Download
1 / 29
321 likes | 934 Views
TIPURI GENETICE DE RELIEF. Prof. Luminiţa Moroşanu Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacău. RELIEFUL PETROGRAFIC III. RELIEFUL CARSTIC.
E N D
TIPURI GENETICE DE RELIEF Prof. Luminiţa Moroşanu Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacău
RELIEFUL CARSTIC • Totalitatea proceselor legate de circulaţia apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) şi formele de relief la care dau naştere (de suprafaţă şi de adâncime) conturează noţiunea de carst. Acesta a fost studiat iniţial în Podişul Karst din Slovenia, termenul de karst indicând piatra sau stanca de calcar şi fenomenele grefate pe ea.
EXOCARSTUL • Lapiezurile sunt forme carstice elementare cu aspect de şănţuleţe (brazde) sau microdepresiuni (găuri) rezultate în urma coroziunii calcarului de către apa încărcată cu CO2 şi cu alţi acizi (humici, de regulă). Dimensiunile lor sunt de ordinul centimetrilor şi decimetrilor. În mod obişnuit sunt grupate şi intersectate între ele formând „câmpuri de lapiezuri”. Astfel de câmpuri apar în Munţii Vâlcan, Mehedinţi, Aninei, Locvei, Bihorului, Pădurea Craiului. • Dolinele sunt forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu diametrul de ordinul metrilor şi zecilor de metri şi adâncimi de 2-4 – 50 m; sunt formate prin procese de dizolvare şi/sau prăbuşire în masa unor roci carstice; au fundul legat de un aven sau horn (comunicând cu reţeaua carstică subterană) sau umplut cu depozite coluviale argiloase (terra rossa în unele cazuri). • Fundul lor plat este acoperit cu argile de decalcificare. În dolinele în care materialele care pavează fundul sunt impermeabile se formează lacuri permanente sau temporare (Iezerul Ighiel din Munţii Trascău; Tăul lui Ghib din Munţii Codru Moma).
„Orgile” geologice reprezintă „goluri” carstice de formă conică sau cilindrică, rezultate în urma lărgirii prin eroziune-coroziune, a liniilor rupturale sau a suprafeţelor de stratificaţie. Aceste „goluri”, după formare se umplu cu materiale necoezive, din scoarţa de alterare sau cuvertura de sol. De regulă, nu au reflectare în relief, fiind distinse numai în cadrul aflorimentelor. Diametrul lor este de câţiva metri. • Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci şi sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puţin evoluate fundul este vălurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versanţi făcându-se prin trene proluviale sau de grohotiş. În cadrul lor pot debuşa izvoare, pot funcţiona estavele. La noi în ţară se întâlnesc în Munţii Apuseni, Munţii Mehedinţi şi Munţii Banatului. • Poliile reprezintă formele depresionare cele mai evoluate şi pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la câţiva zeci de km; sunt delimitate de versanţi abrupţi, având un fund plat, acoperit de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele polii pot adăposti şi lacuri). La noi în ţară sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munţii Curmăturii, Beletina din Munţii Mehedinţi. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podişul Mehedinţi.
Văile şi râurile carstice După lungimea văilor şi stadiul de evoluţie se pot distinge următoarele tipuri de văi în carst: oarbe, chei, defilee şi canioane. Văile oarbe se termină spre avale, la baza unui abrupt, după care se continuă cu un sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneţilor (Munţii Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Când sunt mai largi şi mai alungite se numesc defilee. În cadrul lor apar sectoare de luncă şi terase înguste (defileul Dunării, Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanţi terasaţi cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca şi cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde parţial sau integral apa; iau naştere văile seci sau aproape seci – sohodolurile. Pe ele, de regulă apa se scurge numai în timpul averselor sau al topirii zăpezilor (exemplu: văile Sohodol – afluent al Tismanei, Runcu – Oltenia de nord; Roşia – Munţii Apuseni). De asemenea în cazul formarii cheilor prin prăbuşiri pot rămâne poduri naturale şi arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podişul Mehedinţi) se dezvoltă de-a lungul văilor, iar arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii.
FORMAŢIUNI CARSTICE SPANIA
FORMAŢIUNI CARSTICE SLOVENIA
VALE ÎN CHEI GERMANIA
ENDOCARSTUL • Endocarstul este o formă carstică de adâncime. Ajunse pe diferite căi în interiorul masivelor calcaroase, apele exercită o triplă actiune asupra rocilor carstificabile: eroziune-coroziune, transport şi depunere-concreţionare. • Peşterile sunt cavităţi naturale de dimensiuni relativ mari. • La noi în ţară se cunosc peste 8000 de peşteri. Cele mai lungi peşteri din ţară sunt: Peştera Vântului din Munţii Pădurea Craiului (31.338m), urmată de Peştera Topolniţa din Podişul Mehedinţi (20.500m).
PEŞTERA POLOVRAGI PARÂNG
