format din material vegetativ si metodele folosite pentru regenerare poarta numele de înmulţire vegetativă. Înmulţirea vegetativă se bazează e însuşirea unor părţi sau fragmente de plantă de a reface întreaga plantă.

4. Această metodă este des utilizată la plantele floricole, datorită faptului că plantele obţinute sunt identice cu plantele mamă de la care provin, , iar ajungerea în faza de decor ar fi mai rapidă decât dacă plantele s-ar obţine din sămânţă. Un alt avantaj al acestei metode constă în posibilitatea înmulţirii unor plante decorative originare din zonele tropicale şi subtropicale, care în condiţiile de la noi nu formează seminţe sau acestea nu ajung la maturitate (Monstera, Dracaena. Ficus).

5. Ficus elastica Dracaena marginata Monstera deliciosa

6. Metoda prezintă şi unele dezavantaje, cum ar fi: degenerarea în timp a materialului biologic, coeficientul mic de înmulţire, volumul mare, greutăţi în păstrarea şi transportul materialului utilizat la înmulţire, posibilităţi mari de transmitere a unor boli şi dăunători.

7. Înmulţirea vegetativă cunoaşte în practică mai multe metode: • Butăşirea • Divizarea tufelor • Înmulţirea prin drajoni • Înmulţirea prin rizomi • Înmulţirea prin stoloni • Marcotajul • Altoirea • Înmulţirea prin muguri adventivi şi organe vegetative modificate (bulbi, tuberculi, tuberobulbi).

8. ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Butaşii sunt fragmente de plantă care puse la înrădăcinat refac organele lipsă ale noi plante Tipuri de butaşi Butaşi de lăstari se confecţionează din vârfurile vegetative cuprinzând zona apicală şi 1-4 noduri. Butaşi de tulpină reprezintă fragmente din tulpina principală care conţin 1-3 muguri sau minim 1 nod, însoţit sau nu de frunze. Se practică la speciile: Ficus, Monstera, Yucca, Diffenbachia, Colocasia.

9. Diffenbachia picta Colocasia esculenta

10. Butaşi de frunze. Fragmente de frunză, se practică la unele specii floricole la care frunzele sunt capabile să înrădăcineze şi să emită muguri, formând noi plante. Butaşii se confecţionează fie din frunze întregi, cu peţiolul întreg sau parţial (Saintpaulia), fie prin fragmente de frunză cu nervura bine dezvoltată, sau prin efectuarea unor incizii sub punctele de ramificare a nervurii principale (Begonia rex).

11. Saintpaulia

12. Begonia rex

13. Verbascum pluminoides Butaşi de rădăcină. Unele plante care prezintă rădăcini cărnoase şi care sunt predispuse la formarea mugurilor pe rădăcini (Phlox, Dicentra, Aralia, Verbascum).

14. Phlox drumondi Dicentra spectabilis

15. Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii controlate, într-un substrat afânat, permeabil pentru aer şi apă. Astfel se poate utiliza frecvent perlitul şi turba, separate sau în amestec (1:1), nisip-turbă, vermiculit-turbă. La unele specii Pelargonium înrădăcinarea se poate face în substratul de cultură. Pentru a stimula formarea rădăcinii se folosec stimulatori cum sunt ( Radistim, Calux, Rizopon etc) Îngrijirea butaşilor pe perioada înrădăcinării se realiyeaya prin menţinerea temperaturii la nivelul substratului a 20-250C , umiditatea se menţine prin fabricarea ceţii artificiale, iar lumina artificială este necesară mai ales pe timp de iarnă.

16. ÎNMULŢIREA PRIN DIVIZAREA TUFEI Acest Mod de înmulţire se practică la specii care cresc sub formă de tufă, a căror parte aeriană este alcătuită din lăstari (Chrysanthemum, Aster, Delphinium, etc) sau frunze (Gerbera, Paeonia, Peperonia). Lăstarii şi frunzele se formează din mugurii aflaţi în zona coletului sau pe rădăcini. Perioada optimă de executare a lucrării este perioada de repaus a plantelor.Divizarea plantelor se poate face anual la cele cu creştere rapidă (Chrisanthemum)), sau la 5-6 ani la speciile care se dezvoltă mai greu (Paeonia).

17. ÎNMULŢIREA PRIN STOLONI Stolonii sunt ramificaţii subţiri ce apar ce apar pe tulpini cu internodii lungi, care din loc în loc sau numai în vârf formează plantule sub formă de rozetă. Înmulţirea constă în separarea rozetelor când au 4-5 frunze şi plantare în ghivece. Acest tip de înmulţire este întâlnit la specii perene cultivate în câmp sau plante decorative pentru frunze cum sunt:

18. Viola odorata Clorophytum spp. Nephrolepis

19. Cordyline INMULŢIREA PRIN DRAJONI Speciile care emit drajoni din mugurii adventivi aflaţi pe rădăcini se pot înmulţi prin separarea drajonilor de pe planta mamă şi plantarea lor la loc definitiv. Momentul optim este primăvara. Se pot înmulţi pe această cale specii cultivate în câmp cum sunt: Papaver, Dicentra, Hydrangea, Chrysanthemum, sau în seră Aralia, Cordyline.

20. ÎNMULŢIREA PRIN RIZOMI Rizomii sunt tulpini subterane îngroşate şi alungite, care prezintă muguri din care iau naştere părţile aeriene (frunze, flori) şi părţile subterane (rădăcini). Pentru înmulţire, rizomii se scot din pământ şi se fragmentează în fragmente de 5-12 cm (2-3 muguri) după care se replantează în teren. Secţionarea rizomilor se face in perioada de repaus. Prin rizomi se înmulţesc specii cultivate în câmp (Canna, Iris) şi specii cultivate in sere (Alstroemeria, Zantedeschia, Sanseveria, Aspidistra, etc)

21. Canna - Rizomi - Canna Sanseveria

22. Alstroemeria spp Zantedeschia Sanseveria

23. ÎNMULŢIREA PRIN MARCOTAJ Marcotajul are la bază proprietatea unor specii de a forma plante noi din tulpinile şi ramificaţiile laterale, atunci când vin în contact cu solul. Astfel se pot înmulţi plantele perene cultivate în câmp (Phlox, Gypsophila) dar şi cele cultivate în spaţii protejate (Ficus, Philodendron, Dracaena, Cordyline).

24. Phlox drumondi Gypsophila sp.

25. Philodendron Cordyline australis Ficus elastica

26. Marcotajul poate fi terestru sau aerian, iar cel terestru poate fi simplu, şerpuit sau chinezesc

28. Bulbii sunt organe subterane tuberizate, cu frunze cărnoase, rezistente la frig şi uscăcăciune.Plantele cu bulbi care înfloresc primăvarara sunt: Tulipa, Hyacinthus, Narcissus. Bulbii de lalele se recoltează vara se pastrează la 18-20 grade celsius până la sf. lunii august apoi se scade la 5-9 grade celsius până la plantare.

29. Lalea Zambilă

30. ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE Se aplică la acele plante la care metodele prezentate anterior dau rezultate slabe. Altoirea este metoda de punere în contact intim un altoi cu un potaltoi. Metode folosite în floricultură: • În despicătură (pelargonium); • în triangulaţie (Paeonia); • Prin alipire (cactuşi); • În ochi dormind (rosa); • În ochi crescând (Citrus limon)

32. Mulţumiri pentru atenţia acordată!