Tu eşti special Max Lucado

1. Tueşti special Max Lucado

2. Locuitorii din Wemmik, eroiipovestiriinoastre, eraunişteomuleţimici, din lemn, ciopliţitoţi de un tâmplarpenumeEli. Acestaîşiaveaatelierulpe un deal, de la a căruiînălţime se vedeaîntregsatul. Fiecareomuleţ era altfel. Uniiaveaunasul mare, alţiiaveauochiimari. Uniierauînalţi, alţiierauscunzi. Uniipurtaupălărie, alţiipurtaucostum. Însădouălucruri le eraucomune: toţieraufăcuţi de acelaşitâmplarşitrăiau înacelaşi sat.

3. De dimineaţăpânăseara, zi de zi, omuleţiifăceau un singurlucru: lipeaueticheteunulpecelălalt. Fiecareomuleţavea o cutie plină cu steluţeauriişi o cutie plină cu bulinuţenegre. Cât era ziua de lungăîivedeaipestrăzilesatuluilipindsteluţesaubulineunulpecelălalt. Omuleţiidrăguţi, din lemnlustruitşifrumosvopsiţiîntotdeaunaprimeausteluţe, daraceia din lemnnecizelat, cu vopseauasărită, nu primeaudecâtbuline.

4. Tot steluţeprimeauşiceitalentaţi; uniiputeauridicagreutăţideasupracapului, alţiiputeausăriipestecutiiînalte. Mai erauunii care ştiaucuvintedificile, iaralţii care cântaucântecefrumoase. Acestoratoatălumea le dădeasteluţeaurii. Aşa se face căuniiomuleţiaveautrupulplin de steluţe… Ori de câteoriprimeaucâte o steluţă se simţeauatât de bineîncâtîşidoreausămaifacăceva ca săpoatăprimiîncăuna. Alţiiînsă nu ştiausăfacăpreamultelucrurişiaveau parte doar de buline. Pancinello era unuldintreaceştia din urmă.

5. Tot timpulîncercasăsarăcâtmaisus, ca alţiidarîntotdeaunacădea la pamânt. Iarcândceilalţiîlvedeaujos se adunaubulucînjurulluişilipeaubulinepe el. De multeori se maişizgâriaîncădere, lucrupentru care maiprimeabulinenegreiardupăaceea, cândîncercasă le expliceomuleţilor de cecăzuse, mereuspuneacâte o neghiobieşitoţi se îngrămădeausălipeascăşimaimultebulinepe el. După un timpaveaatât de multeîncât nu maivroiasăiasăpestradă, se temeacăva face iarcevaanapoda: cine ştie, o să-şiuitepălăriasau o săcalceîntr-o baltă… şiimediat o săprimeascăbulinuţe!!! Adevărulestecăaveaatât de multebulineîncâtceilalţiomuleţiveneauşiîilipeaualtelefarănici un motiv.

6. - „Meritămulţimeaasta de bulinenegre”, îşispuneauomuleţiiuniialtora. - „Este clarcă nu e bun de nimic!” După un timp, Pancinello a ajunssăcreadăce se spuneadespre el: „Aşaeste, nu sunt bun de nimic!”, îşispunea el. Înrareledăţicândieşea din casă, statea cu cei care erau ca el, cu multebuline. Cu ei se simţeamaiînlargullui.

7. Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu aveanicisteluţe, nicibuline. Era din lemnşiatât. Era o fatăpenumeLucia. Să nu credeţicăoamenii nu încercausălipeascăeticheteşipe ea! Încercaunumaică nu rămâneaulipite, cicădeau. Fiindcă nu aveanici o bulinăunii o admirauatât de multîncât se grăbeausă-ilipească o steluţădarniciuna nu stătealipită. Alţiiînsă o priveau cu dispreţfiindcă nu aveanici o steaşiatuncivroiausăîilipească o bulinădarşiaceastacădeaimediat.

8. - „Ca ea vreausăfiu!”, îitrecuprinminteluiPancinello. „Nu maivreausăprimescetichete de la ceilalţi!” Aşacă o întrebăpe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă. - „Nu este mare lucru”, îirăspunse ea „înfiecarezimăducsăîlvădpe Eli”. - „Pe Eli?” - „Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place săstau cu el în atelier”. - „Dar de ce?”. - „Cearfisădescoperisingur? Du-te la el suspe deal! ”. Şi cu acestecuvinte, Lucia se întoarseşiplecă. - „Dar crezică-iva face plăceresămăvadă?”, strigă el dupa ea, însă Lucia nu-l maiauzii.

9. AşacăPancinello se întoarseacasă, se aşeză la fereastrăşiîncepusă se uite cum alergauomuleţii de colo-colo, lipindu-şieticheteleunulpecelălalt. „Dar nu estedrept! ” îşispuse el supărat, şipe loc se hotărâsămeargă la Eli.

10. Se îndreptăspre deal şiurcăpecărareastrâmtăpânăceajunseînvârf. Cândintrăîn atelier, făcuochiimari de uimire. Toateobiecteleerau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca săvadăce se aflapebancul de lucrutrebuisă se ridicepevârfuri. Ciocanul era lung câtbraţullui! Inghiţiîn sec şiîşizise: -„ Euaici nu rămân!”, şi se îndreptăspreieşiredarchiaratunciîşiauzinumele: - „Pancinello, tueşti?”, se auzi un glaspătrunzător. „Câtmăbucursătevad, Pancinello! Vinomaiaproape, vreausătevădmaibine!” Pancinello se întoarseîncetşiîlprivipemeşterultâmplar, un bărbatînalt, cu o barbăstufoasă. - „Ştii cum măcheamă?”, îlîntrebăPancinello.

11. „Bineînţelescăştiu, doareute-am creat!” Eli se plecă, îlridică de josşiîlaşezălângă el pebancă. „Hmm… se pare ca aiadunatcevaetichete…!” - „Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputerisăfiu bun!” - „Pancinello, copilulmeu, înfaţa mea nu estenevoiesăteaperi! Mie nu-mi pasăce spun ceilalţidespre tine!” - „Chiar nu-ţi pasă?” - „Nu, şiniciţie nu artrebuisă-ţipese! Cine suntei – săîmpartăetichetebunesaurele? Şieisunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu conteazăcegândescei, Pancinello, conteazădoarceeacegândesceu, iareucredcăeşti o persoană tare deosebită!”

12. Pancinelloîncepusărâdă: „Eu, deosebit? De ce aşfideosebit? Nu pot sămergrepede, nu pot săsar, vopseaua mi se duce. De ce aşînsemna cevapentru tine?” Eli se uităla Pancinello, îşipusemânapeumărulluimicuţşispuseîncet: - „Fiindcăeşti al meu, de aceeaînsemnifoartemultpentru mine!” Nimeni… niciodată… nu-l maipriviseastfelpePancinello… şiîn plus, cel care-l priveaastfel era chiarcreatorullui! Nici nu maiaveacuvinte…

13. - „Înfiecarezi am speratcăveiveni la mine”, continuăapoi Eli. - „Am venitfiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu aveanici un fel de etichete”, răspunsePancinello. - „Ştiu, mi-a povestitdespre tine.” - „De ea de ce nu se prindetichetele? ” - „Fiindcă a hotărâtcăestemai important cegândesceudespre ea, decâtcegândescalţii. Etichetele se lipesc de tine doardacă le laşi!” - „Cum adică?” „Etichetele se lipescdoardacă le consideriimportante. Dar cu câtteîncrezimaimultîndragostea mea, cu atâtmaipuţinîţipasă de etichetelepe care ţi le pun ceilalţioameni. Înţelegi?”

14. „Păi, nu prea…” - „Veiîntelege cu timpul. Acumeştiîncăplin de bulinenegre. Deocamdatăîţivafi de ajunssă vii la mine înfiecarezi, iareuîţivoiaduceamintecât de important eştipentru mine.” Eli îlpusejospePancinello. Întimpceacesta se îndreptaspreuşă, Eli îispuse: -„ Nu uita, eşti o persoanădeosebităfiindcăeute-am creat! Iareu nu greşescniciodată!” Pancinello nu se opri din mers, dargândi: “Cred ca Eli chiarvorbeşteserios. Poate are dreptate!” Şichiarînclipaaceeacăzu de pe el o bulină…