COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN. CHI ŞINĂU

1. COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN. CHIŞINĂU SISTEM ENDOCRIN Elaborat: profesor biologieIon Bodean

2. Chestionar 1.Sistemul endocrin uman, descriere generală; 2. Glande endocrine: • Hipofiza; • Epifiza; • Tiroida; • Paratiroidele; • Suprarenalele; • Timusul; • Pancreasul; • Gonadele. • Maladii endocrine la om; • Măsuri de profilaxie a disfuncţiilor endocrine.

3. subcompetenţe • Determinarea esenţei mecanismului feed-back de funcţionare a sistemelor reglatorii; • Identificarea glandelor sistemului endocrin uman; • Recunoaşterea şi descrierea structurilor glandelor endocrine; • Interpretarea proceselor reglatorii umorale umane; • Identificarea diferitor disfuncţii de origine endocrină; • Conştientizarea necesităţii respectării recomandărilor în vederea profilaxiei disfuncţiilor endocrine.

4. Sistem endocrin • Ansamblu al glandelor endocrine - Structura şi formarea sistemului endocrin. Sistemul endocrin este compus din mai multe glande, unele dintre ele fiind controlate de către hipofiză, la rândul ei o glandă endocrină, şi de către hipotalamus; altele având un mod de funcţionare mai autonom. Primele sunt glanda tiroidă, glandele corticosuprarenale şi gonadele (ovare şi testicule) ale căror secreţii depind strâns de hormonii hipofizari, la randul lor aflaţi sub controlul hipotalamusului. Celelalte glande endocrine sunt glandele paratiroidie, glandele medulosuprarenale şi pancreasul endocrin. Sistemul endocrin are în organism o funcţie de reglare a metabolismului, a creşterii şi a funcţiei sexuale. Pentru sistemul endocrin e caracteristică autoreglarea: nivelul de secreţie al fiecarui hormon este reglat, pe de o parte, de către cel al substantei a carei concentraţie sangvina o reglează (concentraţia de glucoză pentru insulină, de exemplu), pe de altă parte, mulţumită unui retrocontrol al secreţiei hormonilor hipotalamohipofiziari corespunzători (astfel, excesul de hormoni tiroidieni din sânge frânează secreţia de tireostimulină hipofizară, care, la randul ei, o frânează pe cea a tireoliberinei hipotalamice).

5. Localizare

6. Interacţiuni reglatorii

7. Hipofiza (glanda pituitară) • Hipofiza (glanda pituitara) are dimensiunile unui bob de fasole si 0,5 g greutate. Este localizată la baza encefalului, în saua turceasca a osului sfenoid. Ea este formată din trei lobi: lobul anterior (75% din masa glandei),lobul mijlociu (2%), ambele de origine epitelială, constituind adenohipoliza, şi lobul posterior (23%), de origine ectodermică, neurohipofiza. Hipofiza este legată de hipotalamus prin tija pituitară. Prin sistemul port, factorii de eliberare şi inhibare din nucleii hipotalamici mijlocii ajung în adenohipofiză. Prin tractul hipotalamohipofizar, produşii de neurosecreţie ai nucleilor hipotalamici anteriori ajung la neurohipofiză. • A. Lobul anterior este constituit din cordoane celulare, care formeazăepiteliul secretor al glandei. Acesta cuprinde celule specifice pentru fiecare dintre hormonii secretaţi. Adenohipofiza secreta hormonul somatotrop si hormonii glandulari tropi.1. Hormonul somatotrop (STH), hormonul de crestere, are ca actiune principalâ stimularea creşterii armonioase a întregului organism. De asemenea, intervine în dezvoltarea celulelor, activează transportul aminoacizilor în celule şi stimulează sinteza tisulară a proteinelor, cu efect asupra creşterii oaselor , muşchilor şi viscerelor. Intensifică oxidarea lipidelor, asigurând energia necesarâ sintezei proteice. Are efect de crutare a glucidelor si , deci , rol hiperglicemiant. Stimuleaza secretia glandelor mamare. Hipersecreţia de STH înainte de pubertate determina gigantismul (crestere exageratâ în înalţime, talie peste 2 m), iar dupa pubertate produce acromegalia (crestere exagerata a extremităţilor membrelor, oaselor feţei, buzelor, limbii şi a unor viscere). Hiposecretia de STH determină la copii nanismul hipofizar (piticism cu dezvoltare fizică proportionalâ si intelect normal). Secreţia de STH este stimulată de hipoglicemie şi de diverse solicitări ale organismului.2. Hormonii glandulari tropia) Hormonul adenocorticotrop sau cortlcotroplna (ACTH) stimulează cresterea, dezvoltarea şi activitatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecreţia de ACTH determină hipertrofierea corticosuprarenalei si hipersecreţie de hormoni ai acesteia, având ca urmare tulburari metabolice.b) Hormonul tireotrop sau tireotropina (TSH) stimulează creşterea, dezvoltarea şi secreţia de hormoni ai glandei tiroide.c) Hormonii gonadotropi controlează funcţiile gonadelor feminine si masculine. De asemenea, controlează secreţia glandelor mamare la femeie. B. Lobul mijlociu(intermediar) al hipofizei secretă hormonul melanoctostimulant (MSH). Acesta stimulează sinteza de melanină în melanocite, cu rol în procesele de pigmentare a pielii. • C. Lobul posterioreste constituit din axoni ai neuronilor din nucleii hipotalamici anteriori şi celule gliale. Neurohipofiza constituie un depozit de hormoniproduşi de hipotalamusul anterior. Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina si ocitocina.

8. Hipofiza (glanda pituitară)

9. Epifiza sau glanda pineală • este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșrează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține sistemului endocrin difuz. Funcţii: • acțiune depresivă asupra tiroidei, melatonina diminuând fixarea intratiroidiană a iodului 131, inhibând și TSH; • acțiune negativă asupra corticosuprarenalei diminuând secreția de aldosteron și corticosteron; • asupra gonadelor: acțiune modulatoare fotoperiodică; acțiune negativă, melatonina fiind antigonadotrofică (întârzie apariția pubertății); • acțiune modulatoare asupra sistemului monoaminergic, de veghe și somn.

10. Tiroida • Glanda tiroidă, situată pe faţa anterioară a gâtului, în faţa traheei, este stimulată de tireostimulină hipofizară. Ea produce hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), precum şi calcitonina. • Hormonii tiroidieni (tiroxina, ori T4, şi trioidotironina ori T3), secretaţi de către glanda tiroidă, stimulează consumul de oxigen şi muşchiul cardiac, participă la metabolismul glucidic şi lipidic şi sunt indispensabili creşterii şi dezvoltării organismului. Ei au influenţă asupra catecolaminelor. Nivelul lor din sânge este anormal de ridicat în caz de hipertiroidie, anormal de scăzut în hipotiroidie.

11. Paratiroidele • Glandele paratiroide joacă un rol central în metabolismul calciului şi sunt esenţiale pentru viaţă. Volumul lor este mic în comparaţie cu rolul crucial pe care-l au în menţinerea echilibrului ionic al organismului şi, este cu siguranţă responsabil şi de întârzierea cu care au fost descoperite, glandele paratiroide fiind cele mai recent descoperite glande endocrine la om. • Activitatea paratiroidiană excesivă, hiperparatiroidismul, descris doar în urmă cu 70 de ani, este cauzat de disfuncţia uneia sau mai multor glande (hiperparatiroidism primar) sau de cauze extraparatiroidiene cum sunt insuficienţa renală cronică sau malabsorbţia intestinală cu tendinţa de scădere a calciului seric (hiperparatiroidism secundar). • Tratamentul chirurgical al acestei afecţiuni, destul de rară de altfel, impune cunoaşterea unor noţiuni de embriologie, anatomie şi microscopie normală şi patologică a acestor glande.

12. Suprarenalele • - Glandele corticosuprarenale, portiunea superficiala a suprarenalelor, situate la polii superiori ai celor doi rinichi, sunt stimulate de corticotrofina hipofizara. Ele asigura sinteza hormonilor glucocorticosteroizi (intre care principalul este cortizolul) si mineralcorticosteroizi (in principal, aldosteronul). Glandele medulosuprarenale, portiunea centrala a suprarenalelor, secreta catecolamine (adrenalina, noradreinalina), plecand de la precursorul lor dopamina. Catecalaminele (adrenalina, noradrenalina, dopamina), secretate de glandele medulosuprarenale, provoaca constrictia peretilor vaselor (efect vasoconstrictor) si au un efect stimulant asupra muschiului cardiac. Ele actioneaza in mai mica masura asupra multor alti muschi: bronsic, intestinal, vezical, uterin etc. Unele dintre actiunile lor sunt favorizate de corticosteroizi si de hormonii tiroidieni.

14. TIMUSUL • Timusul-  este o glandă cu secreţie internă aşezată în partea superioară a toracelui care influienţează creşterea organismului în primii ani ai copilăriei  şi se atrofiază mai târziu. • Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli.Funcții • Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (anticorpi); • Eliminarea replicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așa-numitele boli autoimune; • Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină; • Functii limfatice.

15. Pancreasul • Glucagonul şi insulina, secretaţi respectiv de către celulele alfa şi beta ale pancreasului endocrin, acţionează împreună cu cortizolul suprarenalian, hormonul de creştere hipofizar şi cateeolaminele - secretate de către glandele medulosuprarenale - pentru asigurarea într-o manieră foarte precisă a reglării glicemiei (nivelul sangvin de glucoză). Insulina este un hormon hipoglicemiant (ea scade nivelul sangvin de glucoză), în timp ce glucagonul are o acţiune hiperglicemiantă (el creşte acest nivel).

16. Gonadele (ovare, testicule) sunt stimulate de catre gonadotrofinele hipofizare. Ele asigură secreţia hormonilor sexuali feminini (estrogeni) şi masculini (testosteron) şi deci ovulaţia şi ciclul menstrual la femeie şi spermatogeneza la bşrbat.

17. Ovarul este o glandă pereche .(Are forma şi mărimea unei migdale; situată în bazin. In ovar se formează, pe lângă hormonii sexuali şi ovulele; este o glandă cu secreţie mixtă, Ovulul este o celula sferica, la exterior are o membrană transparentă, înconjurată de celule foliculare. Ovulele se formează în foliculii ovarieni. Ovarele sunt glande genitale. Ele vor deveni funcţionale la pubertate. Ovarele produc hormonii sexuali: estrogen şi progesteron. Aceşti hormoni sunt responsabili de apariţia caracterelor sexuale secundare ale femeilor: aparitia sânilor, pilozitate, distribuţia grăsimii predominant la nivelul şoldurilor,etc.Secreţia de hormoni sexuali feminini este ciclică timp de 28 zile (sau alt număr) prima fază este de maturare a ovulelor prin secreţia de estrogen , apoi ovulaţia în a 14-a zi a fiecarui ciclu menstrual şi apoi faza de pregătire a endometrului pentru implantarea unui potenţial ovul fecundat de un spermatozoid sub influenţa progesteronului.

18. Hormonii sexuali • Androgenii -dezvoltă tractul genital masculin (medicaţie de substituire); favorizează coborârea testiculelor, în criptorhidie; combat anumite sângerări uterine şi tulburări de menopauză, întârzie dezvoltarea cancerului de sân la femeie; acţiune anabolizantă şi de retenţie hidrosalină. • Estrogenii -provoacă proliferarea miometrului şi a endometrului; dezvoltă glande mamare, împiedică dezvoltarea cancerului de prostată şi a cancerului de sân inoperabil, la femeile în vârstă; determină retenţie hidrosalină. • Progestativele -determină modificări de secreţie la nivelul endometrului; inhibă secreţia de gonadotropine hipofizare.

19. Patologii ale sistemului endocrin • Acoperă disfuncţiile hormonale şi/sau anomaliile morfologice ale glandelor, aceste două fenomene nefiind întotdeauna asociate.- Disfuncţiile de secreţie hormonală sunt insuficienţele sau excesele de secreţie. Primele afectează una sau mai multe glande, iar cauzele lor sunt diverse (necroza hemoragică, deficit enzimatic congenital, anomalie genetică): hipopituitarism, nanism, de origine hipofizară, diabet insipid, insuficienţă suprarenaliană, hipotiroidie, hipogonadism, hipoparatiroidie, diabet insulinodependent. Excesele de secreţie hormonale sunt provocate de cele mai multe ori de un adenom (tumora benigna) care este secretant ori, mai rar, de o hiperplazie (dezvoltarea ţesutului glandei) difuză; este vorba de o hiperprolactinemie, de agromegalie sau de gigantism, de hipercorticism, de hiperaldosteronism, de hipertiroidie, de hiperparatiroidie. Tratamentul insuficienţelor endocriniene se numeste substitutiv, aducand zilnic hormonul care lipseşte sau o substanţă analoagă care are aceleaşi efecte. De cele mai multe ori, el trebuie sa fie urmat toata viaţa. Hipersecreţiile hormonale pot fi corectate prin luarea de medicamente care inhibă sinteza hormonală (de exemplu, antitiroidienele de sinteză), prin ablaţia chirurgicală în totalitate sau parţială a unei glande sau încă prin distrugerea sa cu izotopi radioactivi (radioterapie externî în caz de boală hipofizară, absorbtia de iod 131 în caz de atingere tiroidiană). - Anomaliile de morfologie ale glandelor cuprind hiperplazia (creşterea în volum a glandei, din care face parte guşa) si tumorile, benigne sau maligne (chist, nodul, adenom, feocromocitom). Tratamentul lor este fie chirurgical, fie medicamentos.

20. Măsuri de profilaxie a disfuncţiilor endocrine • Între sistemele de coordonare nervoasă şi umorală a organismului, există o strînsă interdependenţă funcţională. Cele 2 sisteme se completează reciproc şi ca rezultat funcţiile organizmului sînt dirijate (stimulate sau inhibate) mult mai eficient.(Încă o dovadă a existenţei si funcţiei organizmului ca un tot unitar şi nu ca o sumă de organe) Funcţionarea normală a glandelor endocrine • Este o condiţie de esenţă a pentru asigurarea normală a proceselor de creştere, nutriţie şi reproducere. În afară de aceasta, glandele endocrine au un rol deosebit în reglarea mecanizmelor de adaptare ale organizmului la condiţiile în continuă modificare ale mediului de trai. • În caz de deviere de la activitatea normală a glandelor endocrine în direcţia micşorării producţiei de hormoni, (hipofuncţie- hipo= mai puţin) sau sporirii producţiei, (hiperfuncţie- hiper= mai mult) la organizmele respective se exprimă o serie de devieri de la normă în creştere, dezvoltare, rezistenţă la condiţiile mediului, capacităţi intelectuale, etc,. care se încadrează în maladii de origine endocrină; unele din ele avînd o răspîndire destul de largă. • Un foarte mare pericol pentru orcanizm îl prezintă administrarea diferitor preparate medicamentoase, în acelaşi rînd şi a hormonilor glandelor endocrine de către spottivi, pentru a obţine rezultate de performanţă, sau aşi menţine condiţia sportivă la un anumit nivel. Întroducerea lor în organism duce la uzarea rapidă a lui, dereglarea catastrofală a proceselor metabolice; organismul nu mai produce în cantitatea necesară pentru funcţionare hormonul care i-a fost administrat în cantităţi mai mari ca necesare pentru funcţionare normală. • Respectarea unui regim alimentar corespunzător vârstei, apatenenţei la sex, modului de activitate, sunt absolut obligatorii pentru dezvoltarea armonioasă a organismului. • Evitarea stresurilor nervoase, evitarea excesului de alcool, fumatului şi drogurilor. • Trecerea obligatorie a consultaţiilor medicale planificate şi adresarea la medic în caz de stări nedeterminate ale stării sănătăţii.

21. Identificaţi structurile sistemului endocrin, numiţi hormonii şi fincţiile

22. Bibliografie • kryoninternational.com; • deta.100dollarov.com; • romedic.ro; • home-dok.ru; • biology.clc.uc.edu; • tiroida.ro; • Enciclopedie de biologie, Editura ALL; • almeea.com; • anapat.ro; • sfatulmedicului.ro; • corpul-uman.com