Fam. Staphylococcaceae

1. Fam. Staphylococcaceae LP 4

2. Fam. Staphylococcaceae • Manualul de Bacteriologie Sistematica Bergey – 2004 • Genul Staphylococcus • 38 specii, dintre care 18 au fost izolate la om.

3. Fam. Staphylococcaceae

4. Grup Staphylococcus epidermidis • Staphylococcus epidermidis sensu stricto • Staphylococcus auricularis • Staphylococcus capitis • Staphylococcus caprae subsp. I • Staphylococcus haemolyticus • Staphylococcus hominis • Staphylococcus lugdunensis • Staphylococcus pasteuri • Staphylococcus saccharolyticus • Staphylococcus warneri

5. Grup Staphylococcus saprophyticus • Staphylococcus saprophyticus • Staphylococcus xylosus • Staphylococcus cohnii

6. Grup Staphylococcus intermedius • Staphylococcus schleiferi

7. Caractere generale: • coci Gram (+), dispusi izolat, in perechi, in scurte lanturi si gramezi neregulate • 0,5 – 1,5 μm • imobili • nesporulati • catalazo – (+)

8. Caractere generale: • facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob • nepretentiosi nutritiv (cultiva pe majoritatea mediilor uzuale) • tolereaza concentratii de peste 5% NaCl (se pot cultiva pe medii cu sare: mediul Chapman – Manitol Salt Agar) • unele specii sunt chiar halofile (tolereaza concentratii de 10 – 15% NaCl

9. Habitat Staphylococcus aureus colonizeaza: • vestibulul nazal • mucoasele organelor cavitare cu comunicare la exterior (colon, vagin) de unde contamineaza frecvent tegumentul, preferand zonele cu umiditate ridicata (axile, perineu, plici interdigitale etc.)

10. Habitat • proportia purtatorilor de S. aureus variaza intre 20 – 40% intre adultii sanatosi si • ajunge pana la 40 – 70% in mediul de spital

11. Habitat • speciile umane de stafilococi coagulazo – (-) colonizeaza narile si tegumentul. • S. epidermidis – omniprezent in biotopurile tegumentare • celelalte specii au tropisme pentru anumite biotopuri: • scalp • fata • conduct auditiv extern

12. Patologie infectioasaS. aureus S. aureus: • infectii ale pielii, cele mai comune localizari: • foliculite, • furuncule, • carbuncule, • celulita, • impetigo, • infectii ale plagilor

13. Patologie infectioasaS. aureus Aceste infectii superficiale se pot extinde: • prin continuitate • pe cale limfatica • pe cale sangvina (bacteriemie, septicemie) cauzand infectii grave: • endocardite • meningite • pneumonii • pioartrite • osteomielite • etc.

14. Patologie infectioasaS. aureus • Infectii profunde primare (localizarea superficiala initiala poate trece neobservata): • Pneumonii stafilococice: • varstnici • complica pneumoniile virale • in mediul de spital, complica BPCO, dupa intubatie sau aspiratie pulmonara • Izbucniri nosocomiale cu diverse localizari: • plaga chirurgicala • infectii de shunt ventricular • peritonita la pacienti cu dializa peritoneala continua • etc.

15. Patologie infectioasaS. aureus • Infectiile cu S. aureus meticilino – rezistente, cu rezistenta multipla la antibiotice, incluzand toate antibioticele β – lactamice si adesea macrolidele, aminoglicozidele, cotrimoxazolul etc. sunt dificil de stapanit , mai ales cand evolueaza in mediul de spital.

16. Patologie infectioasaStafilococi coagulazo (-) - SCN • utilizarea pe scara larga a procedurilor medicale invazive (sonde, catetere din materiale plastice introduse in organism in scop terapeutic) si a insertiilor protetice (valve cardiace, shunturi, proteze vasculare si articulare etc.) • S. epidermidis sensu stricto – cel mai inalt efect patogen

17. Patologie infectioasaS. epidermidis sensu stricto • infectii nosocomiale in sectii de nou – nascuti si oncologie – I cauza a bacteriemiilor in aceste unitati • infectii in sectii de chirurgie cardio – vasculara: mediastinite, infectii de pace – maker, infectii de grefa vasculara, endocardita asociata cu valve protetice • patogen primar in infectiile asociate cu shunturile LCR, protezele articulare, dispozitivele ortopedice • infectii articulare – in absenta – factorilor predispozanti • osteomielita – mai rar • peritonita asociata cu dializa peritoneala ambulatorie continua • infectii ale tractusului urinar: cistita, uretrita, pielonefrita

18. Patologie infectioasaS. haemolyticus • endocardita, chiar in absenta valvelor protetice • septicemie • peritonita • infectii ale tractului urinar • infectii ale plagilor chirurgicale • infectii ale osului • infectii ale articulatiilor

19. Patologie infectioasaS. lugdunensis; S. schleiferi • patogeni oportunisti semnificativi • pot coloniza cateterele, drenurile, alte dispozitive introduse in organism • endocardite pe valve protetice sau native • septicemii • abcese cerebrale • infectii profunde • osteite • osteoartrite cronice • infectii ale protezelor vasculare • infectii cutanate • infectii ale plagilor • infectii ale lichidului peritoneal • infectii de cateter

20. Patologie infectioasaS. saprophyticus • agent etiologic frecvent implicat in infectiile tractusului urinar la femei tinere, in perioada fertila • uretrite negonococice • prostatite • infectii ale plagilor • septicemii

21. Patologie infectioasa SCN • capacitatea unor tulpini de SCN de a se dezvolta pe suprafetele electronegative ale corpilor straini ca microcolonii formate din bacterii si glicocalix (“slime”) sub forma unui biofilm – unul dintre factorii principali de patogenitate care promoveaza dezvoltarea infectiei cu aceste microorganisme.

22. Patologie infectioasa SCN • infectiile cu tulpini meticilino – rezistente, cu rezistenta multipla la antibiotice pun probleme medicale dificile, mai ales in tratamentul pacientilor cu valve cardiace protetice.

23. Izolarea • medii de cultura neselective: geloza – sange • medii de cultura selective: • bulion thioglicolat, • agar hiperclorurat cu manitol si rosu fenol (mediul Chapman), • agar Vogel – Johnson • agar Baird – Parker • medii de cultura diferentiale: • agar trehaloza – manitol • bulion trehaloza – manitol • mediu de imbogatire: • mediu hiperclorurat

24. Caractere de cultura • se dezvolta usor, in 18 – 24 h, pe medii nutritive simple in aerobioza. • temperatura optima de crestere: 37°C • pH optim = 7,5 • colonii cu aspect S, cremoae, rotunde, Ø: 2 – 3 mm., margini perfecte, suprafata neteda, bombata si lucioasa. • mediile lichide sunt tulburate omogen, cu depozit granular in partea inferioara a tubului de cultura

25. Caractere de cultura • tulpinile cu deficiente ale peretelui celular, provenind din probe care contin substante antimicrobiene sau supuse unor tratamente termice pot da nastere pe mediile solide, unor colonii de tip G (glossy – lucios), pitice sau G – R (rough – rugos) mici, cu margini imperfecte, granulate, fara hemoliza • nu tulbura mediul lichid in care sunt insamantate si apar ca un depozit granular in partea inferioara a tubului de cultura.

26. Caractere de cultura • pe mediile cu 5 – 8% sange defibrinat de berbec sau de bou, S. aureus si S. haemolyticus produc o zona circulara de hemoliza in jurul coloniei • hemolizina α a S. aureus determina hemoliza totala cu clarificarea completa a mediului • β – hemolizina tulpinilor animale de S. aureus, intalnita ocazional si la tulpini umane, determina o hemoliza de tip “cald – rece”: zone de hemoliza incompleta la 37°C, care, dupa expunerea culturii cateva ore la 4°C, devine completa, similare celei produse de hemolizina α.

27. Caractere de cultura • prezenta pigmentului carotenoid, portocaliu sau galben – citrin – caracteristica relativ constanta a tulpinilor de S. aureus. • dar si unii SCN pot produce pigment: S. saprophyticus, S. hominis, S. haemolyticus • pigmentogeneza coloniilor pe mediile nutritive simple sau cu adaos de sange defibrinat poate intarzia timp de 24 – 48 h. in cazul tulpinilor de S. aureus supuse unui tratament nefavorabil dezvoltarii lor (antibiotic, antiseptic, termic etc.) • pigmentogeneza – este absenta in anaerobioza • mediile cu suplimente organice complexe (ser, ou) favorizeaza pigmentogeneza.

28. Caractere de cultura • pe mediul Baird – Parker, dupa 24 h. incubare, coloniile de S. aureus au Ø: 1 – 1,5 mm., sunt convexe, negre stralucitoare cu o ingusta bordura alba si inconjurate de un halou clar cu Ø: 2 – 5 mm. • alti stafilococi: colonii negre, dar fara halou clar • coloniile unor tulpini de S. epidermidis determina un halou larg, opac, bordat cu o zona clara, ingusta.

29. Caractere microscopice • pe frotiul direct din prelevatul clinic colorat Gram, stafilococii au aspect de coci Gram (+) sau Gram – variabili, izolati, in perechi, in lanturi scurte sau in gramezi, intra – si extracelulari. • pe frotiul colorat Gram efectuat din culturi pe mediu solid, stafilococii apar sub forma de coci perfect rotunzi, dispusi in gramezi neregulate, asemanatoare “ciorchinilor de strugure” • pe frotiurile efectuate din prelevate sau culturi in mediu lichid pot aparea si izolati, in perechi, tetrade sau lanturi scurte de 3 – 4 celule.

30. Caractere microscopice • in conditii de stress metabolic (temperatura, pH, presiune osmotica, factori antimicrobieni etc.) pot deveni Gram – variabili: in aceeasi gramada, alaturi de coci Gram (+) apar mai multi sau mai putini coci Gram (-). • odata cu anomalia tictoriala apar de regula si anomalii morfologice: forme usor alungite, cu contur imperfect

31. Identificare preliminara: Etapele cheie ale identificarii stafilococilor: 1. Diferentierea Fam. Staphylococcaceae de Fam. Streptococcaceae: • aspectul microscopic • morfologia coloniilor • testul catalazei

32. Identificare preliminara: 2. Diferentierea genului Staphylococcus de genul Micrococcus: • testul producerii de acid din glucoza in anaerobioza • testul sensibilitatii la lizostafin • testul producerii de acid din glucoza in aerobioza in prezenta eritromicinei in concentratie de 0,4 μg/ml • testul sensibilitatii la furazolidon (100 μg/disc) • testul modificat pentru oxidaza • testul sensibilitatii la bacitracina (0,04 U/disc)

34. Identificare preliminara: 3. Diferentierea S. aureus de celelalte specii de stafilococi: • caractere de cultivare • testul coagulazei libere (testul in tub) • testul coagulazei legate (testul pe lama) • testul proteinei A • testul termonucleazei • testul fermentarii manitei in anaerobioza

37. Identificare definitiva: 4. Diferentierea celorlalte specii de stafilococi implicate mai frecvent in infectii la om: • baterii extinse de teste pentru identificarea cu o acuratete acceptabila a speciilor de stafilococi • metode moleculare de identificare

38. Detectarea toxigenezei • latex – aglutinare • ELISA enterotoxinele stafilococice • RPLA (aglutinare pasiva inversata) • ELISA toxina TSST1

39. Metode de diagnostic si epidemiologie moleculara • identificarea tulpinilor de stafilococi • detectarea rapida a stafilococilor in prelevat (MRSA, TIA) • detectarea rapida a S. aureus si SCN, in combinatie cu identificarea genelor de rezistenta la antibiotice (mecA cu sau fara alte gene de rezistenta) • detectarea genelor care codifica pentru factori de patogenitate (enterotoxina, leucocidina etc.) • tiparea tulpinilor de stafilococi in scop epidemiologic.