Proverbe şi zicători despre poeţi şi poezii.

1. Proverbe şi zicătoridespre poeţi şi poezii. Poezia este roua sclipind în soare. Când această rouă îţi udă încălţările începe proza vieţii. Poeţii sunt la fel ca proverbele: mereu se poate găsi unul care să-l contrazică pe altul. Poezia vindecă rănile create de raţiune.(Novalis) Poezia apare când emoţia şi-a găsit gândul şi gândul şi-a descoperit cuvintele.(Robert Frost) Fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr.(Sainte-Beuve) Poezia este jurnalul unei fiinţe marine care trăieşte pe uscat şi care doreşte să se înalţe în aer. Poezia este o căutare a silabelor care pot distruge barierele a ceea ce nu ştim şi a ceea ce nu putem ştii.Poezia reprezintă mărturia unei fantome despre natura curcubeelor şi cauza dispariţiei lor.(Carl Sandburg)

2. Poeţii şi poezii “Povara” de Marin Sorescu “Stihuitorul” de Lucian Blaga “Poeţii “ de Lucian Blaga “Numai poetul” de Mihai Eminescu

3. Prezentarea grupei Evtei Emilia Anane Frusina Osip Claudia Coşpănaru Claudiu

4. Motivaţia alegerii temei Ne-am ales această temă pentru a înţelege mai bine de ce au creat poeţii poezii şi care este rolul poeziilor în viaţa noastră.

5. POVARA O carte mică, N-am luat cu mine Decât o carte subţire, Aşa ca o frunză. Aşa ca o viaţă de om M-am gândit c-o să mă doară spinarea, C-o să mă doară numele Care-o va căra.” de Marin Sorescu

6. “Povara” – metaforă a actului creaţiei poetice “numele” - poetul “cartea” – opera literară

7. Întreaga poezie “POVARA” are la bază sensurile metaforice ale cuvintelor “povara”, “carte”, “numele” care pun în lumină rolul creatorului de literatură – al poetului, al creaţiei literare - cartea, dar şi al actului creator care este văzut ca o povară Sensul comparaţiei “o carte subţire/aşa ca o viaţă de om” evidenţiază trăsăturile comune ale celor doi termeni “ carte” – “ viaţa de om”, cartea subţire fiind fragilă, sensibilă asemenea unei vieţi de om. Poetul vorbeşte despre povara unei cărţi mici, subţiri ca o frunză,ca o viaţă de om referindu-se la povara creaţiei. Sensul ultimelor 3 versuri este acela că poetul îşi exprimă modestia faţă de propria creaţie,gândindu-se la faptul că o operă de mare amploare va fi greu de transmis, considerând că şi numele său nu va putea suporta această povară. Verbul “ a căra” are semnificaţii profunde ,având sensul de a duce renumele de creator de poezie şi după moarte.

8. STIHUITORUL Chiar şi atunci când scriu stihuri originale Nu fac decât să tălmăcesc. Aşa găsesc că e cu cale. Numai astfel stihul are un temei Să se-mplinească şi să fie floare. Traduc întotdeauna Traduc în limba românească Un cântec pe care inima mea Mi-l spune îngânat suav în limba ei. de LUCIAN BLAGA

9. “Stihuitorul” este cel care scrie stihuri - poetul, eul liric. Sensul cuvântului “a tălmăci” este de a compune versuri, a crea poezii. Construcţia”stihul are un temei”are rolul de a transmite ideea că poezia are rostul ei acela de “a se împlini” şi a deveni “floare” de a transmite binele şi frumosul. După părerea poetului rostul poeziei este acela de “a traduce”, de a transmite pe înţelesul tuturor propriile idei, stări, sentimente prin poezie care este cântec al inimii eului liric.

10. Întreaga poezie reprezintă o definiţie a eului liric şi al actului poetic, poetul neputând exista fără poezie, cum nici poezia nu s-ar putea produce fără “cântecul din inima poetului” şi fără “tălmăcirea” a acestuia pentru lumea din jur. “stihuitorul” – poetul poezia – “stih”, “cântec”, “floare” “tălmăcesc”, “traduc” - creez

11. Poeţii “Eitac ca roua,ca sămânţa,ca un dor. Caapeleeitac,ceumblăsub ogor . Şi-apoisub cânteculprivighetorilor Izvorse facîn rarişte,izvorsonor.” de Lucian Blaga

12. poeţii – “roua”, “sămânţa”, “dorul”, “ape”, “izvor”, “izvor sonor” poezia – “cântec al privighetorilor”

13. În această poezie poeţii sunt comparaţi cu “roua” pentru că ei sunt cei capabili să revigoreze viaţa prin creaţiile sale, cu “sămânţa” , deoarece prin creaţiile lor sădesc în sufletele cititorilor noi sentimente, trăiri, idei, cu “dorul” – sentimentul cu cele mai profunde semnificaţii, cu “apele” tăcute, dar în acelaşi timp sonore.Metafora “izvor sonor” are rolul de a accentua menirea poetului, aceea de a crea, de a trezi la viaţă, de a transmite idei, stări, sentimente, de a încânta asemenea unui cântec al privighetorilor.

14. Numaipoetul Lumea toată-i trecătoare,Oamenii se trec şi morCa şi miile de unde,Ca un suflet le pătrunde,Treierând necontenitSânul mării infinit.Numai poetul,Ca păsări ce zboarăDeasupra valurilor,Trece peste nemărginirea timpului,În ramurile gândului,În sfintele lunci,Unde păsări ca elSe-ntrec în cântări. de MIHAI EMINESCU

15. poeţii – “păsări ce zboară peste nemărginirea timpului” ideile poetice – “ramurile gândului” sentimentele, trăirile – “sfintele lunci” poeziile – “cântările”

16. Ca şi în celelalte poezii în poezia “Numai poetul” eul liric evidenţiază rolul creatorului de poezie, al poetului,care este ilustrat prin metafora şi comparaţia “pasăre” – acela de a înfrumuseţa viaţa trecătoare a omului, de a-l cunoaşte în profunzimea gândurilor şi a sentimentelor sale, prin transmiterea propriilor gânduri, sentimente.

18. Concluzia • În urma analizei poeziilor prezentate am înţeles cât de importantă este menirea poetului pe pământ, cât de greu este actul creaţiiei şi că studiind şi citind cât mai multe poezii, putem să ne înţelegem mai bine propriile noastre sentimente, gânduri, idei, trăiri.