Antigenele

1. Antigenele

2. Orice reactie imuna(RI) apare după contactul organismului cu un antigen (Ag) • RI nu apare obligatoriu după un contact cu un Ag • Ag care induc RI se numesc imunogene • Ag care inhibă RI se numesc tolerogene. • Ag este o substanţă recunoscută ca non-self de către sistemul imun al organismului. • Ag este orice substanţă de origine endogenă sau exogenă care poate să declanseze un RI. Ag= o substanţă străinăcapabilă să inducă RI

3. Antigene solubile si corpusculate • Ag solubile - molecule recunoscute că non-self. • proteine cu GM > 10 kDa. • polizaharide, • acizi nucleici, • glicolipide. • Ag corpusculate - structuri non-self mai complexe • virusuri, • bacterii, • protozoare, • celule străine, • celule infectate, • celule neoplazice. * Ag corpusculate - formate dintr-un număr foarte mare de molecule antigenice (importante pentru recunoaşterea şi distrugerea Ag corpusculat sunt Ag de suprafaţă) • Un bun antigen: • Are masa moleculară mare(>10,000) • Este organic • Are structură complexă • Este non-self

4. Antigene exogene si endogene • Ag exogene: • bacterii, • paraziţi, • alergene • substanţe chimice industriale • medicamente, • coloranti, etc. • Ag endogene: • autoAg- Ag proprii • normal suntizolateprin bariere anatomice sau funcţionale. • patologic vin în contact cu sistemul imun => RI autoreactive = boli autoimune. • neoAg - produse de celulele neoplazice (canceroase). • rol în apărarea antitumorală. • Ag virale - virusurile se includ în genomul gazdei.

5. ANTIGENUL (Ag) • Ag este format din: • Componenta purtator (carrier) • Epitopi (DETERMINANŢI ANTIGENICI) = fragmente ale antigenului care confera specificitate antigenica moleculei nonself

6. Imunogenitatea • Definitie: proprietatea unui antigen complet de a declansa un raspuns imun cand patrunde in organism • Ag  Imunogen • Ag nu este intotdeauna imunogen. Uneori pt a deveni imunogen necesita conjugare cu o molecula purtator

7. Determinanţi secvenţiali Determinanţi conformaţionali Factorii care influenţează imunogenitatea1.contribuţia imunogenului • este străin organismului • Mărimea • Forma fizica -Particulat > Solubil -Denaturat > Nativ • Structura conformationala • Structura primară • Structura secundară • Structura terţiară • Structura cuaternară

8. Factorii care influenţează imunogenitatea 2. Contribuţia sistemului biologic • Factori genetici • De specie • Individuali • Factorul vârsta

9. Factorii care influenţează imunogenitatea 3. Metoda de administrare • Doza de antigen • Calea de administrare • Subcutan > Intravenos > Intragastric • Adjuvantul • Substanţe care accentuează răspunsul imun faţă de un antigen

10. Factorii care influenţează imunogenitatea 4. Natura chimică a imunogenelor • Proteine – molecule puternic imunogene • Polizaharide – slab imunogene • Lipide – neimunogene in stare nativa dar se cupleaza cu proteinele – devin imunogene • Acizi nucleici – in stare purificata=neimunogenici. Pot forma conjugate cu proteinele – devin imunogenici

11. EPITOPI • Epitopii sunt regiunile imunologic active ale antigenelor • Paratop = structura corespondenta sau receptorul de antigen al imunoglobulinei • Numarul epitopilor prezenti pe o molecula de antigen va determina valenta antigenului

12. CLASIFICAREA EPITOPILOR: • EPITOPI SECVENTIALI = reprezentati de un segment continuu de AA dintr-un lant polipeptidic si sunt dependenti de structura primara a proteinei. • EPITOPI CONFORMATIONALI = sunt formati din AA care in structura primara se afla la distanta intr-un lant polipeptidic sau sunt situati pe lanturi diferite si sunt adusi unul langa celalalt prin plierea lanturilor in cadrul structurii secundare sau tertiare a proteinelor.

13. CLASIFICAREA ANTIGENELOR: In functie de tipul raspunsului imun: Ag timo-independente – nu necesita prezenta limfocitului T Ag timo-dependente – necesita prezenta limfocitului T

14. TIPURI DE ANTIGENET-independente • Polizaharide • Proprietăţi • Structură polimerică • Activare policlonală a celulelor B • Rezistente la degradare • Exemple • Polizaharide şi lipopolizaharide pneumococice

15. TIPURI DE ANTIGENET-dependente • Structura = proteine • Exemple • Proteine microbiene • Proteine non-self sau self alterate

16. CLASIFICAREA ANTIGENELOR: 1. In functie de relatia cu subiectul responsiv: Alloantigenele – ag ale aceeasi specii Xenoantigenele – ag ale altei specii Autoantigenele – ag HLA in anumite conditii (boli autoimune)

17. CLASIFICAREA ANTIGENELOR: 2. In functie de repartitia antigenelor in natura: Antigene ubicuitare Antigene restranse

18. CLASIFICAREA ANTIGENELOR: 3. In functie de natura chimica: Glucide Lipide Proteine Acizi nucleici Compusi sintetici

19. HAPTENA • = o substanţă străină cu masa moleculară suficient de redusă ca să nu poată produce răspuns imun • Pentru a produce răspuns imun trebuie să se lege de un carrier - prin cuplare cu haptena → imunogena • Exemplu: Medicamentele =haptene, fiind suficient de mici ca să nu fie recunoscute ca fiind străine de organism. Uneori, acestea se pot lega de exemplu de eritrocite şi devin imunogene.

20. Superantigenele • Definiţie: molecule care se leaga in exteriorul MHC II de o secventa a TCR. Nu sunt recunoscute specific Superantigen Antigen conventional

21. Superantigene Exemple • Enterotoxina stafilocociă • Toxina de şoc stafilococică • Exotoxina pirogenică a streptococului ! Importanta: inductia bolilor autoimune S. aureus

22. Koch’s Postulatele Metchnikoff Fagocitoza Kohler & Milstein Ac monoclonali Miller Cel. T Jansen Microscopul Müller Bacteria Jenner Vaccinarea Wright Antiserul 200 ani după Jenner OMS anunţă Eradicarea variolei 1600 1700 1800 1900 2000 30 1955 Ţări cu peste un caz de variolă pe an 15 0 1965 1970 1975 1980 Impactul imunologiei asupra sănătăţii omului

23. IMUNIZAREA • 1700 DH • Introducerea variolizării în Anglia • 3000 ÎH • Egipt – cruste variolice • 2000 ÎH • China – cruste variolice • 1780 DH • Edward Jenner descoperă vaccinul • 1500 DH • Turcii introduc variolizarea • 1885 DH • Pasteur descoperă vaccinul antirabic atenuat

24. Edward Jenner Descoperirea vaccinului antivariolic

25. Edward JennerAmong patients awaiting small pox vaccination

26. Epoca modernă a vaccinării • 1920 • Difteria şi Tetanosul • 1960s • Pojarul şi rubeola • Sabin polio • 1934 • Pertussis • 1985 • Haemophilus • 1955 • Salk polio • 1990s • Hepatitaşi varicela

27. Incidenţa unor boli pre şi post vaccinare

28. Complementul

29. Istoric • Descoperit – 1894 - Bordet • = un grup de aproximativ 15 proteine serice cu rol in imunitate. • locuri de producere: C3-ficat, C4 –macrofag • dispare prin incălzire la 56°C/30 min • activarea are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta

30. Proteinele din sistemul complementului(nomenclatură) • C1(qrs), C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9 • factori B, D, H, I, properdina (P) • Lectina de legare a manozei (MBL), proteaze serice asociate MBL (MASP-1 MASP-2) • C1 inhibitor (C1-INH, serpina), C4-binding protein (C4-BP), decay accelerating factor (DAF), • C1 receptor (CR1), proteina-S (vitronectina)

31. FUNCŢIILE COMPLEMENTULUI • FAVORABILE: • Opsonizare – favorizează facocitoza • Atragerea şi activarea fagocitelor • Liza bacteriilor şi a celulelor infectate • Reglarea răspunsului prin anticorpi • Clearance al complexelor imune • Clearance al celulelor apoptotice • DEFAVORABILE: • Inflamaţie, anafilaxie

32. anticorp independentă anticorp dependentă Activarea C3 generarea C5 convertazei activarea C5 ATACUL LITIC Căile activării complementului CALEA LECTINEI CALEA ALTERNĂ CALEA CLASICĂ

33. C8 C6 C7 C5 b ATACUL LITIC:inserţia complexului litic la nivelul membranei celulare C 9 C 9 C 9 C 9 C 9 C 9 C 9 C 9 C 9

34. ACTIVAREA COMPLEMENTULUI