Basmul

1. Basmul Povestea lui Harap-Alb

2. BASMUL - este o specie epică, naraţiune având caracter supranatural, în care personajele, cele mai multe fabuloase (zâne , zmei căpcăuni) sunt purtătoare ale unor valori simbolice.

3. Caracteristic literaturii populare, basmul a intrat în atenţia cititorului european ,,cult” relativ târziu, pe la începutul secolului al XIX-lea , prin culegerea apărută în anul1812, a fraţilor Wilhem şi Jacob Grimm, “BASME PENTRU COPII ŞI FAMILIE”. Probabil cea mai importantă caracteristică a basmului popular este stereotipia. Specialiştii au ajuns la concluzia că în basmul popular funcţiile personajelor sunt fundamentale şi constante, chiar dacă personajele par a fi diferite. Funcţiile decurg una din alta sub imperiul necesităţii logice, dar şi artistice.

4. Personajele basmelor populare se pot clasifica prin raportare la erou, în răufăcători, donatori/furnizori şi ajutoare. Pornind de la această premisă, schema pe care se construieşte basmul popular se dovedeşte a fi relativ simplă, eroul pleacă la drum pentru a îndeplini o “muncă” , se confruntă cu răufăcători şi reuşeşte până la urmă în ceea ce îşi propune să realizeze , având alături ajutoarele şi donatorii. Contribuţia povestitorului popular constă aşadar în combinarea unor secvenţe prestabile , este adevărat , în funcţie de scopul urmărit, de creativitate , de talent etc.

5. Numărul răufăcătorilor, al donatorilor şi al ajutoarelor trebuie pusă în directă legătură cu extensia acţiunii: el va creşte aşadar , dacă povestitorul va dori să construiască o acţiune complicată, şi va fi cel mai mic în cazul în care acţiunea se va dori a fi mai simplă. Ca structură, basmul cult , deşi este o creaţie originală, nu se îndepărtează esenţial de modelul canonic schiţat mai sus. Vom întâlni şi în acest caz o situaţie iniţială urmată de o parte pregătitoare, de punctul de înnodare al intrigii, de apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, de acţiunea propriu-zisă şi dezordonată. Tocmai de aceea , diferenţele trebuie căutate cu precădere în modul specific în care scriitorul reuşeşte să prelucreze original un material în mare măsură preexistent.

6. ION CREANGĂ (1839-1889)- prozator Născut la Humuleşti , într-o familie numeroasă, este fiul Smarandei şi al lui Ştefan . Învaţă cu bădiţa Vasile la şcoala din sat întemeiată de părintele Ioan, apoi la Broşteni, unde îl are învăţător pe Neculai Nanu, Târgu-Neamţ , cu Isaia Duhu, unde îi are colegi pe Nică Oşloban , dar şi pe viitorul filozof Vasile Conta , la Fălticeni, şi din 1856 până la 1858, la Seminarul de la Socola.

7. Moartea prematură a tatălui său îl împiedică să-şi finalizeze studiile . În 1859, pentru a putea fi hirotonisit, se căsătoreşte cu Ileana ,fiica în vârstă de 15 ani, a părintelui Grigoriu de la biserica “PATRUZECI DE SFINŢI” , iar un an mai târziu se naşte Constantin , unicul său fiu. Între 1864 şi 1865 urmează nou înfiinţata Şcoală Normală al cărui director era Titu Maiorescu , pe care o absolveşte întâiul, devenind instituitor . Se desparte de soţie , iar în 1868 , apar primele conflicte cu autorităţile bisericeşti. Este caterisit şi în1872 , înlăturat şi din învăţământ.

8. Se mutase între timp în mahalaua Ţicăului, în celebra bojdeucă. Prin intervenţia lui Titu Maiorescu doi ani mai târziu , este repartizat la Şcoala de Băieţi Numărul 2 din Păcurari, unde , în 1875, îl va întâlni Eminescu. Debutul ca scriitor are loc în acelaşi an , la 1 octombrie, în revista Convorbiri literare, cu Soacra cu trei nurori. Era deja cunoscut în lumea şcolii datorită manualelor sale pentru cursul primar. În primăvara lui1877 se produce primul atac de epilepsie , boală care îl va chinui tot restul vieţii. Plecarea lui Eminescu la Bucureşti , în toamna aceluiaşi an , va lăsa un gol niciodată umplut. Moare la 31 decembrie , spre prânz , în tutungeria fratelui său mai mic, Zahei, în urma unui atac de apoplexie.

9. Opere literare: - “ Soacra cu trei nurori ” (1875) -” Dănilă Prepeleag ” (1876) -” Povestea porcului ” (1876) -” Moş Nichifor Coţcariul ” (1877) -“ Povestea lui Stan Păţitul ” (1877) -” Povestea lui Harap-Alb ” (1877) -” Fata babei şi fata moşneagului ” (1877) -” Povestea unui om leneş ” (1878) -” Prostia omenească ” (1880)

10. Povestea lui Harp-Alb este un Bildungsroman. Fiul craiului boboc în felul său la trebi de aiestea , este un adolescent lipsit de experienţă . Acesta are din naştere , toate calităţile : este puternic, milos , inteligent. Adesea se lasă înşelat de aparenţe . Pe cerşetoare sau pe calul năzdrăvan îi alungă pentru că sunt urâţi. Poveţele, ca orice copil le uită repede . Şi tot ca orice copil este inconsecvent : suduie calul , dar puţin mai apoi , când acesta îşi arătă puterea , îl linguşeşte , numindu-l dragul meu tovarăş, este convins că va putea izbândi acolo unde fraţii săi mai mari se dovediseră incapabili, dar plânge de necaz că nu este lăsat să plece la drum, îl respinge pe spân , pentru ca până la urmă , în ciuda înfăţişării ciudate şi a poveţei tatălui, să îl accepte drept slugă.

11. De fapt aceste întâmplări au rolul unui test de maturitate. Dacă ar fi ascultat sfaturile celor cu mai multă experienţă , eroul ar fi dovedit el însuşi înţelepciune , dacă nu va trebui să străbată întregul drum la capătul căruia îşi va cunoaşte soarta. Un drum presărat cu o serie de probe simbolice, pe care va trebui să se dovedească a fi capabil să le învingă . Lipsa de experienţă îi este însă evidentă şi iată-l devenind Harap-Alb.

12. Ajuns la ostrovul protectoarei sale , Sfânta Duminică , şi învaţă ce are de făcut, este atât de înfricoşat, că fuge cât poate din calea ursului ori zvârle fără sine în ascunziş de teama cerbului. Este încă , în acest moment , un executant pasiv. Dar experienţă trăită îl ajută treptat să prindă la minte. Salvează furnicile, riscându-şi viaţa, face adăpost albinelor. Mila devine astfel prima calitate dobândită. Devine conştient de propria inferioritate fizică şi fără a mai fi sfătuit de cineva , îşi ia tovarăşi în ajutor chiar dacă aceştia sunt caraghioşi şi la prima vedere îi par nepricepuţi. Este prima iniţiativă personală de la plecarea de acasă şi totodată primul moment de emancipare.

13. DICŢIONAR CULTURAL: *PODUL~este locul de trecere spre o altălume . Mircea Eliade îl consideră o probă iniţiatică , trecere primejdioasă de la un mod de existenţă la altul , de la imaturitate la maturitate. O dată parcursă , revenirea nu mai este posibilă.

14. * LABIRINTUL - este o încrucişare de drumuri, cele mai multe , fundături, care îl obligă pe călător să fie capabil să aleagă în mod raţional soluţia cea bună. -traversarea pădurii-labirint este aşadar o probă prin care eroul şi-ar putea dovedi maturitatea.

15. *PEŞTERA - se află în interiorul labirintului şi simbolizează locul misterios al naşterii sau renaşterii eroului. - în acest caz , în peşteră intră fiul împăratului şi iese un harap-alb .

16. * HARAP- (ARAP) - înseamnă om cu pielea şi cu părul de culoare neagră. Prin tradiţie , în Orient oamenii cu pielea neagră erau robi din naştere, astfel încât harap a devenit sinonim pentru rob , sclav. Reprezintă în fond o situaţie paradoxală , căci în mod normal alb n-ar trebui să se afle într-o asemenea postură.

17. Povestea lui Harap-Alb Verde împărat îi cere fratelui său , Craiului să-l trimită pe cel mai viteaz dintre cei trei fii, ca să-l urmeze la tron, deoarece el avea doar fete. Pentru a-l pune la încercare, Craiul se îmbracă într-o piele de urs şi îi sperie pe cei doi fii mari. Mezinul însă reuşeşte să învingă proba şi obţine binecuvântarea de a pleca spre împărăţia lui Verde împărat.

18. Povăţuit de Sfânta Duminică , pe care o ajutase , mezinul îşi alege calul , armele şi hainele pe care le avuse tatăl său când fusese pleacă la drum, după ce primeşte sfaturile Craiului, între care acela de a se feri de omul spân şi de omul roş. cu toate acestea , el este păcălit de Spân, care , prin vicleşug îl face slugă. Sub ameninţare morţii, feciorul de Crai jură că nu va spune nimănui cine este de fapt păstrând taina “până va muri şi va învia”. Spânul îi dă numele de Harap-Alb, care îl slujeşte cu credinţă respectându-şi jurământul.

19. Ajunşi la palatul împăratului Verde , Spânul se dă de fapt nepotul acestuia şi , dintr-un nemăsurat orgoliu , îl supune pe Harap-Alb la încercări primejdioase , cu speranţa că va scăpa de el , să-i aducă “sălăţi din grădina ursului , pielea unui cerb fabulos , bătută cu nestemate, să-i aducă fata împăratului Roş ca să se însoare cu ea.” Ajutat de Sfânta Duminică , de furnici , albine şi povăţuit permanent de calul său , el reuşeşte să învingă toate probele.

20. Cei cinci fabuloşi prieteni Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă şi Păsări-Laţi-Lungilă, îl ajută să învingă piedicile ivite în încercarea de a o aduce pe fiica împăratului Roş la curtea lui Verde împărat. Aici sunt întâmpinaţi cu toate onorurile dar fata împăratului Roş îl învinge pe Spân şi dezvăluie celor de faţă de taină că Harap-Alb este adevăratul nepot. Dat în vileag , Spânul se repede şi retează capul lui Harp-Alb, dar fata îl înconjoară cu “ cele trei smicele , îl stropeşte cu apa vie si îl învie,” trezindu-se ca după un somn greu. Atunci , calul fermecat îl apucă pe Spân şi îl zvârleşte în înaltul cerului de unde cade pe pământ şi moare.

21. SFÂRŞIT… Realizat de: Alexoaie Marian Alexoaie Andreea Zainea Mihai Onofrei Şerban Bibliografie manualul de clasa a X-a Limba şi literatura română,Grup Editorial Art,autori Adrian Costache,Florin Ioniţă,Adrian Săvoiu