Legenda eroului Heracle

1. Legenda eroului Heracle

2. Ca de fiecare dată, Zeus se îndrăgosti de o muritoare, pe nume Alcmena, soţia regelui din Teba. Tot ca de fiecare dată, Hera, soţia zeiţă a lui Zeus, era geloasăşi căuta să se răzbune.

3. Zeus o iubi însă pe Alcmena luând înfăţişarea soţului ei, Amfitrion, care chipurile se întorcea dintr-o luptă. Astfel se născură, deodată, Alcide, fiul lui Zeus, urmând să se cheme Heracle, şi Ificle, fratele său după mamă şi al cărui tată era Amfitrion.

4. Hera se răzbună pe infidelitatea lui Zeus mai întâi astfel: Făcu să se nască, printr-o vrajă, un alt rege înaintea lui Heracle, şi anume Euristeu, care urma să-l facă sclav pe Heracle. Apoi o convinse pe Alcmena să-l abandoneze pe Heracle pe un camp pustiu.

5. Zeus îşi dădu seama atunci că fiul care urma să-l ajute în lupte era în primejdie. Îl trimise pe Hermes, zeul cu aripi la picioare, fratele vitreg, să-l aducă pe Heracle în Olimp să sugă de la sânul Herei laptele nemuririi. Astfel, Heracle deveni un erou nemuritor. Apoi îl trimise înapoi la mama sa, Alcmena.

6. Dar Hera se supără şi mai tare. Tot căutand să se răzbune, trimise copilului Alcide doi şerpi veninoşi cât nişte balauri. Fiul lui Zeus îi sugrumă fără efort.

7. Alcide zis Heracle deprinse meşteşugul armelor şi în scurtă vreme îşi întrecu tatăl pământean, pe Amfitrion, dar şi pe ceilalţi războinici din Teba. Flăcău minunat, se căsători cu Megara, fiica regelui Creon, care-i dărui trei prunci. Dar Hera se răzbună din nou pe fiul rivalei sale Alcmena, trimiţând asupra lui pe Mania cu otravă, să-i rătăcească mintea eroului Alcide. Astfel Heracle îşi ucide familia şi, când îşi revine din nebunie, decide să se sinucidă, însă îl opreşte Atena, zeiţa înţelepciunii. Apolo îl sfătui să-şi ispăşească vina slujindu-l pe Euristeu. Euristeu era rege in Micena.

8. Euristeu o slujea pe Hera şi voia să-l vadă mort pe Alcide. Cele 12 munci pe care i le dădu îl solicitau pe Alcide atât fizic cât şi intelectual. De fiecare dată după ce rezolva una din probleme şi se întorcea biruitor la Euristeu care se născuse înaintea lui, acesta se ascundea de frică într-un butoi şi poruncea ca monştrii aduşi de Heracle să fie eliberaţi. Heracle trebuie să mai aleagă pe drumul său între Dezmăţ şi Virtute. Alege virtutea fără şovăire, oricâte piedici şi primejdii i-ar fi aşternut în cale Hera, Euristeu şi alţi duşmani monstruoşi.

9. Prima muncă: Răpunerea leului din Nemeea. Heracle îl sugrumă în peştera sa cu două intrări. Apoi trase de pe el pielea fermecată, de nepătruns, chiar cu ghearele monstrului şi îi luă blana, înveşmântându-se cu ea.

10. A doua muncă: Ajutat de Iolau, fiul fratelui său, Ificle, Alcide răpune Hidra din Lerna. Hidra trăia în mlaştini şi avea nouă capete, dintre care unul era nemuritor. Când Heracle tăia un cap, creşteau altele două la loc. Iolau luă foc şi arse gâtlejurile însângerate, astfel încât să nu mai poată creşte capete de Hidră. În sângele otrăvit al Hidrei, Heracle îşi înmuie vârfurile săgeţilor, folosindu-se de ele în continuare.

11. A treia muncă: uciderea păsărilor stimfaliene Aceste păsări locuiau lângă oraşul Stimfalos, pe malul mării şi aveau ciocuri de-aramă şi aripi de bronz. Din aripi puteau zvârli pene ca nişte lănci. Nimeni nu îndrăznea să lupte cu ele, pentru că aparţineau lui Ares, zeul războiului. Dar Heracle, ferit de blana de leu, de nepătruns, izbuti să doboare păsările monstruoase.

12. A patra muncă: prinderea căprioarei zeiţei Artemis, zeiţa vânătorii. Această căprioară avea copite şi coarne de aur şi alerga mai iute ca săgeata. Heracle o urmări până la marginile lumii, acolo unde izvorăşte Istrul, adică Dunărea, la miazănoapte, şi până la miazăzi, la templul zeiţei Artemis. O prinse după un an cu ajutorul unei plase şi rănind-o la picioare. Apoi o duse lui Eristeu, spre marea nemulţumire a zeiţei Artemis.

13. A cincea muncă: Misteţul din Erimant Heracle reuşi să-l alunge pe mistreţ către culmile înzăpezite ale muntelui, unde animalul se împotmoli. Luă fiara în spinare şi o aduse lui Euristeu, care de frică se ascunse în butoi. Vrând să scape omenirea de fiară, Hercule jupui mistreţul şi-l puse la frigare, fapt care îl linişti şi pe laşul şi nemernicul Euristeu.

14. A şasea muncă: Grajdurile lui Augias Orice muncă neîndeplinită însemna moartea lui Heracle. De 30 de ani grajdurile regelui Augias nu mai fuseseră curăţate de gunoiul celor trei mii de vite ale sale. Heracle schimbă cursul a două râuri şi curăţă grajdurile în aceeaşi zi. Deşi îi promisese trei sute de boi buni, Augias nu se ţinu de cuvânt. Heracle se război cu Augias cel mincinos mai tarziu şi îi învinse oştirea care îl apăra.

15. A şaptea muncă: Taurul lui Poseidon Poseidon era zeul mării furtunoase. El zămislise un taur alb ca spuma mării. Dar acest taur nimicea sub copite insula Creta. Reuşi să-l prindă cu o plasă din fire de oţel şi îl aduse lui Euristeu care se ascunse în butoi şi striga să-l elibereze pe taur. Văzandu-se scăpat, acesta se duse în Atica, pe câmpul Maraton.

16. A opta muncă: Aducerea cailor lui Diomede din Tracia. Aceşti cai negri mâncau doar carne de om. După ce-l învinse în luptă pe Diomede, Heracle îl luă pe el şi pe caii săi pe corabie la Micena. Dar pe drum caii înfometaţi îl mâncară chiar pe Diomede.

17. A noua muncă: Cingătoarea reginei şi lupta cu amazoanele Amazoanele erau femei luptătoare care locuiau pe o insulă în Marea Neagră. Ele mânuiau cu iscusinţă arcul şi săgeata. Regina lor era Hipolita. Ea avea o cingătoare fermecată pe care Heracle trebuia să i-o aducă fiicei lui Euristeu. Hipolita s-a învoit să i-o dea de bună voie, dar zeiţa Hera, printr-o intrigă, reuşi să declanşeze războiul cu amazoanele. În cele din urmă, învinsă, regina amazoană îi dădu cingătoarea lui Heracle.

18. A zecea muncă: Vacile lui Gerione Undeva departe, la asfinţitul lumii, acolo unde Helios, soarele, coboară seară de seară, pe mica insulă Eritia, se află cirezile bogate cu vaci roşii ca FOCUL. Gerione, uriaşul ce la păzeşte, nu are doar un singur trup, ci trei, la fel trei capete şi şase picioare. Pe Heracle l-a ajutat vitejia şi buzduganul său. Hera semănă turbarea printre vaci, astfel încât Heracle trebui să le urmărească peste tot în lume. Cu greu le-a adunat şi le-a adus lui Euristeu, care le jertfi ocrotitoarei sale, Hera.

19. A unsprezecea muncă: Răpirea câinelui Cerber Heracle trebuia acum să coboare în ţinutul lui Hades, al morţii, să-l aducă pe cainele Cerber, cel cu trei capete, cu inima de piatră şi şerpi încolăciţi de grumaz. Heracle îl strânse de gât pe Cerber, dar nu-l omorî. Pe drum către Micena a picurat venin din gurile lui Cerber. În acele locuri au crescut plantele otrăvitoare- cucuta şi mătrăguna.

20. A douăsprezecea muncă: Înfrângerea lui Nereu şi aducerea merelor de aur Nereu, zeul mării, era bătrân, dar avea muşchi de oţel. Heracle l-a silit să-i spună unde se află grădina Hesperidelor- era la marginile de răsărit ale lumii, acolo unde Atlas ţinea pe umeri cerul. Calea spre acest loc o ştia doar Prometeu. Heracle îl eliberează întâi pe titanul Prometeu, ţintuit de o stâncă pentru că adusese oamenilor focul din Olimp. Apoi pleacă la Atlas. Acesta îi aduce merele de aur, în timp ce Heracle ţine bolta pe umeri în locul lui.

21. După îndeplinirea celor 12 munci, Heracle se căsătoreşte cu Deianeira. Când vrea să traverseze cu ea un fluviu cu apele umflate, îi ajută centaurul Nessus. Acesta era o fiinţă cu cap de om şi corp de cal. Nessus însă vrea să o răpească pe Deianeira şi Heracle îl răneşte de moarte. Ca să se răzbune, Nessus o induce în eroare pe Deianeira chiar înainte de-a muri. Îi dă sângele său, care să-i fie femeii de folos, în cazul în care Heracle ar fi necredincios.

22. După mai mulţi ani fericiţi, Hera loveşte din nou în Heracle, trimiţând o Furie asupra sa, când acesta stătea de vorbă liniştit cu prietenul său, Ifite. Nebun, Heracle îşi ucide prietenul, aşa ca odinioară pe soţia Megara şi pe cei trei copilaşi. Iar devine sclav. Dar este sclavul unei regine, Omfala, care izbuteşte să-l seducă ajutată de Eros şi Hera. Deianeira foloseşte sângele primit de la Nessus, înmoaie în el hainele lui Hercule, iar acesta, fericit că se întoarce acasă după atâta sclavie, le îmbracă.

23. Astfel arde pielea lui Hercule, carnea i se sfâşie şi durerea îl nenoroceşte. Eroul cere să fie ars pe rug. Filoctet, un bun prieten, îi îndeplineşte dorinţa. Zeus trimite un car de aur din cer şi Hermes, Atena şi Nike, zeiţa biruinţei, îl ridică pe Heracle spre Olimp. Truda şi suferinţele eroului au înduplecat-o şi pe Hera, care îi dă de soţie pe graţioasa Hebe, zeiţa tinereţii.

24. Legendele Olimpului, Eroii, Heracle Mitru, Al. (1978); Legendele Olimpului, Eroii; Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică http://images.google.de/imgres?imgurl http://de.wikipedia.org/wiki/Griechische_Mythologie http://de.wikipedia.org/wiki/Herakles http://de.wikipedia.org/wiki/Minos http://www.schule-studium.de/Geschichte/Geschichte-Kopiervorlagen.html Astrid Gavriliu, Liceul “Nikolaus Lenau”, Timişoara, 2008