1 / 31

G ÂNDIREA

G ÂNDIREA. Procese, funcții, analize. Prezentare generală. Gândirea se definește ca proces cognitiv central ce distinge esenţialul de fenomenal, concretul de senzorial, prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în acțiuni mentale.

milla
Download Presentation

G ÂNDIREA

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. GÂNDIREA Procese, funcții, analize

  2. Prezentare generală • Gândirea se definește ca proces cognitiv central ce distinge esenţialul de fenomenal, concretul de senzorial, prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în acțiuni mentale. • Extrage și prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative în forma conceptelor, judecăților și raționamentelor. • Pe plan ideativ→ ajută la cunoaşterea evenimentelor viitoare → conduita prospectivă • Are caracter abstract: identificarea esenţialului şi generalului, edificarea relaţiilor. • Operaţiile gândirii: • analiza; • sinteza; • comparaţia; • abstractizarea; • concretizarea; • generalizarea.

  3. Interdependența operațiilor gândirii (1) • Operaţiile enumerate sunt interdependente: • orice analiză presupune comparaţie şi sinteză • generalizarea = o formă superioară de sinteză • abstractizarea = analiză prin sinteză • Contează: • motivaţia, • scopul, • acţiunea practică → operaţiile gândirii nu se detaşează de practică • Gândirea (prin acţiunea mentală) realizează cunoaşterea: pe baza confruntării între cunoştinţele vechi şi informaţiile noi (necunoscute); • Situaţia problematică = transformarea necunoscutului în cunoscut

  4. Interdependența operațiilor gândirii (2)

  5. Gândirea – aspecte ontogenetice (1)

  6. Gândirea – aspecte ontogenetice (2)

  7. Gândirea – aspecte ontogenetice (3) • Particularități la preșcolari:

  8. Gândirea – aspecte ontogenetice (4) La şcolari: • modalităţi de a înţelege şi a opera raţional - observaţia, intuiţia; • cititul deschide calea spre elemente ştiinţifice, social – istorice; • situaţiile problematice sunt rezolvate prin algoritmi; • înţelegerea: activitate cognitivă prin care se descoperă relaţii, • depăşeşte simpla receptare a cunoştinţelor, • este un proces activ de construcţie mentală, • iniţial este intuitivă, nemijlocită, operează cu imagini, reprezentări, • ulterior devine mijlocită, operează cu noţiuni, sesizează relaţiile; • iniţial presupune înţelegerea întregii probleme, fără sesizarea esenţialului, • ulterior – înţelegere logică şi generalizare; • se formează sisteme noţionale; • se sesizează reversibilitatea: obiect concret – noţiune; • se face trecerea progresivă: acţiune cu obiect → acţiune mentală (operaţie abstractă);

  9. Gândirea – aspecte ontogenetice (5) La școlari:Galperin sesizează 5 etape în dezvoltarea acţiunilor mentale

  10. Gândirea – rolul și importanța asocierilor În gândire, un rol important îl au asocierile = legături temporare: • prin contiguitate – între obiecte ce coexistă în timp şi spaţiu; • prin asemănare – între obiecte asemănătoare; exemplu: asonanţă – omonimele (asemănătoare ca formă, deosebite prin conţinut), rimă; • prin contrast – între noţiuni cu conţinut opus; ex.: bine – rău; • prin cauzalitate; • Gândirea asociativ – logică: • predomină asociaţiile după conţinut şi cauzalitate; • ceea ce se doreşte exprimat se pune în fraze scurte; • Gândirea asociativ – mecanică: • asociaţii prin contiguitate, asemănare, asonanţă, ritm; • fraze lungi, ocolite; • noţiuni concrete, încărcate afectiv;

  11. Tulburările cantitative – de ritm şi coerenţă • 1. Accelerarea ritmului ideativ

  12. Tulburările cantitative – de ritm şi coerenţă • 2. Încetinirea ritmului ideativ:

  13. Tulburările calitative (de conținut)

  14. Tulburările calitative (de conținut).Ideea Dominantă • Ideea dominantă: • după o discuţie, lectură, spectacol => o idee inedită • vine cu implicaţii care, pentru pacient, au o semnificaţie importantă = susceptibilitatea insului la acea idee) • se detaşează de celelalte şi se impune gândirii; • fenomenul este reversibil; • se încadrează în spectrul normalului; NEVROZE – idee dominantă – PSIHOZE

  15. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (1)

  16. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (2)

  17. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (3) Fobiile - „Grădină cu rădăcini greceşti” a lui Devaux şi Logre:

  18. Tulburările calitative (de conținut).Impusliunile (1) • Acte particulare, lipsite de raţiune, inacceptabile, ridicole, manifestarea lor liberă ar avea consecinţe negative: • subiectul se opune, • se încarcă emoţional, • apar teamă şi panică; • Compulsiune = teama de a nu da curs tendinţei impulsive, legate de anumite idei obsesive contrastante (care contrazic flagrant convingerile) • pacientul recunoaşte aspectul parazitar, are voinţă să se stăpânească • astfel, compulsiunea nu se transformă în act impulsiv; • teama există atât timp cât pacientul este în situaţia respectivă (ex.: compulsiunea defenestrării trece la parter, compulsiunea pruncuciderii trece dacă mama nu e singură);

  19. Tulburările calitative (de conținut).Impusliunile (2) Pacienţii îşi iau măsuri de apărare:

  20. Tulburările calitative (de conținut).Ideea prevalentă (1)

  21. Tulburările calitative (de conținut).Ideea prevalentă (2) • Hipocondrie = când ideile obsedante sau prevalente sunt orientate asupra modului în care funcţionează organele; • deşi antrenează şi elementele afectivităţii, voinţei şi percepţiei (percepţia tulburărilor organice cu o oarecare conştienţă a irealităţii lor), natura ei este ideatorie; • Ideea hipocondriacă: • include aspecte multiple ale personalităţii, • nu realizează o boală ca atare, ci numai „stări hipocondriace” • simpla preocupare pentru funcţionarea organelor poate deveni obsedantă, însoţită de teamă, • poate subordona celelalte idei (idee prevalentă ); • când prin interpretare se detaşează de real => idee delirantă;

  22. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – ASPECTE GENERALE

  23. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL SISTEMATIZAT

  24. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT

  25. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (1) Conținutul delirului nesistematizat:

  26. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (2) Ideile delirante expansive: macromanice, pe fond afectiv expansiv, euforic

  27. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (3) Ideile delirante depresive

  28. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (4) Ideile delirante mixte (combinate)– nu semnifică mixtura ideativă sau multiplicitatea temelor delirante, ci ambiguitatea tonalităţii afective: a. Ideile de interpretare (Sérieux, Capgras): - aspectul ideativ rămâne o caracteristică generală a tuturor ideilor delirante; - tendinţă excesiv analitică - tendinţa interpretativă se aplică: • evenimentelor exogene: • evenimentelor endogene b. Ideile de gelozie, erotomanie (Clérambault): - ideile de gelozie, erotomanie - se dezvoltă în lanţ pornind de la o verigă princeps şi realizând un sector delirant al vieţii psihice - pe când ideile de interpretare se dezvoltă în reţea c. Ideile de persecuţie - Michaux le include aici, căci nu pot fi niciodată detaşate de anxietate d. Ideile de influenţă - ca şi cele de relaţie = variante ale delirului de interpretare; convingerea că se află sub imperiul unor forţe xenopatice, străine personalităţii insului e. Ideile metafizice - convingerea că elucidează originea vieţii, lumea, sufletul, reîncarnarea, metempsihoza

  29. Tulburările calitative (de conținut).Alte tipuri de delir – apariția, mecanismul, cauzele

  30. Tulburările calitative (de conținut).Alte tipuri de delir – apariția, mecanismul, cauzele

  31. Cercetarea gândirii • Depinde de vârstă, instruire, profesie. • Presupune: • a compara obiecte, noţiuni, • asemănări, deosebiri • prin analiză, sinteză; • evidenţierea esenţialului şi particularului; • Generalizarea, compararea <=> sortarea imaginilor; • Abstractizarea, concretizarea: • să înţeleagă definiţii, noţiuni matematice, • exemplificări, • să înţeleagă proverbe, zicale, texte, probleme, • să emită judecăţi, raţionamente.

More Related