COMUNA NUCET

1. COMUNA NUCET cu cele 3 sate componente (Nucet, Cazaci şi Ilfoveni) este situatã între 44º 47’ latitudine N şi 25º 34’ longitudine E, la o altitudine de 202 m şi are o suprafaţã de 39 km². Legãtura comunei cu reşedinţa judeţului, Târgovişte, se realizeazã prin drumul naţional DN 71 iar pe calea feratã prin staţia C.F.R. Nucet (linia Bucureşti – Târgovişte). Azi, Nucetul are 701 gospodãrii şi 2267 locuitori.

2. Nucetul este atestat documentar din 12.03.1594 şi se formeazã pe lângã Mãnãstirea omonimã „construitã şi întãritã” de pârcãlabul cetãţii de Poienari şi a soţiei sale Neaga. În 1994 este reînfiinţatã ca mãnãstire de maici; în 1996 încep lucrãrile de restaurare şi consolidare iar în 2005 este redatã circuitului turistic.

3. MÂNĂSTIREA NUCET

4. Ctitorie a pârcãlabului cetãţii de Poienari, Gherghina, şi a soţiei sale Neaga (sora lui Vlad voievod Cãlugarul), MÂNĂSTIREA este amintită în documente la 15 decembrie 1501. Construită pe locul unei vechi constucţii de lemn de pe vremea lui Dan I (1383-1386) a fost mai apoi împodobită de Neagoe Basarab (512-1521). La extinderea ei contribuie şi Barbu Văcărescu, pe vremea căruia se construieşte turnul clopotniţă. În partea de nord- est a Mânăstirii Nucet, la circa 500 de metri pe cărarea ce duce în inima pădurii, se află astăzi troiţa şi o fântâna numită Fântâna de leac sau Izvorul binefăcător, cu hramul Izvorul Tămăduirii.

5. Acest loc din inima pădurii este special deoarece în 1375 s-a găsit o icoană făcătoare de minuni, icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. De aici pleacă şi legenda mănăstirii. După ce se hotărăşte ridicarea mănăstirii pe acest loc icoana a dispărut. A fost găsită mai târziu într-un sat la marginea unei mlaştini şi readusă la locul descoperirii de unde avea să mai dispară încă de două ori. Cele trei dispariţii au fost interpretate ca un semn de la Dumnezeu: mănăstirea să fie amplasată pe locul mlaştinii.

6. În 1941 este înfiinţatã Staţiunea de Cercetãri Piscicole ca bazã experimentalã a Institutului de Cercetãri Piscicole a României. În 1895 ia fiinţã Ocolul Silvic pentru întreţinerea pãdurii care face parte din Codrii Vlãsiei. Azi pãdurea are 884 ha şi este împãrţitã în: Iuda Mare, Nuceteanca, Nucet.

7. Racordarea la calea feratã s-a fãcut în 1872, când Consiliul Comunal Târgovişte decide construcţia liniei ferate Bucureşti- Târgovişte- Titu. Cel care a militat pentru introducerea cãii ferate în sudul judeţului a fost scriitorul şi economistul Ion Ghica.

8. În documentele istorice Nucetului i se atribuie existenţa unui heleşteu ,,lung de 13 km şi lat de 800 m”, care aproviziona cu peşte Curtea Domnească de la Târgovişte. Heleşteul făcea parte din salba de ,,heleştee domneşti” din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pe locul fostului heleşteu domnesc amenajat pe râul Ilfov s-a înfiinţat în 1941 STAŢIUNEA DE CERCETĂRI PISCICOLE. Pentru început, principala preocupare a fost dezvoltarea şi promovarea crapului de cultură. Realizarea de excepţie este aclimatizarea speciei Polyodon spathula- o specie de sturioni, originară din America de Nord. .

9. Nucet este principalul furnizor de material pentru popularea diferitelor vârste din principalele specii de cultură pentru fermele piscicole din sudul ţării (judeţele Ialomiţa, Călăraşi, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Teleorman, Argeş, Vâlcea, Dolj, Olt Caraş-Severin). Este exportatoare de material biologic şi peste hotare, în ţări din Europa, Asia, America de Nord, Africa. Această acţiune este o confirmare a calităţii materialului biologic produs de unitate şi o continuare a tradiţiei unităţii, care a exportat material biologic în ţări din Europa, Asia, Africa, America de Nord

10. ŞCOALA I-VIII NUCET S-a înfiinţat în anul 1838, cursurile desfãşurându-se într-un local cu douã odãi şi o salã. Prima mãrturie refritoare la proceul de învãţãmânt din satul Nucet este „Condica de prezenţã şi lecţiuni” din 1889, când obiectele de studiu erau: scris- citit, religia, aritmetica, istoria, geografia, gramatica, naturale. În 1941 cursurile sunt suspendate „având în vedere cã întregul local de şcoalã a fost ocupat de trupele germane ce se aflau în trecere prin aceastã comunã dar cari totuşi au staţionat şi cantonat în localul şcoalei de la 21 februarie 1941 şi pânã la 28 februarie,inclusiv”.

11. ŞCOALA I-VIII CAZACI S-a înfiinţat dupã anul 1857.Primul local al şcolii era o camerã acoperitã cu coceni, unde învãţaun numãr mic de elevi. În 1890 şcoala funcţiona cu primăria la un loc, iar după 1900 avea un local nou unde funcţionau două posturi de învăţător. Acest local a fost construit la iniţiativaînvăţătorului Ion Grigoroiu pe locul fostei biserici, ce se degradase considerabil. Cum în curtea bisericii se afla şi cimitirul sătesc, când s-a săpat pentru turnarea fundaţiei, localnicii au găsit oseminte ale morţilor îngropaţi acolo. Pentru comemorarea acestora s-a ridicat o troiţă, care mai târziu a fost mutată în faţa bisericii actuale. Osemintele au fost îngropate în curtea bisericii noi, deşi cimitirul sătesc era în afara satului. • În prezent şcoala Cazaci se află din anul 2007 într-un proces de construcţie a unui nou local pe spaţiul vechiului cămin cultural al satului Cazaci.

12. SCOALA I-IV CU CLASE SIMULTANE ILFOVENI • Şcoala a fost ridicată atât din fonduri centralizate, dar şi prin contribuţia bănească a sătenilor, fiind inaugurată la 1 septembrie 1956. • A fost renovată în anul 2004 când s-a construit şi Dispensarul medical din satul Ilfoveni

13. GRUP ŞCOLAR AGRICOL NUCET Este înfiinţat la data de 1septembrie 1901,odatã cu apariţia şcolilor profesionale cu meseriile: dogãrie, lemnãrie şi rotãrie. Primul nume, sub care a funcţionat din anul şcolar 1901-1902, era ”Şcoala Inferioarã de Meserii şi Agriculturã din Nucet”, fiind dependentã de Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Dintre absolvenţii şcolii se poate menţiona cel care apare în registrul matricol fila III, ca elev în anii 1911-1914, sub numele de Vraca Gheorghe, naţionalitatea românã, religia ortodoxã, nãscut în anul 1896, luna noiembrie, ziua 26, în Bucureşti, judeţul Ilfov, fiul lui Ion Vraca, pensionar, şi al Mariei Vraca, domiciliat în Bucureşti, strada Traian, numãrul 103, bursier al statului, în clasa I, clasificat al 21-lea din 22, în clasa a III-a al 9-lea din 22. Destinul lui George Vraca însã, nu se ilustreazã în agriculturã..