Să învăţăm din fabule

Să învăţăm din fabule

Fabula, una din cele mai vechi specii literare, este o scurtă povestire alegorică, în versuri sau în proză, în care autorul satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli, cu scopul de a le îndrepta. Autorul foloseşte procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă şi morala, care se găseşte, de obicei, la sfârşitul fabulei şi seamănă mai degrabă cu un proverb sau cu o maximă populară. Fabula era deja practicată cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile şcolare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput, a muştei încrezute. Prima fabulă cunoscută este “Privighetoarea şi eretele”, pe care o povesteşte Hesiod în jurul secolului al VIII-lea î. Hr. Fabula va lua amploare mai ales cu ajutorul lui Esop, care a trăit în secolul al VI-lea î. Hr. şi care este considerat “părintele fabulei”. În perioada clasicilor, Socrate însuşi ar fi pus în versuri fabule de Esop, cât timp a fost închis înainte de a muri. Demetrios din Falera publică prima antologie de fabule atestată istoric. La această colecţie se face de fapt referire când se menţionează astăzi „fabulele lui Esop“. Statuie a lui Esop

Greierele şi furnica • Doi prieteni • Corbul şi vulpea • Măgarul în piele de leu • Vulpea şi strugurii • Câinele şi reflecţia lui • Iepurele şi broasca ţestoasă • Şoarecele de la oraş şi şoarecele de la ţară • Furnica şi porumbiţa • Ciobanul mincinos • Iepurii şi broaştele • Păunul şi cocorul • Cerbul şi leul • Leul, ursul şi vulpea Iată câteva din fabulele după Esop. Dă click pe un titlu, citeşte fabula, apoi alege morala potrivită.

Petrecuse cu chitaratoată vara.Însă iată că-ntr-o zicând viforniţa porni,Greierele se trezifără muscă , fără râmă,fără umbră de fărâmă.Ce să facă?…Hai să cearăla Furnică, pân’ la vară,niscai boabe de secară.-“Pe cuvânt de lighioană,voi plăti cinstit cucoană,cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”Dar Furnica, harnică,are un ponos al ei:nu-i din fire darnicăşi-i răspunde cam răstit:-Astă-vară ce-ai păţit?-Dacă nu e cu bănat.zi şi noapte am cântatpentru mine, pentru toţi…-„Joacă astăzi dacă poţi!” GREIERELE ŞI FURNICA

E uşor să dispreţuieşti ceea ce nu poţi obţine. Uneori, dispreţuim tocmai acele lucruri care ne ajută cu adevărat. Să nu ai încredere în linguşitori. Celui ce-ţi face un bine, să-i faci şi tu lui bine. Cu perseverenţă vei câştiga cursa. Nu te da niciodată drept cine nu eşti. Penele frumoase nu fac pasărea mai bună. Distrează-te, dar şi munceşte. Oricât ai fi de nefericit, nu uita că întotdeauna există cineva mai nefericit decât tine. Sărăcia în siguranţă este mai bună decât luxul în mijlocul pericolului. Alege morala potrivită fabulei citite. Nenorocirea dezvăluie adevărata faţă a prietenilor. Lăcomia te poate face să pierzi tot ce ai. Nu întotdeauna cei care muncesc obţin profitul. Mincinosul nu e crezut nici când spune adevărul.

Bravo! Citeşte o altă fabulă!

Într-o vară, doi prieteni treceau prin desişul unei păduri. Mergeau şi vorbeau ca oamenii cu necazuri. Deodată, a apărut în calea lor un urs. Unul dintre ei s-a urcat repede într-un copac. Celălalt, văzând că a rămas singur, s-a trântit la pământ şi s-a prefăcut mort. Ursul l-a mirosit, s-a învărtit în jurul lui, dar văzându-l că nu suflă, l-a lăsat în pace.După ce a plecat ursul, călătorul din copac îl întrebă pe celălalt : - Ursul ce îţi zise la ureche, frate ?Călătorul de jos, mâhnit că e luat în derâdere, a răspuns :- Îmi şopti că altă dată să măpăzesc şi c-un prieten ca şi tine să nu mai călătoresc. DOI PRIETENI

CORBUL ŞI VULPEA Jupânul Corb, pe-o creangă cocoţat, Ţinea în clonţ un boţ de caş furat.Ademenită de mirosul caşului,Cumătra Vulpe-i spuse-aşa borfaşului:-Să ne trăiţi mulţi ani , Măria Voastră,că sunteţi zău, ca din cutie scos!Iar de-aţi avea şi glasul mlădiosPe cât v-arată penele frumos-Mă prind c-aţi fi vreo Pasăre Măiastră!”Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai şade.Deschide ciocul. Prada cade.Şi vulpea , înghiţind-o,îl dăscăleşte:- “Bade, linguşitorii -nu ştiai, se pare -Trăiesc pe seama cui le dă crezare.Dar lecţia pe care o-nvăţaşiO fi făcând cât botul tău de caş!…Înmărmurit, crocanul juratu-s-a cumplitCă n-o să se mai lase de-acuma păcălit.

MĂGARUL ÎN PIELE DE LEU Într-o zi, măgarul a găsit în pădure o piele de leu. Şi-a pus-o în spinare cu gândul să le sperie pe celelalte animale. Într-adevăr, toţi cei cu care s-a întâlnit au dat bir cu fugiţii. Dar, s-a întâmplat să treacă pe acolo un ţăran, care a văzut că de sub pielea de leu ieşeau urechile mari, de măgar.Supărat, i-a tras câteva beţe pe spinare pentru sperietura îndurată.

VULPEA ŞI STRUGURII Amiaza trecuse de mult şi vulpea nu vânase nimic. Flămândă, căută în jur şi văzu o vie încărcată cu struguri. Se chinui, dădu cu laba, încercă să se caţere, dar degeaba. Strugurii erau prea sus pentru ea. Dându-se bătută, spuse: - Nu-i mai vreau, sunt acri!

CÂINELE ŞI REFLECŢIA LUI Într-o zi, un câine a găsit o bucată de carne şi a pornit-o către casa lui pentru a o mânca în linişte. În drumul lui, trebuia să treacă peste un podeţ, aflat deasupra unui râu. În timp ce traversa podul, s-a uitat în jos şi şi-a zărit chipul reflectat în apa de dedesubt. Gândindu-se că ceea ce vede este un alt câine având o altă bucată de carne în gură, a crezut că ar putea s-o înşface şi pe aceea. Aşa că a făcut un salt în apa râului, dar în timp ce îşi deschidea gura pentru a prinde în dinţi bucata de carne reflectată în apă, a scăpat-o pe cea adevărată, care a căzut în valuri şi nu a mai fost văzută vreodată.

Odată, iepurele se lăuda în faţa celorlalte animale cu rapiditatea lui de a alerga. - Nimeni nu m-a învins încă, atunci când fug cu toată viteza de care sunt în stare! spunea el. Provoc pe oricine doreşte, să se ia la întrecere cu mine. Broasca ţestoasă a spus liniştită: - Eu accept provocarea ta! - Asta chiar că este o glumă bună! a zis iepurele. - N-ai decât să te lauzi până când te voi înfrânge! i-a răspuns ţestoasa. Concursul de alergare a fost stabilit şi, la momentul potrivit, s-a dat startul. Iepurele a pornit ca din săgeată şi a dispărut din vedere. După un timp, s-a oprit să tragă un pui de somn. Broasca nu s-a lăsat, s-a străduit din greu şi, când s-a trezit iepurele, ea era aproape de finiş. Iepurele n-a putut s-o mai ajungă şi ţestoasa a câştigat concursul. IEPURELE ŞI BROASCA ŢESTOASĂ

Un şoarece de la oraş a fost invitat de către vărul lui, de la ţară, pentru a petrece câteva zile în compania lui.Au servit o cină modestă, cu tulpini de grâu, rădăcini, ghindă şi apă proaspătă. Şoarecele de la oraş a început să descrie viaţa fermecătoare a oraşului. Când şoarecele de la oraş i-a cerut celui de la ţară să-i întoarcă vizita, acesta a acceptat. Ajunşi acasă la şoarecele de la oraş, au găsit fel de fel de bunătăţi, pe care, şoarecele de la ţară, nici nu şi le putea imagina. Nu bine au început să mănânce că o pisică aprigă i-a atacat. Ei au reuşit să se ascundă, dar la scurt timp a intrat stăpânul cu un câine şi iar au fost nevoiţi să se ascundă. Speriat, şoarecele de la ţară a hotărât să se întoarcă imediat acasă. “Este posibil să aveţi voi luxul pe care eu nu-l am, dar prefer mâncarea mea de la ţară şi viaţa liniştită” a spus şoarecele, iuţind pasul spre casa lui de la ţară. ŞOARECELE DE LA ORAŞ ŞI ŞOARECELE DE LA ŢARĂ

FURNICA ŞI PORUMBIŢA O furnică însetată intră într-o apă mare ca să bea. Repeziciunea apei o luă şi o duse în jos, fiind aproape să se înece. O porumbiţă, văzând-o că se îneacă, aruncă o ramură de copac lângă dânsa. Furnica, agăţându-se de ramură, îndată fu scoasă la mal şi astfel porumbiţa o salvă de la înec. De atunci, ele se întovărăşiră. Nu după mult timp, un păsărar întinse pe jos nişte laţuri, risipind pe deasupra lor mei, ca s-o amăgească pe porumbiţă şi s-o prindă. Furnica, văzându-l pe păsărar, merse drept la dânsul şi-l pişcă de picior aşa de tare, că de usturime sări în sus ţipând, iar porumbiţa se sperie şi zbură, scăpând astfel de primejdie.

CIOBANUL MINCINOS Un cioban pus pe şotii obişnuia să strige: - Săriţi, săriţi! A venit lupul la oi! Ceilalţi ciobani veneau fuga să-l ajute şi atunci el se prăpădea de râs. Într-o bună zi, lupul veni cu-adevărat la stână. Ciobanul strigă după ajutor, dar nu mai veni nimeni şi lupul îi mâncă liniştit toate oile.

Iepurii se plângeau că nu aveau parte decât de sperieturi, din pricina vânătorilor şi a vulturilor. Într-o zi, se duseră la iaz şi, tot ţopăind de colo-colo, speriară broaştele de pe mal, care săriră toate în apă. - Hai să nu ne mai plângem atâta, spuse unul dintre ei, uite căşi noi putem să speriem pe cineva! IEPURII ŞI BROAŞTELE

A fost odată un păun foarte încrezut pentru că avea o coadă superbă, cum nu mai avea nici o altă pasăre. Într-o zi, s-a întâlnit cu un cocor. Păunul a început să-i batjocorească penele lipsite de culoare şi de strălucire şi şi-a desfăcut imediat coada sa colorată, pentru a fi admirată de cocor. - Priveşte la penele mele, s-a lăudat el, cum strălucesc în toate culorile curcubeului, în timp ce ale tale sunt atât de palide! Sunt îmbrăcat ca un rege! - Asta e adevărat, a răspuns cocorul, dar eu pot zbura sus, printre nori şi stele, pot vedea toate frumuseţile pământului, în timp ce tu trăieşti aici jos, la fel ca orice cocoş. PĂUNUL ŞI COCORUL

CERBUL ŞI LEUL Odată, un cerb veni să se adape la izvor. Îşi privi chipul în apă, mândru de coarnele sale. „Păcat că nu-mi sunt si picioarele la fel de arătoase", se gândi el. Într-o zi, îl urmări un leu.Picioarele lui sprintene îl ajutară să fugă de duşman. Gonind, cerbul nimeri în pădure.Acolo îşi încurcă coarnele între crengi.Nu a mai putut să fugă, iar leulîl prinse şi îl sfâşie.

LEUL, URSUL ŞI VULPEA Un leu şi un urs au prins un pui, în acelaşi timp. Au început să se lupte pentru el. În cele din urmă, epuizate fiind, au trebuit să se odihnească. O vulpe, care i-a urmărit în tot acest timp de la distanţă, a considerat că este momentul potrivit să intre în acţiune. A luat puiul şi a fugit cu el cât de repede a putut. Leul şi ursul au văzut-o, dar nu erau în stare să se ridice. Ei au spus: - Ce proşti am fost că nu am împărţit prada prieteneşte, fără să ne luptăm! Acum nu avem nimic, în timp ce vulpea se va bucura de o masă pe cinste!

Îmi pare rău! Mai încearcă!

La revedere, dragi copii! Realizat de înv. Florica Plosca Şcoala “Dariu Pop” Satu Mare

Să învăţăm din fabule

Să învăţăm din fabule

Presentation Transcript

Dreptul la ngrijire specialA pentru copii cu dizabilitATi

Ingineria Program ării

FABULE